Despre omor

Chestiunea omorului este foarte delicată. Am stabilit cerințe foarte stricte pentru practicanți: nu pot omorî ființe. Indiferent dacă este vreo practică a școlii budiste sau taoiste, sau a școlii Qimen, toate tratează această chestiune absolut și interzic omorurile, atâta timp cât sunt practici ale unei Legi ortodoxe. În mod cert. Deoarece consecința omorurilor este mult prea serioasă, vom vorbi despre ea în detaliu. În budismul inițial, omorul se referea în principal la omorârea unei vieți umane, care era actul cel mai serios. Mai târziu, omorârea ființelor de dimensiuni ceva mai mari, sau a animalelor domestice mari, sau a animalelor relativ mari erau toate privite ca acte foarte serioase. De ce privea comunitatea cultivatorilor chestiunea omorului atât de serios? În budism se afirma în trecut că ființele care nu trebuiau să moară, dacă erau omorâte deveneau spirite singuratice și stafii fără casă. Ceremoniile de mântuire din trecut erau executate pentru aceste suflete. Fără ceremoniile de mântuire aceste suflete ar fi suferit de foame și de sete și ar fi suferit greutăți teribile. Acestea sunt afirmațiile făcute în trecut de budism.

Noi credem că cineva trebuie să plătească o cantitate considerabilă de "De" drept compensație, atunci când face ceva rău cuiva. Aici ne referim de obicei la cazul în care se ia ceva ce aparține altor oameni, etc. Însă dacă o viață este curmată brusc, indiferent dacă este un animal sau altă creatură, va genera o mulțime de karma. Omorul însemna odată curmarea unei vieți umane, care cauzează relativ mai multă karma. Dar omorârea altor ființe nu este un păcat mai ușor, cauzând direct enorm de multă karma. În special pentru un practicant: există unele încercări care au fost aranjate în diferitele faze ale cultivării tale. Ele vin toate din karma ta și sunt propriile tale încercări, fiind așezate la niveluri diferite, pentru ca tu să te îmbunătățești. Atâta timp cât îți ridici xinxing-ul, le vei putea trece cu bine. Însă, dacă obții o cantitate atât de mare de karma dintr-o dată, cum le vei mai putea depăși cu bine? Cu nivelul tău de xinxing este imposibil să depășești încercările și ele pot face imposibilă continuarea cultivării tale.

Am observat că atunci când se naște o persoană, mulți "el" sunt născuți simultan într-un teritoriu anume al spațiului cosmic. Ei arată toți la fel, au același nume și fac lucruri asemănătoare. Așa că pot fi priviți ca făcând parte din aceeași entitate. Chestiunea care se pune aici este că atunci când unul dintre ei (ca în cazul vieții unui animal mare) moare dintr-o dată, iar ceilalți dintre "el" din celelalte dimensiuni nu și-au terminat deocamdată cursul predestinat al vieții și mai au încă mulți ani de trăit, cel care a murit va fi fără casă și va rătăci prin spațiul universului. Spiritele singuratice și fantomele fără casă, care suferă de foame, sete, și greutăți, care au fost descrise în trecut, pot fi asemenea cazuri. Însă am observat într-adevăr situația teribilă în care suferă, pentru că are de așteptat până când destinul său final este împlinit și toți dintre "el" din diversele dimensiuni își completează călătoria vieții. Cu cât așteaptă mai mult, cu atât suferă mai mult. Cu cât suferă mai mult cu atât ucigașul va primi mai multă karma cauzată de această suferință. Gândiți-vă numai cât de multă karma puteți clădi. Am observat acest lucru cu ajutorul capacităților supranormale.

De asemenea am mai observat o situație: atunci când se naște cineva, într-o dimensiune anumită va exista un profil complet al vieții sale. Cu alte cuvinte, întreaga sa viață se află acolo unde trăiește și ce ar trebui să facă. Cine aranjează aceste lucruri? Evident, sunt făcute de către o ființă de un nivel mai înalt. De exemplu, la naștere el aparține unei anumite familii, unei anume școli, are un anumit loc de muncă în societatea umană. Datorită serviciului său vor avea loc diverse contacte umane. Cu alte cuvinte, întreaga societate umană este planificată în acest fel. Dar dacă o viață este curmată brusc și acest lucru nu se conformează aranjamentului inițial, lucrurile schimbându-se, acea ființă mai înaltă nu-l va ierta pe cel care a făcut acest lucru. Haideți să ne gândim. Ca practicanți, sperăm să cultivăm spre niveluri mai înalte. Ființa de nivel înalt nu-l va ierta pe ucigaș. Credeți că acesta va mai putea să practice cultivare? Maeștrii unora nu sunt nici măcar la nivelul acestei ființe. Așa că maestrul său va fi și el pedepsit și trimis jos. Gândiți-vă numai. Este aceasta o problemă oarecare? Așadar este foarte greu ca cineva care a făcut acest lucru să mai poată cultiva.

Unii dintre practicanții Falun Dafa au luptat poate în războaie. Acele războaie sunt condiții aduse de marile schimbări ale climatului cosmic, iar tu erai numai un element al acelei stări. Dacă nu există activități umane care să urmeze marile schimbări cosmice, asemenea condiții n-ar fi fost aduse în societatea umană și nici n-ar mai putea fi numite schimbări cosmice. Acele evenimente au evoluat conform marilor schimbări cosmice și n-au fost în totalitate din vina ta. Noi aici ne referim la karma cauzată de faptele greșite pe care cineva le comite pentru a obține câștig personal, interese personale, sau ceva legat de propria persoană. Nu este vina ta, atâta timp cât este legat de schimbări ale întregului spațiu cosmic sau de dezvoltări majore ale societății.

Omorârea unei ființe poate aduce o cantitate enormă de karma. Unii s-au întrebat: "Nu putem omorî, dar acasă eu sunt bucătarul. Cum îmi voi hrăni familia, dacă nu pot omorî?" Această problemă specifică nu este treaba mea. Eu îi învăț Legea pe practicanți, nu vorbesc la întâmplare spunându-le oamenilor obișnuiți cum să-și trăiască viața. Ar trebui să tratezi fiecare problemă conform Marii Legi. Fă ce vrei, atâta timp cât ți se pare drept. Oamenii obișnuiți fac ce vor, aceasta fiind treaba oamenilor obișnuiți. Este imposibil ca toată lumea să practice cultivare. Ca practicant ar trebui să urmezi un standard mai înalt, așadar eu pun această condiție numai practicanților.

În afară de ființele umane și animale, plantele sunt și ele vieți. Orice materie își poate înfățișa viața în celelalte dimensiuni. Atunci când tianmu-ul tău va atinge planul Vederii Legii, vei vedea că totul, inclusiv pietrele și pereții pot vorbi și te vor saluta. Poate că unii se întreabă: "Grânele și legumele pe care le mâncăm sunt și ele vii. La fel muștele și țânțarii. Ce trebuie să facem? Este destul de neconfortabil să fii pișcat de un țânțar în timpul verii și va trebui să-l observăm cum ne pișcă fără să-i facem nimic. N-ar trebui să omorâm muștele, ci să ne uităm la ele cum murdăresc mâncarea". Vă spun că nu trebuie să omorâți la întâmplare, fără motiv. Însă nici nu trebuie să devenim gentleman-i ultra precauți, care își concentrează atenția pe chestiuni minore și care fac orice pas cu frică, sărind când merg, atenți să nu omoare vreo furnică. Aș spune că trăiești o viață obositoare. Nu este și acesta un atașament? Deși poate că n-ai omorât furnica pentru că ai sărit din precauție, este posibil să fi omorât în felul acesta o mulțime de microorganisme. Există o mulțime de vieți mai mici în microcosmos, inclusiv microbi și bacterii, peste care poate că ai pășit și pe care le-ai omorât ca urmare. În cazul acesta ar trebui să nu mai trăim. Nu vrem să devenim asemenea oameni, iar acest lucru va face imposibilă practicarea cultivării. Lucrurile trebuie privite dintr-o perspectivă mai largă, iar cultivarea trebuie practicată cu noblețe.

Noi oamenii trăim și ar trebui să ne menținem viața omenească. Așa că mediul în care trăim trebuie să asigure nevoile vieții unui om. Nu putem face rău sau omorî vieți intenționat, dar nu putem nici deveni prea îngrijorați de asemenea banalități. De exemplu, legumele și grânele pe care le cultivăm sunt și ele vii. Nu putem să nu le mai mâncăm doar pentru că sunt vii. Atunci cum mai putem să practicăm cultivarea? Trebuie să țintim către ceva mai ridicat și să fim deschiși la minte. De exemplu, atunci când mergi, unele furnici sau insecte se pot afla sub talpa ta și pot muri. Poate își merită moartea, din moment ce n-ai făcut-o intenționat. În lumea biologiei și microbiologiei există și chestiunea echilibrului ecologic. Dacă o specie va avea prea mulți indivizi, va fi o problemă. Așadar cultivarea trebuie practicată cu demnitate și într-o manieră dreaptă și demnă. Dacă în casă există muște și țânțari, le putem da afară și putem instala o plasă pentru a le ține afară. Uneori ele nu pot fi date afară. În acest caz, asta este. Dacă vor ciupi și vor face rău oamenilor în spațiul în care aceștia trăiesc, trebuie cu siguranță gonite. Dacă nu pot fi gonite, nu le poți observa pur și simplu cum îi ciupesc pe ceilalți. Ca practicant nu te deranjează și ești imun la ele, dar membrii familiei tale, care sunt oameni obișnuiți și nu practică, sunt îngrijorați de chestiunea bolilor contagioase. Nu putem să permitem unui țânțar să ciupească fața unui copil.

