Chestiunea omorului

Omorul este o problemă foarte delicată. Pentru practicanții de gong, avem de asemenea cerințe foarte stricte: practicanților de gong nu li se permite să ucidă. Fie că este vorba despre școala Budistă, școala Taoistă sau școlile Căii Neobișnuite (Qimen), oricare ar fi școala sau practica, atâta timp cât este vorba de cultivarea și practica unei Legi drepte, acest lucru este considerat ca fiind absolut: nu aveți voie să ucideți. Asta este sigur. Întrucât omorul generează probleme foarte grave, trebuie să vă vorbim în detaliu despre asta. În budismul inițial, omorul se referea în principal la uciderea unei ființe umane, ceea ce este lucrul cel mai grav. Mai târziu, s-au luat în considerare în mod serios și ființele vii de talie mare, animalele domestice mari sau alte ființe vii de o anumită mărime. De ce omorul a fost tratat cu atâta seriozitate în mediile de cultivare și de practică? În trecut, în budism se spunea că cei care n-ar fi trebuit să moară deveneau, după ce au fost omorâți, suflete singuratice și fantome rătăcitoare. Ceremoniile de eliberare despre care se vorbea în trecut erau destinate acestor ființe. Dacă nu se fac acele ritualuri de eliberare, acele ființe suferă de foame și de sete și se găsesc într-o situație jalnică. Iată ce se afirma în trecut în budism.

Noi spunem că, atunci când o persoană îi face rău alteia, trebuie să-i cedeze în compensație o mare cantitate de Virtute. În general, avem în vedere pe cineva care își însușește bunurile altuia etc. Dar, a curma brusc o viață, fie că este a unui animal sau a unei alte ființe vii, aceasta va genera o mare cantitate de karma. Odinioară, a ucide însemna în principal omorârea unei ființe umane, ceea ce producea o karma considerabilă. Dar a ucide ființe vii, în general, nu este mai puțin grav și acest act produce în mod direct o karma foarte mare. În special, pentru voi, practicanții de gong, sunt aranjate câteva greutăți la niveluri diferite în timpul cultivării și practicii. De fapt, este propria voastră karma, propriile voastre greutăți, pe care le așezăm la niveluri diferite pentru a vă permite să vă elevați. Atâta timp cât vă îmbunătățiți xinxing-ul, veți fi capabili să le treceți. Dar, dacă primiți dintr-o dată o cantitate atât de mare de karma, cum veți mai putea să le depășiți? Cu un xinxing ca al vostru, nu veți putea deloc să le faceți față. Riscați să nu mai puteți deloc să cultivați și să practicați.

Am remarcat că în momentul în care o ființă umană vine pe lume, foarte mulți alți "el însuși" se nasc simultan în diferite dimensiuni ale unui anumit domeniu din acest univers; au aceleași trăsături, poartă același nume și fac aproape aceleași lucruri ca și el, de aceea pot fi considerați ca formând un tot unitar. Aceasta implică următoarea problemă: dacă o entitate vie (și va fi la fel pentru entitatea vie a unui animal mare) moare brusc, în timp ce ceilalți "el însuși", împărțiți în alte dimensiuni, încă nu și-au terminat cursul predestinat al vieții și mai au încă mulți ani de trăit, atunci această persoană decedată este redusă la situația de a fi fără destinație, rătăcind prin spațiul cosmic. În trecut, se spunea că aceste suflete singuratice și fantome rătăcitoare suferă de foame și de sete și că sunt într-o stare jalnică. Poate că așa este. Chiar am văzut într-adevăr în ce situație înspăimântătoare se află acest individ: trebuie să aștepte și să tot aștepte până când ceilalți "el însuși", din fiecare dimensiune, și-au terminat cursul vieții și doar atunci, împreună, vor putea să-și găsească destinația finală. Cu cât durează mai mult așteptarea, cu atât suferința pe care o îndură este mai mare. Cu cât suferința este mai mare, cu atât karma creată de suferința sa, nu încetează să împovăreze corpul ucigașului. Gândiți-vă, câtă karma suplimentară veți acumula în felul acesta? Iată ce am putut observa cu ajutorul capacităților supranaturale.

Am mai văzut și asta: la nașterea unei ființe umane, într-o dimensiune specifică se află deja forma de existență a întregii sale vieți, sau altfel spus, în ce moment al vieții sale va trebui să facă un anumit lucru. Totul se află deja acolo. Cine i-a aranjat viața? În mod evident, cele care se ocupă de asta sunt niște ființe superioare. De exemplu, în societatea umană obișnuită, după nașterea sa, această persoană se află într-o anumită familie, merge la o anumită școală și, la vârsta adultă, ocupă un anumit post. Prin intermediul muncii sale, stabilește relații de tot felul în societate; asta înseamnă că aranjamentul întregii societăți a fost deja planificat astfel. Însă, dacă această ființă moare pe neașteptate, acest fapt nu mai corespunde planului specific inițial; s-a produs o schimbare. Iar acela care a provocat această dezordine nu va găsi iertare nici din partea acelei ființe superioare. Gândiți-vă, ca practicanți, noi vrem să cultivăm și să practicăm către niveluri înalte, dar dacă această ființă de nivel înalt nu vrea să-l absolve, credeți că va mai putea să cultive și să practice? Unii au un maestru al cărui nivel este mai puțin înalt decât cel al ființei superioare care a făcut acel aranjament, așa că acest maestru va trebui să suporte el însuși consecințele și va fi antrenat de asemenea în căderea acestuia. Gândiți-vă, este aceasta o problemă obișnuită? Așa că, odată ce faceți acest gen de lucruri, este foarte dificil să cultivați și să practicați.

Printre studenții care cultivă și practică Falun Dafa, poate că există unii care au luptat în timpul anilor de război. De fapt, aceste războaie sunt o stare provocată de marile schimbări din cadrul fenomenelor cerești globale, voi nefiind decât un element al acestei situații. Dacă nimeni de aici de jos nu ar fi acționat în timpul acestor schimbări cerești, nici acestea nu ar mai fi putut produce o asemenea situație în societatea umană obișnuită și nu s-ar mai fi putut vorbi de schimbări în fenomenele cerești. Aceste evenimente evoluează conform acestor mari schimbări; ele nu trebuie puse în întregime în sarcina voastră. Vorbim aici de karma provenită din comiterea de fapte rele cu intenția deliberată de a căuta un profit personal sau satisfacții egoiste sau chiar cu intenția de a evita un prejudiciu personal. Tot ceea ce corespunde schimbărilor globale din spațiul vast, schimbărilor majore din societate, toate acestea nu sunt considerate drept vina voastră.

Omorul poate genera o karma considerabilă. Atunci unii gândesc: "Nu putem omorî ființe vii, dar eu sunt cel care gătește acasă, dacă nu mai omor, ce va mânca familia mea?" Nu mă ocup de această problemă concretă, mă aflu aici pentru a preda Legea persoanelor care practică gong, nu mă aflu aici pentru a le spune în treacăt oamenilor obișnuiți cum trebuie să trăiască. Pentru a ști cum să faceți față problemelor concrete, trebuie să le judecați conform Marii Legi, trebuie să acționați doar în modul pe care îl considerați cel mai potrivit. Oamenii obișnuiți fac ceea ce vor și asta este treaba lor. Este imposibil ca toată lumea să înceapă să cultive cu adevărat. Dar atunci când practicăm gong, trebuie să fim exigenți față de noi înșine, urmând criterii înalte, aceasta fiind deci una dintre condițiile puse practicanților de gong.

Ființele umane și animalele nu sunt singurele înzestrate cu viață, plantele sunt și ele vii. Orice materie se poate manifesta sub formă vie în alte dimensiuni. Când ochiul celest vă este deschis la nivelul Vederii Legii, veți vedea că pietrele, zidurile, orice obiecte pot să vă vorbească și să vă salute. Unii poate se întreabă: "Dar atunci, cerealele și legumele pe care le mâncăm sunt toate înzestrate cu viață… și ce să facem cu muștele și țânțarii din casă? Vara este foarte neplăcut să fii înțepat de țânțari și ar trebui să-i privim cum ne înțeapă fără să reacționăm; muștele se așează pe mâncare, murdărind-o și noi n-am avea dreptul să le omorâm". Vă spun că nu putem omorî ființe vii după bunul nostru plac, fără motiv. Dar nu trebuie nici să ne comportăm ca niște gentlemani extrem de precauți, care sunt tot timpul atenți la toate fleacurile, care, chiar și atunci când merg, se tem la fiecare pas să nu strivească furnici și înaintează sărind; vă spun că o asemenea viață ar fi prea obositoare pentru voi și ar fi din nou un atașament, nu-i așa? Dacă mergeți sărind, poate că nu veți strivi furnici, dar veți strivi totuși numeroase microorganisme. La nivel microscopic, există încă nenumărate entități vii de dimensiuni infime, ciuperci, bacterii și cu siguranță ați strivit numeroase; în acest caz am putea la fel de bine să încetăm să mai trăim. Nu vrem să devenim astfel de oameni, căci nu vom mai putea cultiva și practica. Trebuie să acordăm importanță problemelor majore, să cultivăm și să practicăm cu demnitate și integritate.

