FalunDafa.org
smallA bigA

Cum a apărut omenirea

Aș dori mai întâi să transmit urările mele tuturor cu ocazia Anului Nou Chinezesc.

Anul Nou ar fi, în mod normal, un moment în care să împărtășim câteva remarci plăcute despre această ocazie. Dar văd un pericol iminent care se apropie de umanitate și mi s-a cerut de către ființele divine să transmit, din acest motiv, câteva lucruri tuturor celor din această lume. Fiecare lucru pe care urmează să-l dezvălui este un secret de nivel mai înalt, bine păzit, iar acestea sunt împărtășite pentru a oferi o imagine reală a lucrurilor și pentru a le oferi oamenilor o altă șansă de a fi salvați.

Mai întâi, se pune întrebarea despre cum a apărut omenirea. De la începutul creației sale și până în ultimele zile, universul a trecut printr-o perioadă de timp excepțional de lungă, formată din patru etape: Formare, Stagnare, Degenerare și Distrugere. Când se ajunge la punctul final al stadiului de Distrugere, are loc instantaneu eradicarea completă a tot ceea ce există în corpul cosmic mai mare - care include universul în care existăm - și toate ființele vii pier!

Când o persoană moare, este doar o chestiune de degenerare și descompunere a corpului său fizic, în timp ce sufletul său adevărat (care-i sinele său adevărat și care nu moare odată cu moartea corpului său fizic) va continua într-o viață viitoare, renăscându-se. Așadar, așa cum universul trece prin formare, stagnare, degenerare și distrugere, tot așa și ființele umane trec prin naștere, îmbătrânire, boală și moarte. Acestea sunt legi ale universului, cărora li se supun chiar și ființele superioare, doar că durata de timp este mai lungă, procesul fiind mai îndelungat, proporțional cu cât de înalt este nivelul ființelor. Viața și moartea nu sunt dureroase pentru ele, rămânând conștiente pe parcursul acestui proces - pentru ele este ca și cum s-ar schimba de o haină. Altfel spus, în mod normal, viețile nu mor cu adevărat. Dar când universul și cosmosul se dezintegrează în etapa finală a procesului de Formare-Stagnare-Degenerare-Distrugere, viețile nu se vor mai renaște și nu va mai exista viață sau materie, totul se va transforma în praf și va fi doar vid. În prezent, lumea umană trece prin ultima perioadă din faza de Distrugere a procesului de Formare, Stagnare, Degenerare, Distrugere. Totul s-a schimbat în rău în aceste vremuri finale, așa cum era predestinat, iar distrugerea este astfel iminentă. Și tocmai din acest motiv lumea este atât de tulbure. Gândurile bune sunt rare, mințile oamenilor au devenit deviate, desfrâul și abuzul de droguri sunt generalizate, iar oamenii aderă la ateism. Acestea sunt inevitabile în ultimul stadiu al cosmosului și indică momentul în care am ajuns!