Să vă dau un exemplu. Există o poveste despre Sakyamuni, în anii săi de început. Într-o zi Sakyamuni a vrut să facă baie în pădure și a rugat un discipol să-i curețe cada. Discipolul său s-a dus la cadă și a văzut că era plină de insecte care mișunau peste tot. Dacă ar fi curățat cada, ar fi omorât insectele. Discipolul a venit înapoi la Sakyamuni și i-a spus: "Cada este plină de insecte." Sakyamuni nu l-a privit și i-a replicat: "Du-te și curăță cada." Discipolul a mers înapoi la cadă și n-a știut cum s-o curețe, pentru că ar fi omorât insectele. S-a dus din nou înapoi la Sakyamuni și a spus: "Maestre, cada este plină de insecte. Dacă o curăț vor fi omorâte." Sakyamuni l-a privit și i-a spus: "Ceea ce te-am rugat eu să faci este să cureți cada." Discipolul a înțeles brusc și s-a dus și a curățat cada. Această poveste spune un principiu. Nu trebuie să sărim peste baie pentru că în cadă sunt insecte și nici nu trebuie să ne căutăm alt loc în care să locuim din cauza țânțarilor. Nici nu trebuie să ne sugrumăm și să încetăm să mâncăm pentru că grânele și legumele sunt vii. Nu trebuie să devenim așa. Trebuie să echilibrăm corect această relație și să cultivăm într-o manieră nobilă. Dacă nu vom face rău nici unei vieți în mod intenționat va fi în regulă. În același timp oamenii au nevoie de un spațiu de trai și condiții în care să supraviețuiască, iar acestea trebuie menținute. Ființele umane trebuie să-și mențină viețile și felul normal de viață.

În trecut, unii maeștri falși de qigong susțineau: "Se pot omorî ființe în prima și cea de-a cincisprezecea zi a lunii"¹²⁸. Unii dintre ei afirmau chiar că este în regulă dacă omori animale cu două picioare, ca și cum ele n-ar fi niște ființe. Dacă pe întâi și cincisprezece ale lunii luăm viața cuiva, nu este omor, este cumva săparea pământului? Unii maeștri falși de qigong pot fi identificați după cuvântări, conduita lor și după ceea spun și după ce urmăresc. Toți cei care spun asemenea lucruri au de obicei futi. Uitați-vă numai la felul în care un maestru de qigong posedat de o vulpe mănâncă carne de găină. Atunci când înfulecă găina nu vrea nici măcar să scuipe afară oasele.

Nu numai că omorul aduce o mulțime de karma, dar implică și chestiunea compasiunii. Ca practicanți, nu trebuie să avem compasiune? Atunci când compasiunea ta va ieși afară, vei observa probabil că toate ființele și toată lumea suferă. Vor apare astfel de lucruri.

Despre consumul de carne

Consumul de carne este de asemenea o problemă sensibilă, dar consumul de carne nu este omor. Noi n-am cerut nimănui să nu mai mănânce carne, deși studiați calea de cultivare de atâta timp. Mulți maeștri de qigong vă spun să încetați să consumați carne atunci când intrați în clasele lor. Probabil că veți gândi: "Nu sunt încă pregătit mental să încetez să mai mănânc carne dintr-o dată." Mâncarea servită astăzi acasă poate să fie pui prăjit sau pește prăjit, care miros destul de bine, dar nu-ți va fi permis să le mănânci. Același lucru este valabil în cazul practicilor religioase care forțează abandonarea consumului de carne. Practicile obișnuite ale școlii budiste și unele dintre practicile taoiste spun același lucru și interzic consumul de carne. Aici nu vă cerem să faceți acest lucru, dar și noi avem o poziție. Ce vă cerem noi atunci? Deoarece calea noastră de cultivare este una în care Legea cultivă practicanții, înseamnă că se vor ivi unele situații determinate de gong și Lege. În timpul cultivării, vor apare diferite situații la diferite niveluri. Într-o bună zi, sau poate după lecția mea de astăzi, unii se pot găsi într-o astfel de situație încât nu mai pot consuma carne, iar carnea poate să înceapă să le miroasă urât. Le va veni să vomite dacă mănâncă. Nu ești forțat și nu trebuie să abandonezi tu însuți consumul de carne, ci vine de la tine. O dată ce ai atins această fază, nu vei mai putea consuma carne deoarece aceasta se va reflecta din gong. Va merge până într-acolo încât chiar vei vomita dacă mănânci carne.

Practicanții noștri veterani știu toți că o astfel de stare va apare în cultivarea Falun Dafa. Situații diferite vor apare la niveluri diferite. Unii practicanți au o dorință puternică pentru asta și un mare atașament de a consuma carne. Mănâncă multă carne în mod regulat. Atunci când altora li se pare grețoasă, lor nu, și o mănâncă fără probleme. Ce trebuie făcut pentru a le îndepărta atașamentul? O astfel de persoană se va simți rău de la stomac atunci când va consuma carne. Nu va avea această durere dacă nu consumă carne. Va apare o astfel de situație, însemnând că nu trebuie să mai mănânce carne. Înseamnă cumva că din acel moment școala noastră nu va mai avea de a face cu consumul de carne? Nu este așa. Cum trebuie să tratăm această problemă? A fi incapabil să mănânci carne va veni de la inimă. Care este scopul? Atât interzicerea forțată a consumului de carne în căile de cultivare din temple cât și incapacitatea de a consuma carne în calea noastră au ca scop eliminarea dorinței umane și a atașamentului uman de a consuma carne.

Unii sunt pur și simplu incapabili să mănânce dacă nu au carne în farfurie. Acesta este atașamentul unui om obișnuit. Într-o dimineață, când treceam prin intrarea din spate a parcului Triumf din Changchun, ieșeau trei oameni care vorbeau tare. Unul spunea: "Ce fel de qigong se practică, în care oamenii nu pot consuma carne? Aș da mai degrabă zece ani din viață decât să nu mănânc carne!" Ce dorință puternică este aceasta! Să ne gândim: N-ar trebui aruncat un asemenea atașament? Cu siguranță. În timpul cultivării se țintește către abandonarea diferitelor dorințe și atașamente. Spus mai simplu, dacă dorința consumului de carne nu este abandonată, nu înseamnă că acest atașament nu este părăsit? Cum își poate termina el cultivarea în acest caz? Așadar, atâta timp cât există un atașament, trebuie eliminat. Însă asta nu înseamnă că nu vom mai consuma carne de acum înainte. Scopul nu este de a nu consuma carne, ci de a abandona acest atașament al tău. Dacă îți poți abandona atașamentul în timpul perioadei în care nu poți consuma carne, vei putea probabil să mănânci din nou mai târziu. Carnea nu va mai mirosi urât și nu va mai avea gust rău. Nu va mai conta ce mănânci.

Când vei putea consuma carne din nou, atașamentul tău și dorința pentru carne vor fi fost deja abandonate. Însă va apare o mare schimbare: carnea nu ți se va mai pare delicioasă. Dacă se gătește acasă, o vei mânca împreună cu familia. Dacă nu se va găti acasă, nu-i vei mai duce lipsa. Dacă o mănânci nu ți se va mai pare delicioasă. Va apare o astfel de situație. Însă practicarea cultivării printre oamenii obișnuiți este destul de complicată. Dacă în familia ta se gătește mereu carne, după o perioadă de timp o vei găsi din nou gustoasă. Va apare o astfel de recidivă și se va repeta de multe ori în cursul cultivării. Poți deveni brusc din nou incapabil de a consuma carne. Ar trebui să nu mănânci carne atunci când nu poți. Vei fi cu adevărat incapabil s-o mănânci și vei vomita dacă o faci. Așteaptă până când vei putea mânca din nou și urmează cursul natural. Scopul în sine nu este de a consuma sau nu carne. Cheia este abandonarea acelui atașament.

Calea noastră de cultivare Falun Dafa permite un progres rapid. Atâta timp cât îți ridici xinxing-ul, vei trece rapid la alte niveluri. Unii prin natura lor nu au un atașament puternic pentru consumul de carne; nu le pasă dacă mănâncă sau nu carne. Le va lua câteva săptămâni pentru a uza acest atașament. Unora le poate lua una, două, sau trei luni, poate jumătate de an pentru a face asta. În afara cazurilor neobișnuite, nu va lua mai mult de un an pentru a putea să mănânci din nou carne, pentru că a devenit deja un produs de larg consum pentru omenire. Însă practicanții profesioniști din temple nu trebuie să consume carne.