Noi, ființele umane, beneficiem de viață și avem dreptul s-o păstrăm, așadar mediul nostru de viață trebuie să se adapteze de asemenea cerințelor vieții umane. Nu trebuie să facem rău, intenționat, ființelor vii, dar nici nu trebuie să fim prea atașați de aceste mici detalii. De exemplu, legumele și cerealele pe care le cultivăm sunt de asemenea vii, dar nu putem să încetăm să mai mâncăm și să bem din această cauză, altfel cum vom mai putea să practicăm gong? Trebuie privit dincolo de aceasta. De exemplu, atunci când pășiți, furnicile și insectele se furișează sub tălpile voastre și sunt strivite; de fapt, este posibil să le fi venit timpul să moară, mai ales că voi nu le-ați rănit intenționat. În lumea organismelor sau a microorganismelor, există de asemenea chestiunea echilibrului ecologic; dacă ar fi prea multe din acestea, s-ar înmulți în mod excesiv; de aceea vorbim despre a cultiva și a practica cu demnitate și integritate. Dacă în casă există muște sau țânțari, îi alungăm și punem plasă la ferestre pentru a-i împiedica să intre. Însă uneori nu reușim să-i dăm afară, atunci nu-i mare lucru dacă sunt omorâți. Dacă în spațiul în care trăiesc ființele umane, încearcă să înțepe oamenii și să le facă rău, este foarte normal să-i gonim; dacă nu reușim să-i gonim nu putem nici să stăm să-i privim cum înțeapă oameni. Sunteți practicanți de gong, nu vă este frică, aveți rezistență, dar ceilalți membri ai familiei nu practică gong, sunt oameni obișnuiți; pentru ei problema bolilor contagioase există și, de altfel, nu putem privi cum țânțarii înțeapă fața unui copil fără să facem nimic.

Să luăm drept exemplu o anecdotă despre Sakyamuni la începuturile sale. Într-o zi, Sakyamuni vroia să facă o baie în pădure; îi ceru discipolului său să curețe scăldătoarea. Discipolul ajunge la locul respectiv și vede că scăldătoarea este plină de insecte: dacă o curăță, va omorî insectele. Se întoarce să-i spună lui Sakyamuni: "Scăldătoarea este plină de insecte." Fără să-i arunce vreo privire, Sakyamuni răspunde: "Du-te și curăță scăldătoarea." Discipolul se întoarce la scăldătoare și nu știe de unde să înceapă; dacă începe să curețe, insectele vor fi omorâte. Se întoarce la Sakyamuni pentru a-l întreba: "Venerabile Maestru, scăldătoarea este plină de insecte, dacă o curăț, insectele vor muri." Sakyamuni îi aruncă o privire scurtă și-i spune: "Ceea ce ți-am cerut este să cureți scăldătoarea." Discipolul înțelege brusc și se întoarce repede să curețe scăldătoarea. Această istorisire ilustrează bine o chestiune: nu trebuie să încetăm să ne mai spălăm pentru că există insecte, nu trebuie să mergem să trăim în altă parte pentru că există țânțari; nu trebuie să ne legăm strâns gâturile și să renunțăm să mâncăm și să bem pentru că cerealele și legumele sunt vii. Asta nu trebuie să se întâmple; trebuie să plasăm aceste lucruri într-o perspectivă corectă, să cultivăm și să practicăm cu demnitate și integritate. Este suficient să nu facem rău ființelor vii în mod intenționat. De asemenea, ființele umane trebuie să aibă spațiul lor vital și condiții de viață, care trebuie de asemenea menținute și protejate. În plus, ființele umane trebuie să-și păstreze viața și să trăiască normal.

Odinioară, erau falși maeștri de qigong care spuneau: "Se poate ucide în prima și a cincisprezecea zi a lunii." Alții spuneau: "Putem să omorâm animale bipede", ca și cum acestea nu ar fi ființe vii. A omorî ființe vii în prima și a cincisprezecea zi a lunii, n-ar mai însemna a ucide, ar fi oare săparea pământului? Unii maeștri de qigong sunt falși, îi poți recunoaște ușor după vorbele și faptele lor, după ceea ce spun și ceea ce vor; maeștrii de qigong care vorbesc astfel sunt, în general, posedați. Priviți cum mănâncă carne de pui un maestru de qigong posedat de o vulpe, o înfulecă nevrând nici măcar să scuipe afară oasele.

Omorul nu creează doar o cantitate însemnată de karma, ci ridică în același timp problema compasiunii. Ca practicanți, n-ar trebui să avem o inimă plină de compasiune? Atunci când inima plină de compasiune se va ivi în noi, vom vedea poate că toate ființele sunt în suferință, că fiecare suferă; iată ce se va întâmpla.

Problema consumului de carne

Consumul de carne este de asemenea o chestiune foarte delicată, dar consumul de carne nu este omor. Voi învățați Legea de mult timp deja și nu v-am cerut să vă abțineți de la carne. De cum intrați în sala de curs, mulți maeștri de qigong vă spun: "Începând din acest moment nu trebuie să mai mâncați carne." Poate gândiți: "Mi se interzice dintr-odată să mănânc carne, dar nu sunt încă pregătit sufletește." Acasă la voi, astăzi, poate aveți pui înăbușit sau pește prăjit, acestea miros foarte bine, dar nu veți putea mânca din ele. În cultivarea și practica religioasă este la fel, sunteți obligați să nu mâncați carne. Practicile obișnuite ale școlii budiste și unele practici ale școlii taoiste predau și ele interdicția consumului de carne. Aici nu vă cerem să faceți la fel, dar vorbim de asemenea despre asta: ce avem noi de spus despre acest lucru? În calea noastră de cultivare, Legea este cea care cultivă persoana. Într-o cale de cultivare în care Legea cultivă persoana, aceasta presupune că unele stări se vor manifesta prin intermediul gong-ului și al Legii. În cursul practicii de gong pot apărea diferite stări la diferite niveluri. Într-o zi, sau poate chiar astăzi, după cursul meu, unii dintre voi se vor găsi în următoarea stare: nu vor mai putea să mănânce carne, mirosul de carne li se va părea grețos, dacă mănâncă din ea, le va veni să vomite. Nu înseamnă că vă controlează cineva și vă împiedică să mâncați din ea sau că voi înșivă vă abțineți să mâncați, este ceva care vine mai degrabă din adâncul inimii. Ajunși la un asemenea nivel, nu veți mai putea consuma carne, aceasta fiind o manifestare a efectelor gong-ului, până în punctul în care dacă totuși veți mânca din aceasta, veți vomita cu siguranță.

Studenții noștri veterani știu cu toții că o astfel de stare poate apărea în cultivarea și practica Falun Dafa; la niveluri diferite se manifestă stări diferite. Mai există și studenți care au o dorință intensă de a consuma carne, atașamentul lor este foarte puternic și sunt obișnuiți să mănânce multă carne. Astfel că atunci când alții găsesc mirosul cărnii foarte neplăcut, ei nu au această senzație și pot încă să mai mănânce carne. Ce este de făcut pentru a le elimina acest atașament? Când vor mânca din nou carne, îi va durea stomacul, iar când vor înceta să mănânce, nu îi va mai durea. Această stare va putea să se manifeste și aceasta va însemna că nu ar mai trebui să mănânce carne. Înseamnă oare că de acum încolo școala noastră nu mai are nimic de-a face cu carnea? Nu este astfel. Cum trebuie să tratăm noi această problemă? A fi incapabil să mănânci carne, vine cu adevărat din interior. Care este scopul? Abținerea de la carne impusă în temple, cât și incapacitatea de a mânca din ea, care se manifestă la noi, vizează ambele eliminarea dorinței și atașamentului unei persoane față de carne.

Unele persoane, dacă n-au carne în farfurie, nu pot mânca nimic, aceasta fiind dorința unui om obișnuit. Într-o dimineață, treceam prin intrarea din spate a parcului Victoria din Changchun. Ieșind pe acolo, trei persoane discutau aprins și una dintre ele spunea: "Ce-i și cu practica asta de qigong, de nu se poate consuma carne? Eu voi mânca întotdeauna, chiar dacă trebuie să trăiesc cu zece ani mai puțin!" Ce dorință puternică! Gândiți-vă, n-ar trebui să vă debarasați de o asemenea dorință? Cu siguranță că trebuie să vă debarasați de ea. Pe parcursul cultivării și practicii, omul chiar trebuie să-și elimine toate dorințele sale numeroase, toate atașamentele sale numeroase. Pentru a o spune limpede, dacă n-am renunțat la dorința de a consuma carne aceasta înseamnă că un atașament n-a fost eliminat, nu-i așa? Cum am putea cultiva până la Desăvârșirea totală? Așadar, dacă acesta este un atașament, trebuie abandonat. Dar asta nu înseamnă că începând de astăzi nu veți mai mânca niciodată carne. A nu vă permite să mâncați carne nu este un scop în sine, scopul este să nu mai aveți acest atașament. Dacă pe parcursul perioadei în care nu puteți consuma carne, reușiți să abandonați acest atașament, poate veți putea mânca din nou mai târziu: nu veți mai găsi că aceasta are un miros neplăcut, nu va mai fi atât de greu de înghițit. În acel moment, veți putea mânca din nou carne; nu va mai avea nicio importanță.

Când veți putea mânca din nou, nu veți mai avea acest atașament, nu veți mai avea dorința pentru carne. Totuși o mare schimbare se va fi produs: când veți consuma carne nu vi se va mai părea delicioasă; dacă se gătește acasă, o veți mânca împreună cu familia; dacă nu o aveți acasă, nu îi veți simți lipsa și când o veți consuma, carnea nu vi se va mai părea atât de savuroasă. Această stare va apărea. Dar a cultiva și a practica printre oamenii obișnuiți este extrem de complicat; dacă la voi acasă se gătește mereu carne, cu timpul, aceasta vi se va părea din nou delicioasă. S-ar putea să existe mai multe repetări ciclice pe măsură ce veți progresa în cultivare și practică și, dintr-o dată, iar nu veți mai putea mânca carne. Când nu puteți, n-o mâncați – chiar nu veți reuși s-o mai mâncați, iar dacă mâncați, vă va face să vomitați; atunci când veți putea, consumați-o. Lăsați lucrurile să decurgă în mod natural. A mânca sau nu carne nu este un scop în sine, esențialul este să abandonați acest atașament.