Să vorbim acum despre cum privește budismul consumul de carne. Budismul la începuturile sale nu interzicea consumul de carne. Când Sakyamuni își conducea discipolii în cultivare în privațiuni în păduri, nu exista o asemenea regulă de abținere de la carne. De ce nu exista? Pentru că atunci când Sakyamuni a transmis Dharma, în urmă cu 2.500 de ani, societatea era foarte înapoiată. Unele regiuni aveau agricultură, altele nu. Exista foarte puțin pământ cultivat, iar pretutindeni existau păduri. Cantitatea de grâne era limitată și acestea erau extrem de rare. Oamenii abia trecuseră de societatea primitivă și trăiau în principal din vânătoare. În multe regiuni se hrăneau în principal cu carne. Pentru a abandona la maximum atașamentele umane, Sakyamuni nu le-a permis discipolilor accesul la nici un fel de bogății materiale, etc. Și-a luat discipolii după el să cerșească pentru mâncare. Aceștia mâncau orice li se dădea. Mai mult, fiind practicanți nu-și puteau alege hrana care li se dădea și care putea include carne.

În budismul de început a existat interzicerea pentru Hun¹²⁹. Această regulă vine din budismul de început, dar acum se spune că și carnea face parte din Hun. De fapt Hun în timpul acela nu se referea la carne, ci la lucruri ca ceapă, ghimbir, usturoi, etc. De ce erau ele privite drept Hun? În zilele noastre mulți dintre călugări nu pot explica acest lucru, printre multe alte lucruri, din cauză că nu practică cu adevărat cultivare. Ceea ce a transmis Sakyamuni a fost: "Percept, Samadhi, Înțelepciune". "Percept" se referă la abandonarea tuturor atașamentelor oamenilor obișnuiți. "Samadhi" se referă la faptul că practica se făcea în stare de transă completă și prin așezarea în poziție de meditație și prin faptul că practicantul trebuia să fie în concentrare completă. Orice lucru care îi afecta starea de transă era considerat interferență serioasă. Oricine mânca ceapă, ghimbir sau usturoi mirosea tare. Călugării acelui timp stăteau de obicei în cerc unul lângă celălalt în pădure sau într-o peșteră. Cine mânca asemenea lucruri producea un miros destul de iritant, afectându-i pe ceilalți care stăteau în transă și interfera puternic în cultivarea lor. Astfel că a fost făcută această regulă, iar asemenea mâncare a fost considerată Hun și interzisă. Multor ființe cultivate din corp le este destul de silă de asemenea mirosuri puternice. Ceapa, ghimbirul, sau usturoiul pot de asemenea stimula dorințele umane. Dacă mănâncă prea mult oamenii pot deveni de asemenea dependenți de ele. Așa că au fost considerate Hun.

În trecut, după ce atingeau niveluri foarte înalte în cultivare și starea de kaigong sau semi kaigong, mulți călugări realizau și ei că de fapt acele reguli nu contau în timpul practicii cultivării. Dacă atașamentul acela era abandonat, materia propriu-zisă nu avea nici un efect. Ceea ce interferează într-adevăr cu un practicant este acea inimă. Drept urmare, de-a lungul istoriei, călugării cu realizări au observat și ei că dacă cineva mânca sau nu carne nu era o chestiune critică. Problema cheie era dacă se putea abandona sau nu acest atașament. Dacă cineva n-are atașamente, nu este nici o problemă ce mănâncă pentru a-și umple stomacul. Din moment ce unii călugări au practicat în temple în felul acesta, mulți oameni s-au obișnuit cu asta. În plus, cu timpul n-a mai fost doar o regulă, ci un lucru stabilit în temple: călugării nu consumă carne deloc. Oamenii s-au obișnuit și ei cu o asemenea cale de cultivare. Să vorbim despre călugărul Jigong, care a fost foarte popularizat în operele literare. Călugării n-ar trebui să mănânce carne. El a făcut-o și astfel a ieșit în evidență. De fapt, fusese expulzat din templul Lingyin, iar hrana devenise principala sa grijă, din moment ce se afla într-o criză în viața sa. Mânca ce apuca, pentru a-și umple stomacul. Atâta timp cât își umplea stomacul, nu era atașat de o mâncare anume și nici nu-i păsa ce mânca. La acel nivel de cultivare a înțeles acest principiu. De fapt Jigong a consumat carne numai ocazional, probabil o dată sau de două ori. Scriitorii au devenit foarte interesați când au auzit că un călugăr a mâncat carne. Cu cât este mai surprinzător subiectul, cu atât mai interesați vor fi cititorii. Operele literare trebuie să fie inspirate din realitate, dar apoi ajung deasupra realității. Așa că a fost popularizat. De fapt, dacă acel atașament este abandonat într-adevăr, nu contează ce mănânci pentru a-ți umple stomacul.

În Asia de sud-est, sau în regiunile de sud ale Chinei, ca de exemplu Guangdong și Guangxi, unii budiști laici nu spun că sunt budiști, pentru că ar suna prea demodat. Afirmă că mănâncă hrană budistă, sau că sunt vegetarieni, ceea ce sugerează că sunt vegetarieni budiști. Consideră cultivarea Buddha ca pe ceva atât de simplu. Cum este posibil ca a fi vegetarian să fie echivalent cu cultivarea Buddha? După cum se știe consumul de carne este un singur atașament, o singură dorință. A fi vegetarian presupune abandonarea acestui singur atașament. Cultivarea se poate termina numai prin abandonarea tuturor dorințelor umane și a atașamentelor, de exemplu invidia, mentalitatea de competiție, exaltarea, mentalitatea de laudă și a celorlalte atașamente umane. Cum este posibil ca prin abandonarea acestui singur atașament al consumului de carne să se permită cultivarea Buddha? Această afirmație este incorectă.

Despre problema hranei, nu este vorba numai de consumul de carne, nu trebuie să devii atașat de nici o altă mâncare. Asta este valabil și pentru alte lucruri. Unii pot spune că le place pur și simplu să mănânce o anumită mâncare, acesta fiind un alt atașament. După atingerea unui anumit nivel de cultivare, un practicant nu va mai avea un asemenea atașament. Bineînțeles, Legea noastră este predată la un nivel foarte înalt și se bazează pe o combinație de niveluri diferite. Este imposibil ca cineva să atingă o asemenea etapă dintr-o dată. Afirmi că îți place să mănânci o mâncare anumită, dar atunci când în cultivarea ta vine timpul să abandonezi acel atașament, nu vei mai fi capabil s-o mănânci. Dacă o faci, poate să nu mai fie la fel de gustoasă și va avea alt gust. Când mergeam la lucru pe timpul acela, cantina locului de muncă pierdea întruna bani și mai târziu a dat faliment. După ce a dat faliment, fiecare își aducea prânzul de acasă. Era destul de problematic să te grăbești să gătești de dimineață. Uneori cumpăram două chifle încălzite și brânză de soia în sos de soia. Teoretic era o masă destul de ușoară. Însă nu era permis să mănânc această mâncare mereu și atașamentul trebuia de asemenea abandonat. Mă simțeam rău de îndată ce vedeam brânză de soia. Dacă încercam să mănânc, nu mai puteam, pentru a nu dezvolta un atașament. Bineînțeles, aceasta se va întâmpla numai atunci când vei atinge un anumit nivel de cultivare. Chiar la început nu va fi așa.

Școala budistă nu permite băutul alcoolului. Ați văzut vreodată un Buddha care ține un pahar de vin în mână? Nu. Am spus că cineva poate să nu fie capabil să mănânce carne, dar după ce atașamentul este abandonat în timpul practicii cultivării printre oamenii obișnuiți, nu va fi nici o problemă dacă va consuma carne din nou. Însă după ce renunți la alcool, nu trebuie să mai bei din nou. Nu are un practicant gong în corp? Diferite forme de gong și unele capacități supranormale apar la suprafața corpului tău, ele fiind toate pure. De îndată ce bei alcool toate îți vor părăsi corpul. Într-o clipită în corpul tău nu va mai rămâne nimic, pentru că le este frică de acel miros. Este destul de rău dacă cineva este dependent de acest obicei, iar băutul poate face persoana irațională. De ce unele dintre marile căi de cultivare taoiste cer să se bea alcool? Deoarece nu cultivă zhu yuanshen, iar băutul poate face zhu yuanshen inconștient.