Școala noastră Falun Dafa vă permite să faceți progrese foarte rapide; atâta timp cât vă ridicați nivelul de xinxing, fiecare nivel va fi depășit foarte repede. Unele persoane sunt dintotdeauna mai puțin atașate de carne, puțin le pasă dacă o mănâncă sau nu. Pentru ele, abia dacă va lua o săptămână sau două și acest atașament va fi uzat. Pentru alții, această stare poate dura o lună, două luni, trei luni, poate chiar jumătate de an; în afara câtorva cazuri foarte speciale, în mai puțin de un an, se va putea mânca din nou carne, deoarece carnea a devenit acum un element important în hrana ființelor umane. Pe de altă parte, cultivatorii profesioniști din temple nu trebuie să mănânce carne.

Să explicăm acum, în ce fel este privită problema consumului de carne în budism. Budismul inițial, chiar la începuturile sale, nu prevedea abținerea de la carne. În acea perioadă, pe când Sakyamuni își lua discipolii să cultive precum asceții în pădure, nu exista deloc această interdicție pentru carne. De ce? Pentru că acum 2 500 de ani, când Sakyamuni își transmitea Legea, societatea umană era foarte puțin dezvoltată, unele regiuni practicau agricultura, pe când altele nu, suprafețele cultivate erau foarte reduse, peste tot erau păduri. Cerealele nu erau la îndemână și erau foarte rare. Oamenii tocmai ieșeau din societatea primitivă și trăiau mai ales din vânătoare; în multe regiuni carnea era alimentul principal. Pentru ca ei să ajungă să renunțe cât mai mult posibil la atașamentele umane, Sakyamuni nu le permitea discipolilor săi să aibă acces la bogăție, bunuri materiale și altele. Îi lua pe discipoli cu el să cerșească mâncare. Mâncau ce li se dădea, deoarece ca practicanți, nu puteau să-și aleagă hrana; printre alimentele pe care le primeau putea fi și carne.

Pe de altă parte, în budismul inițial, este într-adevăr menționat faptul că unele alimente erau considerate tabu. Caracterul tabu al acestor alimente provine din budismul inițial, iar astăzi, carnea este considerată ca făcând parte din această categorie. În realitate, la vremea respectivă, carnea nu intra în această categorie, aceasta cuprinzând mai degrabă alimente precum ceapa, ghimbirul, usturoiul etc. De ce le considerau drept alimente tabu? În zilele noastre, chiar printre călugări sunt mulți care nu reușesc să o explice clar, căci mulți dintre ei nu cultivă cu adevărat și nu cunosc destul de multe lucruri. Ceea ce Sakyamuni a transmis se numește: "precepte, meditație (ding), înțelepciune." Prin "precepte" se înțelege abținerea de la toate dorințele oamenilor obișnuiți; prin "meditație" se indică faptul că persoana cultivă și practică așezată într-o stare de meditație profundă; trebuie să se cufunde total în meditație. Tot ceea ce putea să-i împiedice pe oameni să intre în meditație, să cultive și să practice, era considerat drept o interferență serioasă; dacă cineva consuma ceapă, ghimbir sau usturoi, emana un miros foarte puternic. În timpurile acelea, călugării meditau în pădure sau într-o peșteră în cercuri de șapte sau opt persoane, formând mai multe cercuri pentru a medita. Dacă vreunul mânca lucruri de acest fel, emana un miros foarte puternic și foarte supărător, care afecta meditația celorlalți, împiedicându-i să intre în meditație și perturbându-i serios în practica gong-ului. Iată de ce exista această interdicție. Aceste lucruri erau considerate tabu și consumarea lor era interzisă. Numeroase entități vii pe care le dezvoltă cultivarea și practica în corpul uman sunt deranjate de aceste mirosuri impure. Ceapa, ghimbirul și usturoiul pot de asemenea să stimuleze dorințele umane; dacă sunt consumate frecvent, pot crea dependență, de aceea au fost considerate drept alimente tabu.

Odinioară, mulți călugări, după ce atingeau un nivel foarte înalt în cultivare și practică și intrau în starea de eliberare completă sau parțială a gong-ului, înțelegeau că aceste interdicții legate de procesul cultivării și practicii lor nu mai aveau importanță. Dacă se poate renunța la acest atașament, chestiunea în sine nu contează, ceea ce tulbură oamenii cu adevărat este atașamentul. Din acest motiv, călugări eminenți din toate timpurile au remarcat de asemenea că a consuma carne nu este o problemă-cheie, întrebarea-cheie este dacă puteți sau nu renunța la acest atașament; dacă nu aveți atașamentul puteți consuma orice mâncare pentru a vă umple stomacul. Dar cum în temple se cultivă și se practică astfel, mulți oameni s-au obișnuit cu aceasta. De altfel, nu este vorba de o simplă interdicție, ci a devenit regulă strictă în temple. Nu se poate consuma deloc carne și în consecință s-au obișnuit să cultive în felul acesta. Să vorbim despre călugărul Jigong¹⁵¹, care a fost evidențiat deseori în operele literare; călugării trebuie să se abțină de la carne, dar el a mâncat și asta a făcut să se vorbească despre el. De fapt, după ce a fost alungat din templul Lingyin, desigur că hrana a devenit pentru el o problemă foarte importantă, fiind vorba de supraviețuirea sa. Pentru a-și umple stomacul, mânca tot ce găsea, puțin conta cu ce-și potolea foamea, fiindcă nu avea niciun atașament față de un aliment anume. Ajuns în această etapă prin cultivare și practică, a înțeles bine acest principiu; de fapt, Jigong n-a mâncat carne decât o dată sau de două ori. De îndată ce au auzit spunându-se că un călugăr a mâncat carne, scriitorii au fost foarte interesați; cu cât tema este mai senzațională, cu atât cititorii vor fi mai captivați. O operă literară trebuie să se inspire din viața cotidiană și să depășească realitatea, iată de ce a fost popularizat. De fapt, atunci când acest atașament a fost abandonat cu adevărat, nu are nicio importanță ce mâncăm pentru a ne umple stomacul.

În Asia de Sud-Est și în regiunile de sud ale Chinei, precum Guangdong și Guangxi, unii budiști laici nu spun că ei cultivă pentru a deveni un Buddha, ca și cum expresia "a cultiva pentru a deveni un Buddha" ar fi demodată; vor spune că urmează o dietă fără carne sau că sunt vegetarieni, în sensul că a fi vegetarian înseamnă a cultiva pentru a deveni un Buddha. Ei consideră cultivarea pentru a deveni un Buddha drept un lucru atât de simplu. Poți oare atinge statusul de Buddha doar dacă ești vegetarian? Vedeți, acesta nu este decât un fel de atașament, doar o dorință umană. N-ați eliminat decât un singur atașament, doar acest atașament. Mai trebuie să abandonați invidia, spiritul de competiție, exaltarea, dorința de a ieși în evidență, tot felul de atașamente. Ființele umane au atât de multe atașamente; toate atașamentele și toate dorințele trebuie eliminate pentru a putea cultiva și practica până la atingerea Desăvârșirii totale. Este suficient oare să abandonezi numai atașamentul pentru carne pentru a cultiva statusul de Buddha? Nu este corect să afirmăm acest lucru.

De altfel, această problemă a hranei nu se limitează doar la consumul de carne. Nu trebuie să avem atașamente pentru niciun fel de aliment și nici pentru alte lucruri. Unii spun că lor le place mai ales să mănânce doar cutare sau cutare lucru, asta fiind de asemenea o dorință; atunci când un practicant atinge un anumit stadiu, nu mai are acest gen de atașament. Bineînțeles, noi predăm Legea la un nivel foarte înalt și o predăm integrând niveluri diferite, este imposibil ca voi să ajungeți dintr-odată în acel punct. Spuneți că vă place să mâncați lucrul acela, dar când veți fi cultivat și practicat până în momentul în care acest atașament trebuie eliminat, nu îl veți mai putea mânca; dacă îl mâncați, veți găsi că are un gust neplăcut, un gust de nerecunoscut. Atunci când lucram într-o întreprindere, cantina pierdea atât de mulți bani, încât a sfârșit prin a se închide. Așadar, toată lumea trebuia să-și aducă prânzul de acasă. Când te grăbești dimineața este neplăcut să pregătești ceva de mâncare înainte să mergi la serviciu. Uneori cumpăram două chifle coapte în aburi și o bucată de tofu înmuiată în sos de soia. Ceva atât de ușor, n-ar trebui, în mod normal, să pună probleme, dar a mânca tot timpul același lucru, nici asta nu mergea, trebuia eliminat și acest atașament. De îndată ce vedeam tofu, aveam arsuri la stomac, nu-l mai puteam mânca, pentru ca nu cumva să devin atașat. Bineînțeles, asta se întâmplă doar dacă s-a atins un anumit nivel de cultivare și de practică, la început nu se întâmplă așa.

În școala budistă nici nu poate fi vorba să se bea alcool; ați văzut vreodată un Buddha ținând o cană cu vin în mână? Niciodată. Am spus că s-ar putea să nu mai fiți în stare să mâncați carne, dar după ce ați abandonat acest atașament, cultivând și practicând printre oamenii obișnuiți, nu va mai fi o problemă să mâncați din nou mai târziu. În schimb, când veți fi renunțat la alcool, nu veți mai putea bea din nou. Corpurile practicanților de gong au energie provenită din cultivare, nu-i așa? Există diverse forme de gong, unele capacități supranaturale pot să se manifeste la suprafața corpului vostru, ele fiind toate pure. Îndată ce veți bea alcool, "hop", toate vă vor părăsi corpul; într-o clipită corpul vostru nu va mai avea nimic, căci toate se tem de acest miros. Este într-adevăr detestabil, dacă ați deprins acest obicei. Băutul alcoolului vă poate tulbura rațiunea. De ce unii practicanți ai Marii Căi Tao¹⁵² trebuie să bea alcool pentru a cultiva și practica? Întrucât ei nu cultivă și nu practică cu spiritul principal, alcoolul având rolul de a le anestezia spiritul principal.

Există oameni care se agață de alcool la fel de mult ca de viață; unii iubesc alcoolul, alții au băut deja atât de mult încât sunt intoxicați, nici nu mai au poftă de mâncare dacă nu au alcool la masă; nu se mai pot lipsi de el. Noi, practicanții de gong, nu trebuie să ne comportăm astfel. Băutul de alcool creează cu siguranță dependență, pentru că este o dorință, aceasta stimulând centrii nervoși ai dependenței și cu cât bem mai mult, cu atât suntem mai dependenți. Ca practicanți de gong trebuie să ne gândim: n-ar trebui mai degrabă să abandonăm un astfel de atașament? Acest atașament trebuie de asemenea abandonat. Unii pot gândi: "Nu se poate, eu mă ocup de recepții și de clienți" sau: "Sunt responsabil de relațiile publice. Fără a bea alcool este dificil să închei o afacere." Eu spun că nu este neapărat așa; de obicei în afaceri, în special în afacerile și relațiile cu străinii, voi comandați un suc, el va lua o apă minerală și altcineva o bere. Nimeni nu vă forțează să beți, beți ceea ce vreți și atâta cât vreți; mai ales în mediile intelectuale, circumstanțe de acest gen apar chiar mai puțin. Cel mai adesea se întâmplă astfel.

Fumatul este de asemenea un atașament; unii spun că fumează pentru a-și stimula mintea; eu numesc asta a se înșela pe sine și a-i înșela pe ceilalți. Există oameni care se simt obosiți de muncă sau de scris și vor să ia o pauză de țigară; ei cred că-și regăsesc energia după ce au fumat. De fapt, nu este așa, asta se întâmplă pentru că au luat o pauză. Gândirea umană poate crea o impresie falsă și poate genera iluzii. Drept urmare acesta devine realmente un mod de gândire, care aduce cu sine crearea unei impresii false. Voi credeți că fumatul vă regenerează, dar este absolut fals, fumatul n-are niciun efect de acest gen. Fumatul nu aduce niciun beneficiu corpului uman. Dacă cineva a fumat foarte mult timp, medicul poate constata, făcându-i autopsia, că traheea sa este toată neagră și chiar că interiorul plămânilor săi este negru.

Nu vorbim noi, practicanții de gong, de purificarea corpului? Corpul este purificat fără încetare și voi progresați fără încetare spre niveluri înalte. Însă, dacă veți continua să introduceți asta în corp, nu mergeți în direcție opusă nouă? De altfel și asta este tot o dorință puternică. Unii știu că nu este un lucru bun, dar pur și simplu nu se pot lipsi de el. De fapt, vă spun că nu au o gândire dreaptă care să-i îndrume, astfel că nu le va fi atât de ușor să se oprească din fumat. Ca practicanți, încercați de astăzi să-l considerați drept un atașament de eliminat și vedeți atunci dacă puteți renunța la el. Vă dau un sfat, dacă vreți cu adevărat să cultivați și să practicați, lăsați-vă de fumat din acest moment și vă asigur că veți reuși. În câmpul creat de cursul nostru nimeni nu se gândește să fumeze; dacă vreți să vă lăsați, este garantat că veți reuși; când veți reaprinde o țigară nu va mai avea gust bun. Dacă citiți această lecție din carte, efectul va fi același. Bineînțeles, dacă nu vreți să cultivați și să practicați, asta nu este treaba noastră, dar ca practicanți, eu cred că ar trebui să renunțați. Am dat odată acest exemplu: ați văzut vreun Buddha sau un Taoist stând cu o țigară în gură? Unde s-a pomenit așa ceva? Ca practicanți care este scopul vostru? N-ar trebui să renunțați? De aceea vă spun că dacă vreți să cultivați și să practicați, trebuie să renunțați la asta; dăunează corpului vostru și este în același timp o dorință, fiind exact opus cu ceea ce li se cere practicanților noștri.

Invidia

Când predau Legea, vorbesc adesea despre problema invidiei. De ce? Pentru că invidia se manifestă într-un mod foarte intens în China, atât de intens încât a devenit un lucru natural, de care nu ne mai dăm seama. De ce este invidia atât de puternică la chinezi? Există de fapt o cauză. În trecut, chinezii au fost profund influențați de confucianism; având mai degrabă un caracter introvertit, atunci când sunt supărați, nu o arată; când sunt fericiți, nu o arată nici atât. Este vorba despre stăpânire de sine și de răbdare. Fiind obișnuit în felul acesta, întregul nostru popor a dezvoltat un caracter foarte introvertit. Bineînțeles, există avantaje în asta, deoarece nu își arată calitățile interioare. Dar are de asemenea și dezavantaje, care pot implica efecte negative. Mai ales în această perioadă de sfârșit a Legii, partea negativă a devenit chiar mai evidentă și asta poate amplifica invidia dintre oameni. Atunci când cineva primește vești bune și ceilalți le aud, începe imediat să-i roadă invidia. Dacă cineva obține un premiu sau vreun avantaj la serviciu sau în altă parte, nu îndrăznește să dezvăluie asta, deoarece ceilalți ar fi foarte afectați, dacă ar afla. Occidentalii o numesc invidie orientală sau invidie asiatică. Întreaga Asie a fost astfel profund influențată de confucianismul chinez și manifestă mai mult sau mai puțin această invidie, dar ea se manifestă foarte intens mai ales în China.

Aceasta are de asemenea o legătură cu egalitarismul absolut care se practica înainte: dacă cerul se prăbușea, oricum murea toată lumea; dacă era ceva bun, fiecare trebuia să aibă parte egală; când salariile creșteau, nici vorbă de un procent diferit, fiecare trebuia să aibă aceeași mărire. În aparență, o asemenea gândire pare corectă, toată lumea este pusă pe picior de egalitate. Dar în realitate, cum am putea fi toți egali? Nu facem același gen de muncă, nu ne îndeplinim responsabilitățile în același mod. De altfel, în universul nostru există un principiu: fără pierdere nu există câștig, pentru a câștiga trebuie să pierzi. Printre oamenii obișnuiți se spune că acela care nu muncește, nu câștigă, cel care muncește mai mult câștigă mai mult, cel care muncește mai puțin, câștigă mai puțin; dacă cineva face mai multe eforturi, merită să câștige mai mult. Egalitarismul absolut practicat în trecut afirma că toți se nasc egali și că ceea ce dobândesc ulterior îi transformă pe oameni post-natal. Eu găsesc această afirmație prea absolută și tot ce este absolutizat este greșit. De ce ne naștem bărbați sau femei? De ce avem trăsături diferite? Unii se nasc bolnavi sau cu malformații, așadar nu suntem la fel. La nivel înalt, vedem că, într-o altă dimensiune întreaga viață a unei persoane este deja trasată; cum am putea fi noi toți la fel? Toată lumea vrea egalitate, dar dacă ceva nu face parte din viața cuiva, cum poate fi posibilă această egalitate? Oamenii nu sunt egali.

Oamenii din țările occidentale au un caracter mai degrabă extravertit: când sunt fericiți se poate vedea; când sunt supărați, se poate vedea de asemenea. Asta are avantaje, dar și dezavantaje: le lipsește capacitatea de a se stăpâni. Aceste două tipuri de caractere dovedesc o mentalitate diferită și, în funcție de modul de acțiune, și consecințele sunt diferite. Dacă un chinez primește laude sau vreun avantaj din partea șefului său, ceilalți vor avea sufletul tulburat. Dacă a obținut o primă suplimentară, trebuie s-o pună pe furiș în buzunar, ca ceilalți să nu afle. Astăzi, este dificil chiar să fii un muncitor model: "Tu ești muncitor model, ești capabil, așa că trebuie să vii la lucru mai devreme și să pleci târziu. Fă tu toată treaba, dacă ești atât de competent; noi nu suntem buni de nimic." Sunteți ținta tuturor ironiilor. Este greu chiar să fii un om bun.

Dacă asta se întâmplă în străinătate, este total diferit. Patronul a remarcat pe cineva care a lucrat bine astăzi și îi dă o primă mai mare. Acesta bucuros, își numără, una câte una, bancnotele în fața celorlalți: "Uau, patronul mi-a dat atâția bani astăzi." Povestește fericit la toată lumea, arătându-și bancnotele, una după alta, și asta nu are nicio consecință. Dacă asta se întâmplă în China și cineva primește chiar o mică primă suplimentară, chiar șeful îi spune s-o ascundă repede, ca ceilalți să nu vadă. În străinătate, dacă un copil ia nota zece la școală, va alerga acasă, strigând fericit: "Azi am luat un zece, am luat un zece!" Aleargă așa de la școală până acasă. Un vecin deschide ușa, spunând: "Ei, Tom, bravo băiete!". Un altul își deschide fereastra: "Așa, Jack, foarte bine!" Dacă asta s-ar întâmpla în China, ar fi un adevărat dezastru: "Am luat un zece, am un zece!" Copilul aleargă de la școală până acasă și chiar fără să deschidă ușa, înăuntru vecinii încep deja să bombăne: "Ce-i așa de extraordinar să iei un zece? Ce lăudăros! Cine n-a mai luat un zece?" Aceste două concepții diferite pot produce efecte diferite. Asta poate declanșa invidia oamenilor. Dacă cineva reușește, ceilalți se simt tulburați în loc să fie bucuroși pentru el. Iată ce se poate întâmpla.