Unii iubesc alcoolul la fel de mult cum își iubesc viața, în timp ce altora le place alcoolul. Unii au devenit intoxicați de alcool din cauza băutului. Nici măcar nu-și vor ridica bolul de orez de jos fără să bea și trebuie să bea. Ca practicanți, nu trebuie să fim așa. Băutul de alcool creează sigur dependențe. Este o dorință care stimulează nervii adictivi. Cu cât bea mai mult, cu atât devine mai dependent de aceasta. Să ne gândim, n-ar trebui să abandonăm un asemenea atașament, ca practicanți? Acest atașament trebuie de asemenea aruncat. Cineva poate gândi: "Este imposibil, pentru că trebuie să am grijă de întâlniri cu clienții, sau sunt responsabil de contacte de business și nu-mi este ușor să fac afaceri fără să beau." Aș spune că nu este neapărat așa. În mod normal când faci afaceri, mai ales atunci când ai de a face cu străinii, oamenii își aleg băuturile. Poți comanda o băutură răcoritoare, iar el poate comanda apă minerală. Un altul poate comanda bere. Nimeni nu te va forța să bei alcool. Poți face propria alegere și poți bea cât vrei. În special printre intelectuali, un astfel de caz este rar. În mod normal este în felul acesta.

Fumatul este de asemenea un atașament. Unii spun că fumatul îi înviorează. Eu numesc asta auto-înșelare și înșelarea celorlalți. Când se simt obosiți din cauza muncii sau a scrisului, pot dori să ia o pauză de țigară, și se pot simți înviorați după ce fumează. De fapt nu este așa. Este din cauză că au luat o pauză. Mințile umane pot crea o impresie falsă și o iluzie, care mai târziu devine un concept și o credință falsă, ca de exemplu aceea că fumatul înviorează. Nu poate face asta deloc și nici nu poate juca un astfel de rol. Fumatul nu face nimic bun corpului uman. Dacă cineva fumează mult timp, la disecție doctorul va descoperi că bronhiile și plămânii săi sunt negri peste tot.

Nu vor practicanții noștri să-și purifice corpurile? Corpurile tale vor fi purificate continuu și vei progresa constant spre niveluri înalte. Însă tu adaugi acest lucru corpului tău. Nu vei merge în direcție opusă nouă? În plus mai este și o dorință puternică. Unii știu că este dăunător, dar pur și simplu nu se pot lăsa. De fapt, vă spun că nu este ușor să te lași fără să ai îndrumarea unei minți drepte. Ca practicant, lasă-te astăzi ca de un atașament și vezi dacă poți. Îi sfătuiesc pe toți cei care vor să practice cu adevărat cultivarea să se lase de fumat de astăzi și este garantat că se vor lăsa. Nimeni nu se gândește să fumeze în timpul acestui curs. Dacă vrei să te lași, este garantat că vei putea. Atunci când mai fumezi o țigară, nu va mai avea un gust plăcut. Când vei citi această lecție, va avea același efect. Bineînțeles că noi nu vom avea grijă de acest lucru dacă nu vrei să practici cultivarea. Cred că ar trebui să te lași, ca practicant. Odată foloseam un astfel de exemplu: "Ați văzut vreodată un Buddha sau un taoist cu țigara în gură?" Cum poate exista așa ceva? Care este scopul tău, ca practicant? N-ar trebui să te lași? Așadar, eu zic că dacă vrei să practici cultivarea, ar trebui să te lași. Îi face rău corpului tău și este de asemenea o dorință, exact contrariul cerințelor pentru practicanți.

Invidia

Menționez frecvent problema invidiei atunci când transmit Legea. De ce? Pentru că în China invidia se arată extrem de puternică. Este atât de puternică încât a devenit naturală și lumea nici n-o mai sesizează. De ce este atât de puternică invidia la chinezi? Are propria sa origine. În trecut, chinezii au fost puternic influențați de confucianism, așa că sunt introvertiți. Nu-și exprimă supărarea sau bucuria, ci cred în stăpânire de sine și toleranță. Din cauza acestei obișnuințe, în mare, națiunea noastră a căpătat un caracter introvertit. Bineînțeles o astfel de personalitate are părțile ei bune, de exemplu a nu arăta forța interioară. Dar are de asemenea dezavantaje, care pot produce efecte negative. În special în această perioadă de sfârșit a Dharmei, aspectele sale negative au devenit mai evidente și pot încuraja adâncirea invidiei. Dacă cineva are vești bune și le face publice, ceilalți vor deveni invidioși. Unora le este frică să-și menționeze premiile sau unele beneficii obținute în muncă, sau de altă natură, pentru ca ceilalți să nu se simtă neplăcut atunci când le aud. Vesticii o numesc invidie orientală sau invidie asiatică. Întreaga regiune a Asiei este mai mult sau mai puțin așa, din cauza influenței confucianismului chinez, iar în special în China este foarte accentuată.

Această invidie este oarecum legată de egalitarismul absolut practicat odată. Până la urmă, dacă se prăbușește cerul, toată lumea ar muri împreună. Toți ar trebui să aibă o parte egală din ceva bun, și toți ar trebui să aibă aceeași mărire de salariu indiferent de procentul măririi. O astfel de mentalitate pare bună, toată lumea să fie tratată egal. Dar de fapt cum pot oamenii fi la fel? Sarcinile sunt diferite, cât și cantitatea de muncă depusă. În acest univers există un principiu, numit: "Nu se pierde, nu se câștigă". Pentru a câștiga, trebuie să pierzi. Printre oamenii obișnuiți se spune că nu câștigi dacă nu muncești pentru asta. Cu cât muncești mai tare, cu atât câștigi mai mult. Cu cât muncești mai puțin, cu atât câștigi mai puțin. Cu cât dai mai mult, cu atât obții mai mult. Egalitarismul absolut practicat în trecut susține că toți sunt născuți egali, iar ceea ce schimbă oamenii este viața post-natală. Cred că această afirmație este prea absolută. Când ceva este făcut absolut, devine incorect. Atunci de ce sunt oamenii născuți bărbați și femei? De ce nu arată la fel? Nu sunt născuți la fel, unii sunt născuți bolnavi sau handicapați. De la un nivel mai înalt se poate vedea întreaga viață a unei persoane în altă dimensiune. Cum poate fi la fel? Oamenii vor toți să fie tratați la fel. Dacă ceva nu este inclus în viața cuiva, cum poate fi la fel? Oamenii nu sunt la fel.

Prin comparație, personalitatea unui vestic este extrovertită. Se poate spune dacă este fericit sau supărat din aparențe. O astfel de personalitate are avantajele ei, dar și dezavantaje - nu poate exersa Ren. Cele două înclinații bazate pe înfățișări diferite pot aduce consecințe diferite. Dacă un chinez este lăudat și tratat favorabil de către un supervizor, ceilalți își pierd echilibrul psihic. Dacă cineva ia o primă, mai bine o pune în buzunar pentru ca ceilalți să nu vadă. Este dificil să fii un muncitor model în zilele noastre. "Dacă ești muncitor model, poți face treaba bine. Ar trebui să vii dimineața devreme și să pleci acasă seara târziu. Din moment ce ești atât de bun, poți să faci tu tot. Noi nu suntem suficient de buni." Ceilalți vor spune ceva sarcastic. Este dificil să fi om bun.

În străinătate un astfel de caz este opus. Șeful poate să-i dea muncitorului o primă în plus dacă a făcut treabă bună astăzi. Muncitorul își va număra fericit banii în fața celorlalți și va spune: "Azi mi-a dat șeful atâția bani". Poate spune fericit celorlalți despre asta fără nici o consecință. Dacă un astfel de lucru se întâmplă în China și cineva ia o primă în plus, chiar șeful îi va spune să-și ascundă banii și să nu-i lase pe ceilalți să vadă. În străinătate, dacă un copil ia notă maximă la un test, aleargă fericit acasă strigând: "Am luat notă maximă, am luat notă maximă!" Aleargă înapoi tot drumul spre casă. Unul dintre vecini va deschide poate ușa și va spune: "Bravo Tom, băiat bun". Altul poate deschide fereastra să-i spună: "Bravo Jack, foarte bine!". Dacă acest lucru se întâmplă în China, este dezastru. Copilul aleargă acasă și strigă: "Am luat notă maximă, am luat notă maximă!" Vecinul începe să ocărească în casă chiar înainte să deschidă ușa. "Ce este atât de remarcabil că ai luat notă maximă? Se laudă! Cine n-a luat notă maximă?" Cele două feluri de a privi problema vor duce la rezultate diferite. Poate conduce la invidie. Dacă unuia îi merge bine, de obicei oamenii își vor simți inima neîmpăcată în loc să se bucure pentru el. Poate apare o astfel de problemă.

Cu câțiva ani în urmă se practica un egalitarism absolut care a stricat conceptele ideologice ale oamenilor. Să dau un exemplu. La servici, cineva poate simți într-o zi că ceilalți din birou nu sunt la fel de capabili ca el. Orice ar face iese bine și crede că este într-adevăr remarcabil. Își poate spune: "Sunt calificat să devin director de fabrică sau chiar patron, sau ceva mai înalt. Cred că pot deveni chiar prim ministru." Șeful său poate de asemenea spune că este într-adevăr capabil și poate îndeplini orice. Colegii săi pot spune și ei că este capabil și că are talent. În colectivul său, sau poate în același birou poate exista o altă persoană destul de incapabilă să facă ceva bun, sau chiar bună de nimic. Dar într-o bună zi această persoană incompetentă este promovată, nu el, devenind chiar șeful acestuia. El își va pierde echilibrul mental având inima neîmpăcată și se va duce să vorbească cu șeful său și ceilalți colegi, devenind foarte supărat și invidios.