Acum câțiva ani se practica egalitarismul absolut, ceea ce a încurcat grav concepțiile și mentalitatea oamenilor. Iată un caz concret. Cineva are impresia că nimeni nu este atât de capabil ca el la serviciu și că poate îndeplini orice sarcină, pe scurt, se crede într-adevăr remarcabil. În sinea lui, gândește: "Aș fi la înălțime dacă m-ar numi directorul uzinei sau manager, aș putea să mă descurc chiar și într-un post cu mult mai înalt, cred că aș fi capabil chiar și ca prim ministru." Poate că și șeful spune că este cu adevărat înzestrat și competent în toate domeniile. Colegii săi pot de asemenea să afirme că este cu adevărat capabil, descurcăreț și talentat. Există însă în același grup sau birou, o persoană total ineficientă și mediocră. Dar într-o zi, nu el, ci această persoană incompetentă este numită într-un post de conducere, devenind chiar șeful său. Se simte neîndreptățit și se plânge peste tot, plin de indignare și de invidie.

Vă explic un principiu pe care oamenii obișnuiți nu-l pot înțelege: constatați că sunteți foarte pricepuți la toate, dar asta nu face parte din destinul vostru; altul este incapabil, dar fiindu-i predestinat, devine șef. Puțin contează ce gândesc oamenii obișnuiți, este doar o părere a oamenilor obișnuiți. În ochii ființelor superioare, evoluția societății umane nu se desfășoară decât după legi determinate, astfel încât, ceea ce faceți în viața voastră nu este aranjat în funcție de competențele voastre. Budismul vorbește de ciclul retribuțiilor karmice și viața vă este aranjată conform karmei voastre; competențele voastre contează prea puțin. Dacă nu aveți Virtute, nu veți avea poate nimic în această viață. Constatați că un oarecare este un incapabil, dar având multă Virtute, devine un înalt funcționar și face avere. Oamenii obișnuiți nu pot vedea asta, ei cred întotdeauna că trebuie să facă ceea ce corespunde, după părerea lor, competențelor pe care le au. De aceea se luptă și se ceartă toată viața, cu inima zdrobită; se simt plini de amărăciune și în final, gândesc că este nedrept. Nu pot nici să mănânce, nici să doarmă bine și cad în disperare; când îmbătrânesc, corpul le este complet ruinat și apar tot felul de boli.

Ca practicanți, cu atât mai puțin trebuie să ne comportăm astfel. Noi, practicanții, spunem că trebuie să lăsăm lucrurile să urmeze un curs natural; ceea ce este al vostru, nu-l veți pierde și ceea ce nu vă aparține, nu-l veți avea, chiar dacă vă luptați pentru a-l avea. Bineînțeles, asta nu este ceva absolut. Dacă era absolut, problema comiterii de lucruri rele nu s-ar mai fi pus pentru oameni, altfel spus, pot să existe și factori de instabilitate. Totuși, ca persoane care practică gong-ul, noi avem în mod normal Corpurile Legii ale Maestrului care ne poartă de grijă. Dacă alții vor să ia ceea ce vă aparține, nu vor reuși. De aceea spunem că trebuie să urmăm cursul natural al lucrurilor. Uneori credeți că ceva vă aparține, ceilalți vă spun de asemenea că vă aparține, dar de fapt nu este așa. Sunteți poate convins că acest lucru este al vostru, dar în final nu este: astfel se poate vedea dacă puteți sau nu să vă detașați; dacă nu sunteți capabil să-l abandonați, atunci este un atașament și se va folosi această modalitate pentru a vă scăpa de atașamentul față de interesele voastre personale. Iată despre ce este vorba. Deoarece oamenii obișnuiți nu reușesc să înțeleagă acest principiu, ei sunt tot timpul în competiție și se luptă, când interesele lor sunt în joc.

Invidia se manifestă cu multă agresivitate la oamenii obișnuiți, dar evident că se manifestă dintotdeauna și în mediile practicanților. Diferitele școli nu se respectă între ele: practica ta este bună, practica lui nu este bună, se trec în revistă calitățile și defectele. Ceea ce văd eu, este că acestea rămân toate la nivelul înlăturării bolilor și menținerii sănătății. Majoritatea școlilor care se luptă între ele sunt practici haotice apărute sub influența unor spirite demonice, de altfel ele nu vorbesc despre xinxing. Cineva a exersat poate mai mult de douăzeci de ani gong-ul, fără să-i fi apărut capacități supranaturale, în timp ce altul le are de îndată ce începe să practice qigong; atunci el găsește asta nedrept: "Am făcut exercițiile mai mult de douăzeci de ani și încă nu am capacități supranaturale, dar el le are – ce fel de capacități supranaturale are?" Asta îl enervează teribil: "Este posedat, a deviat într-o stare demonică!" Când un maestru de qigong ține un curs, unii stau așezați acolo cu un aer disprețuitor: "Cine mai este și maestrul ăsta de qigong, n-am niciun chef să ascult ce povestește." Poate că maestrul de qigong vorbește într-adevăr mai puțin bine decât el, dar acest maestru de qigong predă ceea ce aparține propriei sale practici. Deoarece persoana respectivă a studiat totul și participă la cursurile tuturor maeștrilor de qigong, are un teanc de certificate de la cursuri și știe într-adevăr multe, chiar mai multe decât acel maestru de qigong. Dar ce folos? Sunt toate lucruri pentru vindecare și pentru a te menține sănătos. Cu cât acumulează mai multe, cu atât mesajele devin mai haotice și mai complicate și cu atât îi este mai greu să cultive, totul este deja în dezordine. Pentru a cultiva și a practica cu adevărat, trebuie să vă concentrați asupra unei singure școli, fără cea mai mică abatere. Asta apare de asemenea și la unii practicanți adevărați deoarece lipsa de respect reciproc și faptul că nu și-au abandonat spiritul de competiție pot duce cu ușurință la invidie.

Să vă spun o istorisire: în cartea "Povestire despre investitura zeilor"¹⁵³, Shen Gongbao considera că Jiang Ziya era pe cât de bătrân pe atât de incompetent și totuși Veneratul Celest al Începutului Primordial¹⁵⁴ îl trimite pe Jiang Ziya să confere titluri zeilor. Shen Gongbao are inima neîmpăcată: "De ce este el cel desemnat să confere titluri zeilor? Priviți-mă pe mine, Shen Gongbao, cât sunt de capabil: chiar dacă mi se taie capul, îl pot pune la loc. De ce nu sunt trimis eu să fac investitura zeilor?" Este foarte invidios și nu încetează să-i facă necazuri lui Jiang Ziya.

În timpul lui Sakyamuni, budismul de început vorbea despre capacități supranaturale, dar în budismul actual nimeni nu mai îndrăznește să le mai menționeze. Dacă vorbiți despre capacități supranaturale, se va spune că ați deviat într-o stare demonică. Ce capacități supranaturale? Sunt negate total. De ce? Călugării de astăzi habar n-au despre ce este vorba. Sakyamuni a avut zece mari discipoli. După părerea lui, Maudgalyayana era cel care avea cele mai mari puteri divine. Sakyamuni a avut și discipoli femei, dintre care una, numită Uppalavanna, avea de asemenea cele mai mari puteri divine. Era la fel atunci când budismul a pătruns în China. Au fost mulți călugări remarcabili în toate epocile. La sosirea sa în China, Bodhidharma a traversat fluviul pe o tulpină de trestie. Dar pe parcursul evoluției istoriei, puterile divine au fost respinse tot mai mult. Motivul principal este că starețul mănăstirii, reverenzii și abații din temple nu au neapărat o mare calitate înnăscută. Chiar dacă ei devin abați sau stareți asta nu este decât o funcție a oamenilor obișnuiți; ei își urmează de asemenea calea lor în cultivare și practică, dar o fac în calitate de profesioniști. Voi care practicați acasă, o faceți ca amatori. Dacă puteți reuși în cultivare sau nu, asta nu depinde decât de inima voastră. Este același lucru pentru fiecare și nu este permisă nici cea mai mică abatere. Pe de altă parte, călugării începători care fac focul și gătesc nu au neapărat o calitate înnăscută rea. Cu cât acești călugări îndură mai multe suferințe, cu atât le este mai ușor să atingă eliberarea gong-ului. Cu cât stareții trăiesc mai confortabil, cu atât le este mai greu să atingă eliberarea gong-ului, căci este vorba aici de problema transformării karmei. Călugărul începător muncește tot timpul din greu și îndură oboseala, își poate dizolva mai repede karma și poate atinge mai repede iluminarea; poate că într-o zi gong-ul său este brusc eliberat. Când atinge eliberarea gong-ului, iluminarea sau iluminarea parțială, puterile sale divine apar și atunci toți călugării din templu vin să-l consulte și să-i arate respect. Dar abatele nu poate suporta asta: "Cum pot eu să mai fiu abate? Iluminat? El? A deviat într-o stare demonică, aruncați-l afară." Atunci călugărul este alungat din templu. Astfel, cu timpul, în cadrul budismului răspândit în ținuturile noastre Han, nimeni n-a mai îndrăznit să vorbească despre capacități supranaturale. Priviți ce putere formidabilă avea Jigong. Putea să mute trunchiuri de arbori de pe Muntele Emei și să le scoată afară unul câte unul din fântână, dar în final a fost alungat totuși din templul Lingyin¹⁵⁵.

Problema invidiei este foarte serioasă pentru că implică în mod direct pentru noi chestiunea capacității de a cultiva sau nu până la atingerea Desăvârșirii totale. Dacă nu scăpați de invidie, tot ceea ce ați cultivat devine foarte șubred. Există o regulă: dacă pe parcursul cultivării și practicii, o persoană nu scapă de invidie, nu va reuși să obțină Dreapta Realizare, îi va fi imposibil să obțină Dreapta Realizare. Poate ați auzit odinioară spunându-se că Buddha Amitabha vorbea de a ajunge în paradis având karma, dar acest lucru este exclus, dacă nu a fost eliminată invidia. În celelalte privințe, puteți rămâne puțin în urmă; se poate ajunge în paradis cu puțină karma pentru a continua cultivarea și practica, dar asta nu va merge absolut deloc dacă nu v-ați abandonat invidia. Astăzi, le spun practicanților de gong: încetați să mai rătăciți. Scopul pe care vreți să-l atingeți este acela de a practica și cultiva către niveluri mai înalte și pentru asta trebuie neapărat ca voi să vă abandonați invidia. Iată de ce am ținut să discut separat acest subiect.