Vă spun un astfel de principiu, pe care oamenii obișnuiți nu-l pot realiza. Poți crede că ești bun la toate, dar nu este inclus în viața ta. Altul poate că nu este bun de nimic, dar are acest lucru în viața sa, iar ca urmare va deveni șef. Indiferent ce cred oamenii obișnuiți, este doar părerea oamenilor obișnuiți. Din perspectiva unei ființe mai înalte, progresul societății umane se face conform unei legi specifice de dezvoltare. Așa că ceea ce face un om în decursul vieții sale nu este aranjat conform capacităților lui. Budismul crede în principiul karmic al răsplatei și recompensei. Viața îi este aranjată după karma sa. Indiferent cât de capabil ești, poți să n-ai nimic în viața aceasta dacă n-ai "De". Crezi că el nu este bun de nimic, dar are mult "De". Poate deveni un înalt oficial, sau poate face o mare avere. Un om obișnuit nu poate vedea acest lucru și crede mereu că ar trebui să facă exact ce se pricepe. Așa că se întrece și se luptă toată viața cu inima profund rănită. Îi este amar și se simte obosit. Mintea sa nu este echilibrată, nu poate mânca sau dormi bine, fiind dezamăgit. Atunci când îmbătrânește îi slăbește sănătatea și apar tot felul de boli.

Ca practicanți, cu atât mai mult nu trebuie să devenim așa. Un practicant trebuie să urmeze cursul natural. Dacă ceva îți aparține, nu-l vei pierde. Dacă ceva nu este al tău, nu-l vei obține chiar dacă te lupti pentru asta. Acest lucru bineînțeles nu este absolut. Dacă ar fi atât de absolut, n-ar mai exista chestiunea comiterii relelor. Cu alte cuvinte, există unii factori de instabilitate. Însă ca practicant ești în principiu protejat de Fashen-ul maestrului și alții nu îți pot lua ceea ce-ți aparține nici măcar dacă vor. Așa că noi credem în urmarea cursului natural. Uneori crezi că ceva ar trebui să fie al tău, iar alții îți spun și ei că este al tău. De fapt nu este al tău. Poți probabil crede că îți aparține, dar în final nu-ți aparține. În acest caz se poate vedea dacă poți abandona acel lucru. Dacă nu-l poți abandona, va deveni un atașament. O astfel de metodă va fi folosită pentru a te scăpa de atașamentul pentru interes. Asta este de fapt. Deoarece oamenii obișnuiți nu se pot ilumina la acest principiu, ei toți se vor întrece și se vor lupta pentru propriile interese.

Invidia se arată pur și simplu prea puternică printre oamenii obișnuiți. Se manifestă destul de mult și în comunitatea cultivatorilor. Nu există respect între diferitele practici de qigong, unii susțin că o practică nu este bună în timp ce alții spun că este bună, se fac tot felul de comentarii. După părerea mea, aparțin toate de îmbunătățirea sănătății și păstrarea condiției fizice. Majoritatea acestor practici care se luptă între ele aparțin acelor practici de la futi, care nu țin la xinxing. Cineva poate practica qigong peste 20 de ani fără să-și dezvolte nici o capacitate supranormală, în timp ce alții le primesc la scurt timp după ce încep să practice. Apoi inima îi va deveni neîmpăcată: "Am practicat peste 20 de ani fără să dezvolt nici o capacitate supranormală, iar el le are. Ce fel de capacități supranormale a primit?" Se va înfuria. "Are futi și demență provenită din cultivare!" Atunci când un maestru de qigong ține o prelegere, cineva de acolo stă cu o atitudine lipsită de respect. "Ah, ce fel de maestru de qigong este? Nici măcar nu mă interesează ce spune." Maestrul de qigong poate fi într-adevăr incapabil să vorbească la fel de bine ca această persoană, din moment ce nu vorbește decât despre propria sa școală de practică, iar persoana respectivă studiază totul și a luat parte la toate cursurile ținute de maeștrii de qigong și are un vraf de diplome. Într-adevăr știe mult mai mult decât acel maestru de qigong. Dar la ce-i folosește? Totul este despre vindecarea bolilor și păstrarea condiției fizice. Cu cât este mai încărcat de aceste lucruri, cu atât mai dezordonate și mai complicate vor deveni mesajele și cu atât mai greu îi va fi să practice cultivarea. Totul va fi haotic. În cultivarea adevărată se vorbește despre concentrarea pe o singură școală, și n-ar trebui să apară probleme. Printre cultivatorii adevărați există astfel de cazuri. Lipsa reciprocă de respect și faptul că mentalitatea de competiție n-a fost abandonată pot conduce cu ușurință la invidie.

Să vă spun o poveste. În cartea "Investitura Zeilor" lui Shen Gongbao i s-a părut că Jiang Ziya este în vârstă și incompetent. Dar Zeul Primar al Cerului l-a rugat pe Jiang Ziya să ofere titluri nemuritorilor. Shen Gongbao a devenit invidios: "De ce trebuie el rugat să ofere titluri nemuritorilor? Vezi cât de capabil sunt. După ce mi se taie capul, îl pot pune la loc pe umeri. De ce n-am fost eu rugat să ofer titluri zeilor?" A devenit atât de invidios încât îi făcea mereu greutăți lui Jiang Ziya.

Budismul de început, din timpul lui Sakyamuni, vorbea despre capacități supranormale. Însă în zilele noastre nimeni nu mai îndrăznește să menționeze capacități supranormale în budism. Dacă menționezi capacitățile supranormale vei fi acuzat de demență provenită din cultivare. Ce capacități supranormale? Nu le vor recunoaște. De ce? În zilele noastre nici măcar călugării nu mai știu despre ce este vorba. Sakyamuni a avut zece mari discipoli, dintre care Mu Jianlian era numit de el numărul unu din punctul de vedere al capacităților supranormale. Sakyamuni a avut și femei drept discipoli, dintre care Lian Huase era de asemenea numărul unu în capacități supranormale. Atunci când budismul a fost adus în China, era la fel. De-a lungul istoriei au existat mulți călugări cu realizări. Când Boddhidarma a venit în China, a călărit pe o tulpină de trestie pentru a traversa un râu. Însă pe parcursul dezvoltării istorice capacitățile supranormale au fost din ce în ce mai respinse. Motivul principal este că oamenii de genul călugărilor seniori, mentorilor, sau abaților din temple nu sunt neapărat oameni cu înalte calități înnăscute. Deși devin abați sau călugări seniori, acestea sunt numai poziții ale oamenilor obișnuiți. Sunt de asemenea practicanți, numai că sunt profesioniști. Voi practicați cultivarea acasă ca amatori. Faptul că cineva are succes în cultivare sau nu depinde de cultivarea inimii. Este același lucru pentru toată lumea și nu poate fi deloc altfel. Însă un călugăr junior care gătește și ține focul aprins poate să nu aibă calitate înnăscută proastă. Cu cât suferă mai multe greutăți cu atât îi este mai ușor să ajungă kaigong. Cu cât călugării seniori trăiesc mai confortabil, cu atât le este mai greu să devină kaigong, pentru că este implicată chestiunea transformării karmei. Călugărul junior suferă mereu și este obosit din cauza muncii. Își va plăti karma mai rapid și va deveni iluminat. Poate că într-o zi va deveni brusc kaigong. Dacă este kaigong sau iluminat, sau semi-iluminat, capacitățile sale supranormale vor ieși toate la iveală. Călugării din templu vor veni toți la el să-i ceară sfaturi și toți îl vor respecta. Însă un abate nu va putea suporta: "Cum pot fi eu abate? Ce iluminare? Are demență provenită din cultivare! Dați-l afară." Va fi dat afară din templu. Cu trecerea timpului nimeni în budism nu mai îndrăznește să menționeze capacitățile supranormale în regiunile Han. Știți cât de capabil era Jigong. Putea muta trunchiuri de copaci de la muntele Emei și putea arunca buștenii într-un puț, unul după celălalt. Totuși în final a fost dat afară din templul Lingyin.

Chestiunea invidiei este foarte serioasă și este legată direct de terminarea cultivării. Dacă atașamentul invidiei nu este abandonat, orice ați cultivat va slăbi. Există o astfel de regulă "Dreapta Realizare nu se va obține în nici un fel dacă în cursul practicării cultivării nu este abandonată invidia." Poate ați auzit toți că, în trecut, Buddha Amitabha a vorbit despre ridicarea în paradis având karma. Dar aceasta nu se va putea întâmpla dacă nu abandonați invidia. Puteți merge în paradis dacă aveți karma, pentru cultivare mai departe, dacă sunt de îmbunătățit alte aspecte minore. Însă este absolut imposibil s-o faceți având atașamentul invidiei. Astăzi le spun practicanților că nu trebuie să rămână în confuzie și neiluminați în această privință. Țelul pe care încercați să-l atingeți este practicarea cultivării către nivelurile mai înalte. Atașamentul invidiei trebuie abandonat. Așa că am scos în evidență acest subiect pentru discuție în această lecție.