Tratamentul bolilor

Voi vorbi despre tratarea bolilor, dar nu pentru a vă învăța să tratați boli. Niciunui discipol Falun Dafa adevărat nu-i este permis să trateze bolile altora; de îndată ce faceți vindecări, Corpurile Legii ale mele vor lua înapoi din corpul vostru tot ceea ce aparține de Falun Dafa. De ce privim noi această problemă atât de serios? Pentru că este un fenomen care dăunează Marii Legi, fără a mai vorbi de prejudiciile aduse sănătății celor care vindecă. După ce au vindecat o dată pe cineva, pe unii îi mănâncă să o facă din nou. Vor trage de oricine pentru a-l vindeca, dorind în felul acesta să iasă în evidență. Nu este acesta un atașament? Asta va afecta în mod serios cultivarea și practica lor.

Mulți falși maeștri de qigong profită de dorința persoanelor obișnuite de a trata oameni cu ajutorul qigong-ului pe care l-au învățat, așa că vă vor preda acele lucruri. Ei spun că se poate vindeca o boală prin emiterea de qi. Nu-i asta o glumă? Tu ai qi, celălalt are și el qi. Vei putea oare să-l vindeci emițând qi? Poate că qi-ul lui îl va învinge pe al tău! Un qi nu poate controla un alt qi. Atunci când cineva dezvoltă gong, pe parcursul cultivării și practicii la un nivel înalt, ceea ce va emite este o materie de energie înaltă, care poate efectiv vindeca și stăpâni bolile, având ca efect reprimarea lor, dar nu le poate elimina din rădăcină. De aceea pentru a vindeca cu adevărat sunt necesare capacități supranaturale și numai atunci bolile vor fi eliminate de la rădăcină. Fiecărei boli îi corespunde o capacitate supranaturală specifică, care o poate vindeca. Aș spune că există peste o mie de capacități supranaturale numai pentru tratament: câte boli există, sunt tot atâtea capacități supranaturale specifice pentru a le vindeca. Fără aceste capacități supranaturale, puterea voastră de a vindeca va rămâne ineficientă, indiferent ce trucuri ați folosi.

În ultimii ani, au apărut oameni care au tulburat grav mediile practicanților. Dintre toți maeștrii de qigong apăruți în public pentru a înlătura cu adevărat bolile și a menține oamenii sănătoși, dintre cei care au fost primii să deschidă această cale, cine i-a învățat pe oameni cum să facă vindecări? Fie că vă tratau ei înșiși boala, fie că vă învățau cum să cultivați și să practicați, cum să vă întăriți corpul, ei vă transmiteau o serie de exerciții, și astfel puteați să vă vindecați singuri bolile prin practică. Mai târziu, au apărut falșii maeștri de qigong și au semănat multă confuzie și dezordine. Toți cei care vor să facă vindecări își atrag cu siguranță posedare de către spirite rele. În circumstanțele acelei epoci, existau cu siguranță maeștri de qigong care vindecau bolnavi, dar asta era în acord cu fenomenele cerești din acele timpuri. Totuși, vindecările nu sunt niște abilități ale oamenilor obișnuiți și asta nu putea dura la nesfârșit. Apariția lor era rezultatul schimbărilor cosmice survenite în acel moment, era produsul acelui timp. Pe urmă, oamenii au început să se specializeze să-i învețe pe alții să facă vindecări și astfel a apărut confuzia. Cum poate fi capabil un om obișnuit să trateze bolile după trei sau cinci zile? Unii pretind: "Eu pot trata cutare sau cutare boală". Vă spun că toți acei oameni sunt posedați. Știți voi ce vi s-a agățat de spate? Sunteți posedați de un spirit, dar voi înșivă nu-l simțiți, voi nu știți; vă simțiți bine și credeți că aveți tot felul de capacități.

Un adevărat maestru de qigong trebuie să treacă prin ani lungi de cultivare dură înainte de a atinge acest țel. Atunci când îi tratați pe alții, v-ați întrebat dacă aveți capacități supranaturale destul de puternice pentru a le elimina karma? Ați primit voi o transmitere adevărată? Cum veți putea fi capabili, după trei sau chiar două zile, să vindecați boli? Cum veți putea vindeca cu mâinile unui om obișnuit? Acești falși maeștri de qigong vă simt bine slăbiciunile, profitând de atașamentele voastre. Nu căutați voi să vindecați boli? Ei bine, vor organiza cursuri de terapie, special pentru a vă învăța metode de tratament precum acupunctura cu qi, terapie prin lumină, purificare, tonifiere, acupresură, prinderea cu mâna; repertoriul este foarte variat, dar unicul scop este să vă ia banii.

Să vorbim puțin de metoda prinderii cu mâna. Iată ce am văzut. De ce suferă omul de boli? Cauza fundamentală a bolilor și a tuturor nenorocirilor sale este karma, câmpul karmic din materie neagră, care este de natură yin și este ceva rău. Entitățile inteligente rele au de asemenea natură yin, sunt niște lucruri negre, așadar se pot instala acolo; acest mediu le convine. Pentru om, aceasta este cauza fundamentală a bolilor, principala lor origine. Desigur, există încă două forme: una se manifestă prin entități inteligente extrem de mici și foarte dense, care iau forma unei mase de karma; cealaltă se prezintă ca și cum ar veni printr-o conductă, fiind mai rar întâlnită; se datorează moștenirii acumulate și transmise de strămoșii noștri. Acestea pot avea de asemenea loc.

Să vorbim de cazurile cele mai frecvente. Cineva are, de exemplu, undeva, o tumoare, o inflamație, o protuberanță osoasă etc.; aceasta deoarece într-o altă dimensiune există o entitate inteligentă ghemuită acolo. Într-o dimensiune foarte adâncă există o entitate inteligentă. Un maestru obișnuit de qigong n-o poate vedea. Nu poate fi văzută nici cu o capacitate paranormală de nivel mediu. Se vede doar cum corpul are qi negru. Acolo unde există qi negru, există boală, această afirmație este corectă. Dar acest qi negru nu este cauza fundamentală a bolii. Există o entitate inteligentă într-o dimensiune și mai adâncă și ea este cea care emite acel câmp. Atunci unii vorbesc de curățarea și expulzarea acestui qi negru. Hai, încercați să-l curățați! În scurt timp se regenerează. Unele entități sunt foarte puternice. Abia a fost curățat, că îl readuc de îndată înapoi. Îl pot reface singure. Un tratament simplist nu va funcționa.

Conform capacităților paranormale, acolo unde există qi negru, se consideră că este qi patologic. Din punctul de vedere al medicinei tradiționale chineze, meridianele sunt blocate, qi-ul și sângele nu circulă în acel loc, canalele energetice sunt astupate. Din punct de vedere al medicinei occidentale, în acel loc există un ulcer, o tumoare, o protuberanță osoasă, o inflamație și așa mai departe. Se manifestă sub aceste forme în această dimensiune. Când îi înlăturați unei persoane o astfel de ființă, veți constata că de partea aceasta nu mai există nimic în neregulă cu corpul. Fie că este vorba de un disc vertebral deplasat sau de o protuberanță osoasă, de îndată ce veți fi îndepărtat acel lucru și veți fi curățat acel câmp, veți vedea că totul va reintra imediat în normal. Dacă faceți o nouă radiografie, nu va mai fi nicio urmă de protuberanță osoasă, deoarece cauza fundamentală a acesteia era acțiunea acelei entități inteligente.

Unii pretind că în trei până la cinci zile vă pot învăța să vindecați și vă vor preda prinderea cu mâna. S-o prindeți cu mâna? Mi-ar plăcea s-o văd și pe-asta! Omul este cel mai slab, dar acea entitate inteligentă este cu adevărat feroce. Vă controlează creierul și vă manipulează după voie, poate pune cu ușurință capăt vieții voastre. Pretindeți că o puteți prinde, dar cum? Nu puteți s-o atingeți cu mâinile unei persoane obișnuite, gesticulați în toate direcțiile, iar ea vă lasă s-o faceți și râde pur și simplu de voi. Gesturile voastre dezordonate sunt de-a dreptul ridicole. Dacă reușiți vreodată să o atingeți cu adevărat, vă va răni imediat mâna și aceea va fi o rană adevărată! Odinioară, am văzut oameni ale căror mâini arătau normal. Toate examinările arătau cum corpul și mâinile lor nu prezentau niciun semn de boală și totuși nu mai reușeau să-și ridice mâinile, nu puteau decât să le lase să atârne inerte. Am întâlnit deja pacienți în situația asta. Corpul lor din altă dimensiune era rănit, așadar ei erau cu adevărat paralizați. Dacă corpul vostru din altă dimensiune este rănit, cum ați putea să nu aveți handicap? Există oameni care întreabă: "Maestre, pot să practic gong? Am făcut o operație de sterilizare, sau mi-a fost scos organul ăsta sau celălalt." Răspund că asta n-are importanță, căci corpul vostru din altă dimensiune nu a fost operat și tocmai asupra acelui corp se acționează în practica de gong. De aceea vă spun că dacă încercați s-o prindeți fără a reuși s-o atingeți, vă va ignora, dar dacă o atingeți, este în stare să vă rănească mâna.