Chestiunea vindecării bolilor

Vorbind despre vindecarea bolilor, eu nu vă învăț să vindecați boli. Mai mult, discipolii Falun Dafa adevărați trebuie să nu trateze pacienți. O dată ce vindeci boala cuiva, toate lucrurile de la Falun Dafa din trupul tău vor fi luate înapoi de către Fashen-ul meu. De ce tratăm această chestiune atât de serios? Pentru că este un fenomen de subminare a Marii Legi. Nu numai că face rău propriei tale sănătăți, o dată ce unii au vindecat o boală, îi mănâncă s-o facă din nou. Vor apuca pe oricine văd pentru a le vindeca bolile și a se lăuda. Nu este acesta un atașament? Va împiedica sever practica de cultivare.

Mulți maeștri falși de qigong profită de dorința oamenilor obișnuiți de a trata pacienți, după ce au învățat qigong. Ei te învață lucruri de acest gen și susțin că emiterea de qi poate vindeca boli. Nu este o glumă? Ai qi, dar el are de asemenea qi. Cum poți trata un pacient cu qi-ul tău? Poate că qi-ul lui te-a tratat pe tine! Nu există nici o restricție între acest qi și celălalt qi. Atunci când cineva dezvoltă gong prin cultivare de nivel înalt, ce emite este materie de energie înaltă, care poate într-adevăr vindeca, stăpâni și controla bolile, dar nu le poate elimina cauza. Așadar, pentru a vindeca boli cu adevărat și a scăpa complet de o boală, sunt necesare capacități supranormale. Există o capacitate supranormală anume pentru vindecarea fiecărei boli. Aș spune că există peste o mie de capacități supranormale pentru vindecarea bolilor, există tot atâtea câte boli. Fără aceste capacități supranormale oricât de minunat ar fi tratamentul tău, nu va funcționa.

Unii oameni au creat mult haos în comunitatea cultivatorilor în ultimii ani. Printre maeștrii adevărați de qigong, care au apărut în public pentru a vindeca bolile și a păstra sănătatea, sau cei care au pavat drumul la bun început, cine preda vindecarea bolilor celorlalți? Ceea ce făceau ei era vindecarea bolilor tale și îți arătau cum să practici cultivarea și să-ți păstrezi sănătatea. Te învățau un set de exerciții, iar tu îți puteai vindeca bolile prin practica proprie. Mai târziu au apărut în public falșii maeștri de qigong, creând multă confuzie. Oricine va vrea să vindece boli folosind qigong va atrage posesiune de către spirite sau animale. Este cu siguranță așa. În circumstanțele din acea vreme, unii maeștri de qigong au vindecat pacienți. Era pentru a coopera cu acel climat cosmic. Totuși nu este o îndemânare a oamenilor obișnuiți și nu putea dura veșnic. A fost o consecință a climatului cosmic al acelui timp și un produs al acelui timp. Mai apoi, când a început să fie predat special pentru vindecarea bolilor, a devenit haotic. Cum pot oamenii obișnuiți vindeca boli în trei sau cinci zile? Unii afirmă: "Pot vindeca boala aceasta sau cealaltă." Vă spun că asemenea oameni poartă toți futi. Știi tu ce fel de lucru șade în spatele lor? Sunt posedați de un spirit, dar nu simt și nici nu știu. Se pot simți bine și se pot crede capabili.

Maeștrii adevărați de qigong trebuie să treacă prin mulți ani de cultivare grea pentru a atinge un astfel de țel. Te-ai întrebat vreodată dacă ai asemenea capacități supranormale puternice, pentru a elimina karma unui pacient atunci când îl vindeci? Ai primit vreodată vreo învățătură adevărată? Cum poți vindeca boli în trei sau cinci zile? Cum poți vindeca boli cu mâinile unui om obișnuit? Însă acești maeștri falși de qigong profită de slăbiciunile tale și de atașamentele oamenilor. Nu dorești să vindeci bolile altora? Ei bine, organizează o clasă de tratament care te învață unele metode de vindecare, de exemplu acul qi, metoda iluminării cu lumină, eliberarea de qi, compensarea de qi, așa-numita acupresură, așa-numita metodă a prinderii, etc. Există o mulțime de metode, menite să-ți ia banii.

Să vorbim despre metoda prinderii. Am observat o astfel de situație. De ce se îmbolnăvesc oamenii? Cauza fundamentală a faptului că cineva se simte rău și a tuturor necazurilor sale este karma și câmpul karmic de substanță neagră. Este ceva negativ și rău aparținând lucrurilor yin¹³⁰. Ființele acelea malefice sunt de asemenea ceva negativ și sunt toate negre. Așa că pot veni, pentru că mediul le-o permite. Aceasta este cauza fundamentală pentru care cineva este bolnav, cauza principală a bolilor. Bineînțeles, mai există alte două forme. Una este o ființă extrem de microscopică de densitate mare, ca o masă de karma. Cealaltă este livrată ca printr-o conductă, observându-se foarte rar. Este acumulată toată de strămoși și dată mai departe. Există astfel de cazuri.

Să vorbim despre ceva foarte comun. Cineva poate avea o tumoare, infecție sau proliferare osoasă, etc. undeva prin corp. De fapt, în acel loc, în altă dimensiune există o ființă. Există o ființă într-o dimensiune foarte adâncă. Un maestru obișnuit de qigong sau o capacitate supranaturală obișnuită nu pot detecta ființa; pot vedea numai câmpul de qi negru din corp. Este corect să afirmăm că oriunde există qi negru, există boală. Însă nu qi-ul negru este cauza fundamentală a bolii, ci faptul că într-o dimensiune foarte adâncă acolo există o ființă care creează un astfel de câmp. Așa că unii vorbesc despre descărcarea sau îndepărtarea câmpului de qi negru. Descarcă-l cum vrei! În scurt timp va apare din nou. Unele ființe sunt foarte puternice și vor aduce din nou qi-ul de îndată ce este îndepărtat. Îl pot aduce singure. Tratamentul nu va funcționa indiferent cum este aplicat.

Conform unuia care vede cu ajutorul capacităților sale supranormale, oriunde există qi negru, se consideră qi de boală. Un doctor în medicină chineză va găsi canalele blocate, qi-ul și sângele nu circulă, sau meridianele sunt înfundate în acel loc. Pentru un doctor în medicină vestică, locul poate prezenta simptomele unui ulcer, tumoare, proliferare osoasă, sau inflamație, etc. Există o astfel de formă manifestată în dimensiunea noastră. După ce îndepărtezi acea ființă, vei observa că nu va mai fi nici o problemă cu corpul în dimensiunea aceasta. Indiferent dacă este o hernie de disc sau o proliferare osoasă, după ce îndepărtezi acel lucru și cureți locul vei observa că s-a vindecat instantaneu. Poți face încă o radiografie și vei observa că proliferarea osoasă a dispărut. Motivul fundamental este acea ființă care funcționa.

Unii oameni afirmă că poți vindeca boli în trei sau cinci zile și îți vor preda metoda prinderii. Arată-mi și mie! Oamenii sunt cei mai slabi, în timp ce această ființă este destul de puternică. Îți poate controla mintea și te poate manipula după voie. Îți poate chiar curma viața cu ușurință. Tu zici că o poți prinde, dar cum? N-o poți atinge cu mâinile unui om obișnuit. Încerci s-o apuci acolo în zadar, iar ea te va ignora și în sinea ei va râde de tine. Este destul de ridicol să încerci să apuci în zadar. Dacă o poți atinge cu adevărat, îți va răni mâinile instantaneu. Aceea va fi o rană reală! Am văzut oameni ale căror mâini arătau normal, la orice examinare. Corpurile lor nu arătau bolnave și cele două mâini nu arătau afectate, dar nu puteau fi ridicate și atârnau așa. Am dat peste un astfel de pacient. Corpul său din altă dimensiune era lovit, fiind într-adevăr schilodit. Dacă acel corp al tău va fi rănit, nu vei fi handicapat? Unii m-au întrebat "Învățătorule, voi putea practica qigong? Am avut o operație de sterilizare sau am scos ceva." Eu spun că nu contează, deoarece corpul din cealaltă dimensiune n-a avut operație, iar acela este cel care contează în timpul exercițiilor. Așa că, după cum am spus adineaori, atunci când încerci s-o apuci te va ignora și nu vei putea ajunge la ea. Dacă o atingi, îți va răni probabil mâna.