Pentru a susține marile manifestări de qigong organizate de stat, mi-am luat unii discipoli să participe la Saloanele Orientale de Sănătate de la Beijing¹⁵⁶. În timpul acestor două evenimente, calea noastră de cultivare a fost cea mai remarcată. În timpul primului Salon, Falun Dafa noastră a fost desemnată Steaua Școlilor de Qigong, iar la al doilea Salon era plin de lume. În fața altor standuri, nu erau mulți oameni, în timp ce în jurul standului nostru mulțimea se îmbulzea. Erau trei cozi: prima era pentru cei care rezervaseră deja toate locurile pentru consultațiile de dimineață, a doua pentru a se înscrie la consultațiile de după-amiază și a treia pentru a-mi cere un autograf. Noi nu facem vindecări, atunci de ce am făcut așa ceva? Era vorba de a susține marile evenimente de qigong organizate de stat și de a ne aduce contribuția la acestea. Iată de ce am participat.

Mi-am împărțit gong-ul discipolilor pe care i-am luat cu mine, câte un fragment fiecăruia, erau fascicule de energie compuse din mai mult de o sută de capacități supranaturale. Le-am sigilat mâinile și, în ciuda acestui fapt, unii au avut mâinile mușcate, aveau bășici sau sângerau. Aceasta s-a întâmplat chiar frecvent. Aceste lucruri sunt cu adevărat feroce. Gândiți-vă, cum să îndrăzniți s-o atingeți cu mâinile voastre de oameni obișnuiți? De altfel, sunteți incapabili s-o prindeți și nu puteți să faceți nimic fără o capacitate supranaturală specială. Pentru că, în altă dimensiune, va ști ce vreți să faceți îndată ce vă gândiți la asta și când vreți s-o apucați, a și fugit. De îndată ce pacientul a ieșit afară, revine asupra lui și boala este din nou acolo. Dacă vrem să ne folosim mâinile pentru a vindeca, este nevoie de o anumită capacitate supranaturală: atunci când întinzi mâna, pac, rămâne țintuită locului. Odată imobilizată, avem o altă capacitate supranaturală care se numea în trecut "marea metodă de prindere a sufletului". Această capacitate supranaturală este și mai puternică. Datorită acesteia se poate scoate complet spiritul originar din cineva și instantaneu această persoană nu va mai putea să se miște. Această capacitate supranaturală este folosită cu un scop foarte precis. Noi o folosim în special pentru a prinde acel lucru. Toată lumea știe că atunci când Buddha Tathagata și-a îndreptat bolul către Regele Maimuță¹⁵⁷, deși era uriaș, acesta a devenit brusc minuscul și a fost prins sub bol. Această capacitate supranaturală are exact un astfel de efect. Nu contează dacă această entitate inteligentă este mare sau mică, atunci când este prinsă deodată în mână, devine instantaneu minusculă.

În plus, nu este permisă introducerea mâinii în corpul de carne al bolnavului pentru a extrage acea ființă. Asta ar putea tulbura mintea oamenilor din societatea umană. Este absolut interzis să se facă așa ceva. Chiar dacă ai fi capabil, nu este permis s-o faci. Mâna introdusă este cea din altă dimensiune. De exemplu, cineva are o boală de inimă. Atunci când mâna de aici se întinde în direcția inimii, pentru a prinde acea entitate, mâna din cealaltă dimensiune este cea care pătrunde în corp. Cât ai clipi din ochi, această mână prinde, mâna din exterior face același gest, cele două mâini se unesc și iat-o prizonieră. Este într-adevăr feroce. Uneori vi se zbate în mână și se răsucește pentru a-și croi o ieșire. Uneori mușcă și chiar scoate strigăte. Deși este prizonieră în mâna voastră și pare foarte mică, va deveni foarte mare, dacă îi dați drumul. Nu este ceva care poate fi atins de oricine. Fără aceste capacități supranaturale, nu poți să-i faci absolut nimic. Nu-i deloc așa de simplu cum se crede.

Bineînțeles, este posibil ca această formă de tratament prin qigong să fie autorizată să existe în viitor. În trecut a existat întotdeauna, dar cu o condiție: persoana trebuia să fie practicant. Pe parcursul cultivării și practicii sale îi era permis să trateze un număr mic de oameni buni din compasiune. Dar nu le putea elimina total karma, căci puterea virtuții sale mărețe nu era suficientă. În consecință, necazul va rămâne întotdeauna acolo, dar boala concretă va fi vindecată. Micii maeștri obișnuiți de qigong nu sunt oameni care au atins Calea prin cultivare și practică. Ei nu pot decât să amâne boala altora pe mai târziu. Poate vor putea s-o transforme, s-o convertească în alte nenorociri. Totuși, este foarte posibil ca nici ei să nu știe de acest proces de amânare. Dacă metoda lor cultivă conștiința secundară, atunci conștiința secundară este cea care va face asta. Există cei care exersează gong-ul prin anumite metode și care par a fi foarte celebri, totuși mulți mari maeștri de qigong foarte renumiți nu au gong, căci energia lor se dezvoltă pe corpul spiritului lor secundar. Cu alte cuvinte, le este permis să facă acest gen de lucruri în timpul cultivării și practicii, deoarece unii rămân la acest nivel. Au practicat mai mult de zece ani sau chiar mai multe zeci de ani, fără să reușească să depășească acest nivel. De aceea toată viața lor ei tratează boli. Pentru că se găsesc la acest nivel, li se permite să facă astfel. Discipolilor care cultivă și practică Falun Dafa nu li se permite absolut deloc să facă vindecări. Puteți să-i citiți unui bolnav această carte: dacă este capabil s-o accepte, boala sa ar putea fi vindecată, dar efectul va varia în funcție de cantitatea de karma a fiecăruia.

Tratamentul în spital și tratamentul prin qigong

Să vorbim acum despre relația dintre tratamentul din spital și tratamentul prin qigong. Unii doctori în medicină occidentală nu recunosc qigong-ul. S-ar putea spune chiar că este cazul celor mai mulți dintre ei. Ei spun: "Dacă qigong-ul poate să vindece, pentru ce am mai avea nevoie de spitale? Haideți, înlocuiți-ne spitalele! Qigong-ul vostru poate vindeca cu un gest al mâinii. Nu este nevoie nici de injecții, nici de medicamente, nici de spitalizare. Ar fi formidabil, nu-i așa, dacă ați putea să ne înlocuiți spitalele". A vorbi astfel este fără sens, nu este rezonabil. Există oameni care nu cunosc qigong-ul. De fapt, tratamentul prin qigong nu se poate compara cu metodele terapeutice ale oamenilor obișnuiți, acesta nefiind o tehnică a oamenilor obișnuiți. Este ceva supranormal. Poate fi permis ca un lucru supranormal să perturbe pe scară largă societatea umană obișnuită? Un Buddha este atât de puternic, încât cu un singur gest al mâinii ar putea să șteargă bolile întregii omeniri. De ce nu o face? Mai mult, există mulți Buddha, de ce nu-și manifestă ei compasiunea, vindecându-vă bolile? Pentru că societatea oamenilor obișnuiți este pur și simplu astfel: nașterea, bătrânețea, boala și moartea sunt stări care îi sunt proprii, toate acestea au legături de cauză și efect, reprezentând toate un ciclu al retribuțiilor karmice. Dacă aveți datorii, trebuie să vi le plătiți.

Dacă vindecați pe cineva, asta înseamnă că încălcați acest principiu și că oricine ar putea comite lucruri rele fără să plătească pentru asta. Cum este posibil așa ceva? Persoanelor aflate pe calea cultivării și practicii li se permite să trateze bolnavi, din compasiune, atâta timp cât încă nu au capacitatea de a rezolva problema în totalitate. Vi se permite s-o faceți deoarece compasiunea voastră iese la iveală. Totuși, dacă sunteți cu adevărat capabili să rezolvați acest gen de probleme și s-o faceți pe scară largă, aceasta nu vi se va mai permite. Altfel, veți risca să perturbați grav societatea umană obișnuită și asta nu este permis. De aceea nu este posibil să se înlocuiască spitalele oamenilor obișnuiți cu qigong, căci qigong-ul este o Lege supranormală.

Presupunând că în toată China s-ar înființa spitale de qigong – dacă asta ar fi permis – și s-ar angaja toți marii maeștri de qigong, ce s-ar întâmpla după părerea voastră? Nu va fi permis deoarece toată lumea menține starea societății umane obișnuite. Dacă s-ar înființa spitale de qigong, clinici de qigong, centre de îngrijire sau sanatorii de qigong, de îndată ce totul ar fi finalizat, capacitatea de vindecare a maeștrilor de qigong s-ar diminua brusc și tratamentele lor ar deveni imediat mai puțin eficiente. De ce? Deoarece, dacă fac același lucru ca oamenii obișnuiți, ar trebui să se afle la aceeași înălțime cu Legea oamenilor obișnuiți. Ar trebui să se găsească la același nivel cu cel al condiției umane obișnuite, iar eficiența tratamentelor ar trebui să fie și ea asemenea celei din spitale. În consecință, tratamentele lor n-ar mai fi atât de eficace, iar ei ar începe de asemenea să ia în considerație un tratament în mai multe ședințe. Așa se întâmplă de obicei.

Fie că se vor înființa sau nu spitale de qigong, nimeni nu poate nega că qigong-ul poate vindeca boli. Qigong-ul a fost popularizat de destul de mult timp în societate și numeroase persoane au reușit cu adevărat, prin exercițiile de qigong, să-și elimine bolile și să-și mențină sănătatea. Dacă boala a fost amânată de maestrul de qigong pentru mai târziu sau indiferent cum a fost tratată, în orice caz, pentru moment nu mai este acolo, așadar nimeni nu poate nega că qigong-ul are capacitatea de a vindeca. Cea mai mare parte a celor care recurg la maeștrii de qigong suferă de boli greu de tratat, pe care spitalele nu reușesc să le vindece. Așa că ei vin să-și încerce norocul la maeștrii de qigong și în final, sunt vindecați. Cei care pot fi vindecați în spitale nu apelează la maeștrii de qigong. Toată lumea vedea lucrurile în felul acesta, mai ales la început. Qigong-ul are așadar puterea de a vindeca, dar pur și simplu nu poate fi practicat la fel ca alte lucruri din societatea umană obișnuită. Intervenția sa pe scară largă este absolut interzisă. Într-un cerc restrâns sau fără mare influență, practicarea sa discretă este admisă, dar nu va putea vindeca total bolile, asta este de asemenea sigur. Cea mai bună modalitate de a scăpa de boli este să practici qigong tu însuți.