Pentru a sprijini un eveniment major de qigong, am luat cu mine câțiva discipoli pentru a participa la Târgurile de Medicină Orientală, în Beijing. Am fost cei mai remarcați la ambele târguri. La primul târg, Falun Dafa a noastră a fost onorată ca Steaua Școlilor de qigong. La cel de-al doilea, erau atât de mulți oameni încât nu se mai putea face mare lucru. Nu erau prea mulți oameni la celelalte standuri, însă la standul nostru era îmbulzeală. Erau trei cozi. Prima coadă era formată de cei care se înregistraseră dimineață devreme pentru tratamentul de dimineață. Cea de-a doua coadă era formată din cei care se înregistrau la tratamentul de după amiază. Cea de-a treia aștepta autograful meu. Noi nu vindecăm boli. De ce am făcut acest lucru? Am participat pentru a sprijini un eveniment național de qigong și a aduce o contribuție la cursul acestuia.

Mi-am împărțit gong-ul discipolilor care erau cu mine. Fiecare discipol avea o parte care era ca o masă energetică alcătuită din peste o sută de capacități supranormale. Le-am sigilat mâinile. Chiar și așa, mâinile unora au fost mușcate și bășicate, sau sângerau, lucru care s-a întâmplat frecvent. Ființele erau destul de vicioase. Crezi că poți îndrăzni s-o atingi cu mâinile unui om obișnuit? În afară de asta, nu poți ajunge la ea. Fără acel tip de capacitate supranormală nu va funcționa, deoarece din cealaltă dimensiune va ști ce gândești o dată ce mintea ta începe să gândească. Atunci când încerci s-o prinzi, va fugi. O dată ce pacientul iese pe ușă, se va duce înapoi acolo, iar boala i se va întoarce. Pentru a rezolva acest lucru, este necesară capacitatea supranormală de țintuire a ei când întinzi mâna. După ce o țintuim acolo, avem o altă capacitate supranormală care odată se numea Marea Cale de Prindere a Sufletelor, iar această capacitate este și mai puternică. Poate scoate yuanshen-ul cuiva afară și brusc persoana va fi incapabilă să mai miște. O astfel de capacitate supranormală are un scop anume, iar noi am folosit-o pentru a prinde. Se știe că în mâna unui Tathagata, bolul care-l acoperă pe Sun Wukong¹³¹ îl poate transforma într-un mic punct, deși tu îl vezi mare. O astfel de capacitate supranormală poate avea un astfel de efect. Indiferent cât de mare sau de mică este ființa, va fi prinsă instantaneu cu mâna și va deveni foarte mică.

În plus nu este acceptabil ca mâna cuiva să intre în corpul de carne al unei persoane și să scoată ceva de acolo. Aceasta ar aduce dezordine în societatea umană. Așa ceva este absolut interzis. Chiar dacă este posibil, nu poate fi făcut în felul acesta. Mâna care caută este una din altă dimensiune. Să presupunem că cineva are necazuri cu inima. Atunci când această mână vine spre inimă pentru a o apuca, mâna din cealaltă dimensiune intră în corp și o prinde într-o clipită. După ce o apucă, mâna ta de afară prinde și ea și va fi ținută cu ambele mâini. Este destul de vicioasă. Uneori îți intră în mână și vrea să foreze înăuntru. Alteori mușcă și țipă. Deși pare mică atunci când este ținută în mână, va deveni destul de mare dacă-i dai drumul. Nu este ceva care poate fi atins de oricine. Fără o astfel de capacitate supranormală, nu poate fi atinsă în nici un fel. Nu este atât de simplu cum își închipuie oamenii.

Bineînțeles existența acestei forme de tratament prin qigong poate fi permisă în viitor. În trecut a existat întotdeauna. Însă este necesară o condiție. Persoana respectivă trebuie să fie practicant. În timpul practicării cultivării, îi este permis să facă un asemenea lucru pentru niște oameni buni, din compasiune. Dar nu poate elimina karma complet, pentru că n-are virtuți puternice. Așa că încercările vor exista, numai că anumite boli vor fi vindecate. Un maestru obișnuit de qigong nu este cineva care a obținut Calea. El poate numai amâna sau eventual transforma boala. Poate să fie capabil s-o transforme în alte necazuri. Însă se poate ca el însuși să nu știe că o amână. Dacă sistemul său de cultivare cultivă para-conștiința, acest lucru va fi făcut de para-conștiința sa. Practicanții unor căi de cultivare par a fi destul de faimoși. Mulți maeștri binecunoscuți de qigong nu au gong, deoarece acesta crește pe corpul para-conștiinței. Cu alte cuvinte, unora le este permis să facă un astfel de lucru în timpul cultivării, pentru că ei continuă să stea la acest nivel. Au practicat de mai mult de zece ani, sau câteva decenii și nu pot trece de acest nivel. Așa că vizitează mereu pacienți pe parcursul vieții lor. Pentru că rămân la acest nivel, le este permis să facă acest lucru. Discipolilor Falun Dafa le este strict interzis să vindece boli. Dacă un pacient acceptă, îi poți citi această carte; boala poate fi vindecată dacă bolnavul o poate accepta. Dar rezultatele diferă în funcție de cantitatea de karma pe care o poartă fiecare.

Tratamentul în spital și vindecarea prin qigong

Haideți să vorbim despre relația dintre tratamentul în spital și vindecarea prin qigong. Unii doctori în medicină vestică nu vor să recunoască qigong-ul, se poate spune că majoritatea lor. Din punctul lor de vedere, dacă qigong-ul poate vindeca boli, de ce mai este nevoie de spitale? Înlocuiți-ne spitalele! Dacă qigong-ul vostru poate vindeca boli numai cu mâna, fără a mai apela la injecții, medicamente, spitalizare, n-ar fi bine să ne înlocuiți spitalele? O astfel de opinie nu este nici rațională și nici rezonabilă. Unii nu cunosc qigong-ul. De fapt qigong-ul nu poate fi asemenea tratamentelor oamenilor obișnuiți. Nu este o tehnică a oamenilor obișnuiți, este ceva supranatural. Fiind ceva atât de supranatural, cum se poate permite să interfereze cu societatea umană obișnuită pe o scară largă? Un Buddha este extrem de capabil. Poate șterge toate bolile omenirii cu o singură mișcare a mâinii. De ce n-o face? În plus, există atât de mulți Buddha. De ce nu-și arată ei mila vindecându-ți bolile? Deoarece societatea umană există într-o astfel de stare, având naștere, bătrânețe, boli și moarte. Toate acestea au relații karmice de răsplată și retribuție. Trebuie să plătești datoria pe care o ai.

Dacă ai vindeca boli, ar însemna că încalci acest principiu. Cineva ar putea face rele, fără să mai plătească pentru ele. Este în regulă? Atunci când n-ai o mare abilitate de a rezolva această problemă complet, îți este permis s-o faci din compasiune și ca persoană în cursul cultivării. Ți se permite să faci așa ceva deoarece compasiunea ta a ieșit la iveală. Însă dacă vei putea rezolva într-adevăr aceste probleme, nu ți se va permite s-o faci pe scară largă. În acel caz, vei submina starea societății umane obișnuite, ceea ce nu este permis. Așa că nu va funcționa dacă spitalele oamenilor obișnuiți vor fi înlocuite de qigong, care este o Lege supranaturală.

Dacă în China s-ar fi permis construirea de spitale de qigong, și o grămadă de maeștri de qigong ar veni să facă asta, cum credeți că ar arăta? Nu va fi permis, pentru că ei toți mențin starea societății umane obișnuite. Dacă s-ar crea spitale qigong, clinici qigong, centre de sănătate și de tratament qigong, eficacitatea maeștrilor de qigong ar scade brusc, și instantaneu rezultatele tratamentelor n-ar mai fi bune. De ce? Pentru că un astfel de lucru ar fi făcut printre oamenii obișnuiți. Legea lor trebuie să fie la fel de înaltă ca a oamenilor obișnuiți, iar ei trebuie să fie la același nivel cu oamenii obișnuiți. Eficacitatea tratamentului lor ar trebui să fie aceeași cu a spitalului. Așa că tratamentele lor n-ar funcționa bine. Ar avea nevoie de mai multe așa-numite sesiuni de vindecare pentru a trata o boală. În mod normal este așa.

Cu sau fără spitale qigong, nimeni nu poate nega faptul că qigong-ul poate vindeca boli. Qigong-ul a fost promovat public de atâta timp și mulți au obținut cu adevărat vindecarea bolilor și păstrarea condiției fizice prin practică. Indiferent dacă boala a fost amânată de un maestru de qigong, sau cum a fost tratată, până la urmă boala a dispărut. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate nega faptul că qigong-ul poate vindeca boli. Majoritatea oamenilor care au fost la un maestru de qigong sunt cei cu boli serioase sau dificile, care nu se puteau trata în spital. S-au dus la un maestru de qigong pentru a-și încerca norocul și în final au fost vindecați. Cei care își puteau vindeca bolile în spital nu se duceau la maeștri de qigong. În special la început, oamenii gândeau în acest fel. Așa că qigong-ul poate vindeca boli. Dar nu poate fi aplicat asemenea celorlalte lucruri care se fac în societatea umană obișnuită. O interferență pe scară largă este absolut nepermisă. La scară mică, sau fără să aibă influență, sau o practică ce nu este notabilă, se permite. Dar nu va lecui complet boala, aceasta este sigur. Cea mai bună cale de a vindeca boli este de a practica qigong tu însuți.

Unii maeștri de qigong afirmă de asemenea că spitalele nu pot vindeca boli și că eficacitatea tratamentelor din spitale este așa sau așa. Ce putem spune despre asta? Bineînțeles sunt felurite motive. După cum văd eu, cel principal este că standardul moral al omenirii a atins un punct coborât, ceea ce conduce la o mulțime de boli ciudate pe care spitalele nu le pot vindeca. Nici medicamentele nu au efect. În plus există o mulțime de medicamente false. Motivul este că societatea umană a devenit coruptă într-un astfel de grad. Nimeni nu trebuie să dea vina pe ceilalți, căci toată lumea a pus gaz pe foc. Drept urmare, fiecare va avea necazuri în practicarea cultivării sale.

Unele boli nu pot fi diagnosticate în spital, deși există. Unii au fost diagnosticați cu boli care nu au nume și care n-au mai fost întâlnite. Spitalele le numesc pe toate acestea "boli moderne". Pot vindeca spitalele boli? Bineînțeles că pot. Dacă spitalele n-ar putea vindeca boli, de ce s-ar mai duce lumea acolo la tratament? Spitalele încă sunt capabile să vindece boli, dar mijloacele lor de tratament țin de nivelul oamenilor obișnuiți, în timp ce bolile sunt supranaturale. Unele boli sunt destul de serioase. Așa că în cazul unei astfel de boli, spitalele cer tratament din timp, altfel nu vor mai putea fi de ajutor. Supradozele de medicamente pot și ele intoxica. În zilele noastre tratamentele medicale sunt la același nivel cu știința și tehnologia. Toate acestea sunt la nivelul oamenilor obișnuiți. Așa că eficacitatea tratamentului este aceasta. O chestiune care trebuie clarificată este că vindecarea obișnuită prin qigong și tratamentul în spital amână numai greutățile, care sunt cauzele fundamentale ale bolii, poate către partea a doua a vieții, sau mai târziu. Ele nu îndepărtează complet karma în nici un fel.

Să vorbim despre medicina chineză. Medicina chineză este foarte aproape de vindecarea prin qigong. În China antică, capacitățile supranormale erau în general comune doctorilor în medicină chineză, de exemplu Sun Simiao, Huatuo, Li Shizhen, Bian Que¹³², etc. Acești mari oameni de știință medicală aveau toți capacități supranormale care au fost toate documentate în lucrări medicale. Însă asemenea lucruri excelente sunt deseori criticate în zilele noastre. Ceea ce a moștenit medicina chineză sunt numai rețetele sau experiența de cercetare. Medicina Chinei antice era destul de avansată, iar gradul de progres era deasupra științei medicale de acum. Unii oameni pot crede că știința medicală modernă este atât de avansată și există scanere CT pentru examinarea corpului intern uman și scanere cu ultrasunete, fotografii și radiografii. Deși echipamentul modern poate fi destul de avansat, în opinia mea încă nu este la fel de bun ca medicina antică chineză.

Huatuo a văzut o tumoare în creierul lui Caocao¹³³ și a vrut s-o opereze. Caocao a crezut că vrea să-l omoare așa că l-a aruncat în închisoare. Huatuo a murit în final în închisoare. Atunci când Caocao s-a îmbolnăvit din nou, și-a amintit de Huatuo și l-a căutat. Dar Huatuo murise deja. Mai târziu Caocao a murit într-adevăr din cauza bolii sale. Cum de a știut Huatuo? A văzut-o. Aceasta este capacitatea umană supranormală pe care o aveau toți marii doctori din trecut. După ce tianmu-ul este deschis, se pot vedea toate cele patru laturi ale corpului omenesc, dintr-o singură parte. Se poate privi din față în spate, în stânga sau în dreapta. Se poate vedea strat după strat și se poate vedea cauza fundamentală a bolii, de deasupra dimensiunii acesteia. Poate face știința modernă acest lucru? Sunt departe de aceasta. Va lua încă o mie de ani! Scanerele CT, scanerele cu ultrasunete și radiografiile pot examina interiorul corpurilor umane. Dar echipamentele sunt prea mari, nu sunt portabile și au nevoie de curent electric. Cum se pot compara cu tianmu-ul care vine cu tine și care nu are nevoie de curent?

Unii vorbesc despre cât de minunată este medicina modernă. Aș spune că nu este neapărat așa. Plantele medicinale antice chinezești puteau vindeca într-adevăr boli o dată ce erau aplicate. Sunt o mulțime de lucruri care n-au mai fost transmise, dar multe dintre ele nu sunt încă pierdute și sunt încă folosite de oameni. Când țineam o prelegere în Qiqihar¹³⁴, am văzut pe cineva care avea un stand pe stradă și care scotea dinți pentru oameni. Dintr-o privire am știut că era din sud, pentru că nu era îmbrăcat ca unul din nord-est. Nu refuza pe nimeni dintre cei care veneau la el. Scotea dinți pentru toată lumea care venea și avea acolo o grămadă de dinți. Scopul său nu era să scoată dinți, ci să vândă un medicament lichid. Medicamentul său lichid răspândea un qi gălbui foarte gros. Când scotea dinți, deschidea sticla cu medicament și o orienta către locul dintelui bolnav, pe exteriorul obrazului pacientului. Pacientul era rugat să inhaleze qi-ul medicamentului lichid gălbui, care abia era consumat. Apoi sticla cu medicament era sigilată și pusă deoparte. Omul scotea un băț de chibrit din buzunar. În timp ce vorbea despre medicamentul său, împingea dintele bolnav cu bățul de chibrit și acesta cădea. Nu era dureros. Dintele avea câteva pete de sânge, dar nu exista sângerare. Haideți să ne gândim. Un băț de chibrit poate fi rupt dacă se aplică forță. Dar el îl folosea pentru a scoate un dinte, cu atât de puțină forță.

Am spus că există unele lucruri care au fost transmise printre oamenii din China și pe care instrumentele precise ale medicinei vestice nu le pot egala. Să vedem ce tratament este mai eficace. Bățul său de chibrit putea scoate dintele. Dacă un doctor în medicină vestică vrea să scoată un dinte, îți va face mai întâi injecții cu anestezic în câteva locuri. Injecțiile sunt și ele destul de dureroase. Va trebui să aștepte până când anestezicul își face efectul. Apoi va scoate dintele cu cleștele. Dacă nu-i atent, rădăcina se poate rupe în gingie, după mult efort. Atunci, doctorul va folosi un ciocan și o daltă pentru a săpa după ea, făcând pacientul să palpite de frică și emoție. După aceea, va fi folosit un instrument de precizie pentru a sfredeli. Unii au dureri atât de mari din cauza forezei, încât sar. Va sângera destul de tare, iar pacientul va scuipa sânge un timp după aceea. Ce tratament ți se pare mai bun? Care este cel mai avansat? N-ar trebui să ne uităm numai la înfățișarea uneltelor, ci la eficacitatea tratamentelor. Medicina chineză antică era destul de avansată și nu poate fi prinsă din urmă de către actuala medicină vestică mulți ani de acum înainte.

Știința chineză antică este diferită de știința pe care noi, în epoca modernă, am învățat-o de la vest. A luat o cale diferită, care poate aduce situații diferite. Așa că nu putem înțelege știința și tehnologia chineză din antichitate cu felul de înțelegere prezent, deoarece știința chineză antică țintea direct la corpul uman, viață și univers. Era concentrată pe aceste subiecte, drept urmare a abordat un drum diferit. Studenții acelui timp trebuiau să stea cu ambele picioare încrucișate și să mențină o postură corectă. Atunci când scriau cu pensule înmuiate în cerneală, trebuiau să-și regleze respirația și qi-ul. Toate profesiile credeau în curățirea inimii și reglarea respirației. Întreaga societate era într-o astfel de stare.

Unii au spus: "Dacă am fi urmat știința chineză antică, am mai fi avut mașini și trenuri? Am mai fi avut modernizarea de astăzi?" Aș spune că nu trebuie să înțelegeți circumstanțe diferite din punctul de vedere al mediului prezent. Ar trebui să existe o revoluție în mintea voastră. Fără televizor, oamenii ar avea unul în frunte și ar putea urmări tot ceea ce vor. Ar putea avea de asemenea capacități supranormale. Fără trenuri și avioane, oamenii ar putea levita în aer fără a mai folosi liftul. Va aduce o altă stare a dezvoltării sociale, care nu este neapărat restrânsă la un asemenea cadru. Farfuriile zburătoare ale extratereștrilor pot călători cu o viteză incredibilă și pot deveni mari sau mici. Au luat o altă cale de dezvoltare, care este o altă abordare științifică.