Există, de asemenea, maeștri de qigong care spun: "Spitalele nu pot vindeca boli. Eficiența tratamentelor din spitale s-a degradat în zilele noastre". Care este părerea noastră despre acest lucru? Bineînțeles, există tot felul de motive pentru aceasta. Așa cum văd eu, principalul motiv este că valorile morale ale omenirii au decăzut foarte mult. Asta a provocat o întreagă serie de boli ciudate, pe care spitalul nu poate să le trateze, medicamentele neavând nici ele vreun efect; de altfel există multe medicamente false. Totul provine din faptul că societatea este atât de coruptă. Acesta este rezultatul comportamentului oamenilor. Nimeni nu trebuie să dea vina pe ceilalți, căci fiecare a contribuit la agravarea situației. De aceea, fiecare îndură suferințe și dificultăți în cursul cultivării și practicii sale.

Unele boli nu pot fi diagnosticate în spital și totuși, suferim de ele cu adevărat. În alte cazuri, bolile au fost diagnosticate, dar nimeni nu știe ce nume să le dea. N-au mai fost văzute niciodată. La spital sunt clasificate în grup sub numele de "boli moderne". Pot spitalele să vindece boli? Bineînțeles că da. Dacă spitalul n-ar putea să le vindece, ar mai avea cineva încredere în el? De ce s-ar duce toată lumea acolo să se trateze? Spitalele pot să vindece boli, dar îngrijirile lor se situează la nivelul oamenilor obișnuiți. Totuși, unele dintre aceste boli sunt dincolo de acest nivel și unele dintre ele sunt chiar foarte grave. Din acest motiv, medicii din spitale spun că ele trebuie tratate cât mai devreme posibil, căci dacă boala se agravează, nu va mai putea fi tratată și dacă dozele de medicamente sunt prea puternice, persoana riscă să fie intoxicată. Nivelul actual al tratamentelor medicale este același cu cel al științei și tehnologiei noastre. Toate sunt la nivelul oamenilor obișnuiți, de aceea nu au decât această eficacitate în plan terapeutic. Există un punct care trebuie explicat clar: tratamentul obișnuit prin qigong și tratamentul din spital nu fac decât să amâne pe mai târziu factorul care este cauza fundamentală a bolii, împingând-o spre partea a doua a vieții sau pe mai târziu, karma nefiind deloc atinsă.

Să vorbim încă puțin despre medicina chineză. Tratamentele din medicina chineză erau foarte apropiate de cele din qigong. În China antică, medicii care practicau medicina tradițională aveau aproape toți capacități supranaturale. Marii doctori, precum Sun Simiao¹⁵⁸, Hua Tuo¹⁵⁹, Li Shizhen¹⁶⁰, Bian Que¹⁶¹ etc., erau toți înzestrați cu capacități supranaturale. Sunt fapte relatate de documentele medicale. Dar lucrurile acestea, care sunt esențiale, sunt adesea criticate în zilele noastre și medicina chineză n-a păstrat decât niște rețete sau o anumită cunoaștere dobândită prin experiență. Medicina Chinei antice era foarte dezvoltată. Era mult mai avansată decât medicina modernă. Unii cred că medicina modernă este foarte dezvoltată: o tomografie permite să se vadă în interiorul corpului uman, în plus există ultrasunete, radiografii, raze X. Este drept, aceste echipamente moderne sunt destul de avansate, dar după părerea mea, rămân totuși inferioare medicinei din China antică.

Hua Tuo a văzut o tumoare pe creierul lui Cao Cao¹⁶² și a vrut s-o extirpe, deschizându-i craniul. Dar auzind asta, Cao Cao a crezut că Hua Tuo voia să-l omoare și l-a aruncat în închisoare, unde Hua Tuo a și murit. Atunci când Cao Cao s-a îmbolnăvit, și-a amintit de Hua Tuo și a trimis să-l caute, dar acesta murise deja. Mai târziu, Cao Cao a murit într-adevăr de acea boală. Cum de a știut Hua Tuo? Foarte simplu, a văzut-o. Este o capacitate extraordinară pe care o avem noi, ființele umane și pe care o aveau toți marii medici din trecut. După deschiderea ochiului celest, privind dintr-o parte se pot vedea, în același timp, toate cele patru părți ale corpului uman. Examinându-l din față se poate vedea spatele, partea stângă și partea dreaptă. Poate fi examinat și în secțiune, strat după strat. Se poate trece de asemenea dincolo de dimensiunea noastră pentru a vedea cauza fundamentală a bolii. Sunt instrumentele medicale actuale capabile de așa ceva? Sunt încă departe de asta, ar mai trebui încă o mie de ani! Tomografia, ultrasunetele și razele X ne permit și ele să vedem în interiorul corpului uman, doar că aceste aparate sunt foarte masive. Aceste aparate de dimensiuni mari sunt netransportabile și de altfel, ele nu pot funcționa fără electricitate. Pe când ochiul celest îl ai tot timpul cu tine oriunde mergi și nu consumă curent electric. Se pot ele compara?

Unii laudă eficacitatea medicamentelor moderne. După părerea mea, nu aceasta este situația. Plantele medicinale din China antică puteau să înlăture cu adevărat bolile, având un efect imediat. Multe lucruri s-au pierdut pentru totdeauna, dar altele nu, și un mare număr dintre ele se transmit între oameni. Când eram în Qiqihar pentru a ține un curs, am văzut un om care avea o tarabă în stradă și care extrăgea dinți oamenilor. Se putea observa la prima vedere că era un om din sud, pentru că nu era îmbrăcat ca locuitorii din nord-est. Indiferent cine venea, nu refuza pe nimeni și scotea dinți. Avea o grămadă de dinți extrași, adunați acolo. Scopul său nu era să scoată dinți, ci mai degrabă să-și vândă poțiunea. Poțiunea emana vapori galbeni, foarte puternici. Pentru a extrage dintele, scotea dopul flaconului său și îl lipea de obrazul pacientului, în dreptul dintelui stricat. Îi cerea pacientului să inspire de câteva ori vaporii galbeni, folosind foarte puțină poțiune și, imediat după aceea, închidea flaconul și-l punea deoparte. Scotea din buzunar un chibrit și tot vorbind despre poțiunea sa, apăsa ușor dintele cu chibritul, iar dintele cădea. Nu era dureros, dintele avea doar câteva urme de sânge, dar locul nu sângera. Gândiți-vă, un chibrit folosit cu forță se rupe, dar el scotea dintele din rădăcină, doar împingându-l ușor cu un chibrit.

Vă spun că în China există unele lucruri transmise în popor pe care instrumentele de precizie ale medicinei occidentale nu reușesc să le egaleze. Este suficient să privim rezultatele: el putea extrage dinții cu un chibrit. Pentru a scoate un dinte, medicul occidental trebuie să injecteze mai întâi un anestezic, înțepând cu acul ici și colo, ceea ce doare foarte tare. Când anestezia și-a făcut efectul, el smulge dintele cu un clește. În ciuda eforturilor nesfârșite, se întâmplă ca rădăcina să se rupă și să rămână înăuntru. Pentru a o scoate, va trebui atunci să folosească un ciocan și o daltă. Loviturile îl terorizează pe pacient. Mai apoi sfredelește cu un instrument sofisticat. Unele persoane sar de pe scaun, căci asta doare foarte tare și curge mult sânge. Vor scuipa sânge timp îndelungat. Așadar, spuneți-mi care tratament este cel mai bun? Care este cel mai avansat? Nu trebuie să privim doar la aspectul exterior al instrumentelor, ci la eficiența lor reală. Medicina chineză veche era atât de avansată, încât vor trece ani până când medicina occidentală actuală va reuși s-o ajungă din urmă.

Știința antică chineză era diferită de știința pe care am învățat-o recent de la Occident. Ea urma o altă cale și putea să conducă spre o altă stare. De aceea, nu se pot folosi mijloacele noastre actuale de cunoaștere pentru a înțelege știința și tehnologia Chinei antice, căci știința antică chineză își îndrepta cercetările direct către corpul uman, viață și univers. Era așadar o altă abordare. În timpul acela, cei care mergeau la școală trebuiau să pună accent pe meditație. Atunci când se așezau, trebuiau să aibă o postură corectă. Când luau pensula pentru a scrie trebuiau să-și regleze energia și respirația. În toate meseriile, aveau grijă de purificarea minții și de armonizarea respirației. Întreaga societate era astfel.

Unii spun: "Dacă am fi urmat calea științei antice chineze, am mai fi avut astăzi mașini și trenuri? Am mai fi avut modernizarea actuală?" Eu spun că nu puteți înțelege alte situații, trăind în mediul acesta de aici. Trebuie să vă schimbați drastic mentalitatea și concepțiile. Fără televiziune, oamenii ar fi avut un televizor în frunte și ar fi putut să vadă tot ce vroiau să vadă, ar fi avut de asemenea și capacități supranaturale. Fără trenuri și mașini, oamenii ar fi putut să se ridice în aer din locul în care erau așezați, fără a folosi un ascensor. Asta ar fi putut aduce o stare diferită în evoluția societății, care nu s-ar fi limitat neapărat la acest cadru. Farfuriile zburătoare ale extratereștrilor vin și pleacă cu o viteză incredibilă. Ele se pot mări sau micșora. Ei au luat o altă cale de dezvoltare, chiar mai diferită, aceasta fiind o altă abordare științifică.