Creatorul prețuiește toate ființele cerești, precum și toate viețile care sunt bune și binevoitoare, și toate creațiile mărețe din cosmos. Astfel, la începutul etapei de Degenerare, El a condus un număr de ființe divine în planul cel mai îndepărtat al corpului cosmic (cunoscut în general ca "ceea ce este în afara Tărâmului Divin"), un loc în care nu există ființe divine, și a creat Pământul. Dar Pământul nu avea capacitatea de a exista independent; ca să existe avea nevoie de o structură cosmică corespunzătoare, cu care să poată forma un sistem circulator, care să implice viața și materia. Din acest motiv, Creatorul a creat o întindere mai mare în afara Pământului, pe care ființele superioare o numesc "Cele Trei Tărâmuri". Înainte ca timpul final al salvării să sosească, nicio ființă superioară, oricât de măreață ar fi fost, nu avea voie să intre sau să iasă din această întindere fără permisiunea Creatorului. Spațiul celor Trei Tărâmuri cuprinde trei tărâmuri majore: Tărâmul Dorinței (yu), care este alcătuit din viețile de pe acest pământ, inclusiv din omenire; un al doilea tărâm, Tărâmul Sentimentelor (se), care se află deasupra acestuia; și un al treilea tărâm, aflat și mai sus, cunoscut sub numele de Tărâmul Fără Sentimente (wu se). Fiecare tărâm succesiv este la un nivel mai înalt și mai magnific decât cel de dedesubt, deși niciunul nu se compară cu Tărâmul Divin sau cu regatele cerești încă și mai înalte. "Cerul" la care se referă oamenii în mod normal se află, de fapt, fie în cadrul Tărâmului Sentimentelor, fie în cadrul Tărâmului Fără Sentimente, din cele Trei Tărâmuri. Fiecare din cele Trei Tărâmuri are zece planuri în interiorul său, fiind în total treizeci și trei de planuri, dacă includem și cele Trei Tărâmuri în sine. Ființele umane se află în Tărâmul Dorinței, iar acesta este cel mai coborât dintre toate nivelurile, cu cel mai rău mediu. Viața este dureroasă și scurtă aici, dar și mai îngrozitor este faptul că, în lumea umană, puține dintre lucrurile pe care oamenii le consideră adevăruri sunt de fapt valide. Ceea ce ființele umane consideră a fi adevărat este, în general, considerat opusul în universul mai mare (dar o excepție o constituie adevărurile superioare pe care ființele sfinte le-au lăsat omului). De exemplu, divinul nu consideră că este corect ca cel care învinge în luptă să devină conducător, ca un teritoriu să fie cucerit prin forță militară sau ca aceia care sunt puternici să fie considerați eroi - întrucât este vorba de a ucide și de a lua cu forța de la alții. Aceasta nu este calea universului și nici modul în care procedează ființele superioare. Cu toate acestea, în lumea umană, acestea sunt inevitabile și acceptate. Acestea sunt căile lumii umane, dar ele sunt contrare căilor universului. Astfel, dacă o persoană dorește să se întoarcă în cer, trebuie să urmeze legile adevărate, mai înalte și să lucreze asupra sa. Unii oameni sunt mulțumiți atunci când se descurcă puțin mai bine în viață decât alții. Dar astfel de oameni nu fac decât să se compare cu alte ființe umane din acest tărâm uman, când toți cei de aici trăiesc de fapt în ceea ce este considerat a fi coșul de gunoi al universului. Cele Trei Tărâmuri au fost construite în perimetrul cel mai exterior al corpului cosmic, iar aici totul este alcătuit din cele mai joase, mai grosiere și mai murdare particule - molecule, atomi și altele asemenea. În ochii ființelor superioare, acesta este locul unde sunt aruncate gunoaiele universului. Astfel, ele consideră acest plan al moleculelor drept praf sau "lut" și îl văd ca pe cel mai josnic loc. De aici provine credința susținută în unele religii, conform căreia omul a fost făcut de divinitate din lut. Într-adevăr, omul a fost format din materie în planul molecular.

Atunci când ființele divine au creat omul, au făcut-o la cererea Creatorului, iar acesta le-a îndrumat pe fiecare dintre ele să creeze ființe umane după chipul lor unic. Din acest motiv, există rasele albă, asiatică, neagră și altele. Deși aparențele lor diferă, sufletele din interior au fost date de Creator. Și de aceea au valori comune. Scopul pe care l-a avut Creatorul când a îndrumat ființele divine să creeze omul, a fost acela de a se folosi de om în vremurile finale, când va oferi tuturor vieților din marele univers - inclusiv ființelor cerești - salvarea.

Dar de ce ar fi vrut Creatorul ca ființele divine să creeze oamenii într-un loc atât de josnic și inferior? Pentru că, acesta fiind cel mai de jos plan al universului, este cel mai aspru loc și, doar atunci când lucrurile sunt dificile și dureroase, o persoană se poate ridica prin practică spirituală și își poate elimina karma. Atunci când o persoană, în mijlocul unor experiențe dureroase, reușește totuși să-și mențină gândurile binevoitoare, să aibă recunoștință și să fie o persoană bună, ea se elevează prin aceste lucruri. Salvarea este un proces de ascensiune de jos în sus și, prin urmare, cineva trebuie să înceapă de jos. Viața este o încercare pentru oricine trăiește aici. Există tensiuni între oameni atunci când aceștia încearcă să se descurce mai bine, există condițiile groaznice ale mediului natural și există faptul că doar pentru a te descurca în viață este nevoie de multă bătaie de cap și efort, pentru a menționa doar câteva exemple. Toate aceste circumstanțe le oferă oamenilor oportunități de a evolua și de a-și diminua karma. Este cert că trecerea prin greutăți îi poate ajuta pe oameni să își ispășească păcatele și karma. Și oricine reușește să rămână binevoitor în mijlocul situațiilor dureroase și al problemelor interpersonale va acumula merite și virtute și, ca urmare, va obține înălțarea sufletului său.

Odată cu sosirea timpurilor moderne, Creatorul a intenționat să folosească în principal corpul uman pentru a salva numeroasele vieți din univers. Astfel, sufletele aflate inițial în majoritatea corpurilor umane de aici au fost înlocuite de cele ale unor ființe superioare, care s-au întrupat în ele. Cu un corp uman, acestea își puteau reduce karma și păcatele prin îndurarea de greutăți. Iar în acest loc lipsit de adevăr, ele puteau, prin menținerea adevărurilor superioare lăsate de Dumnezeu și ființe sfinte prin perseverența în bunătate și bunăvoință, să obțină înălțarea sufletelor lor. Sfârșitul vremurilor a sosit, iar Poarta Cerească ce conduce afară din cele Trei Tărâmuri a fost deschisă. Creatorul i-a selectat pentru salvare pe cei care au făcut ceea ce am descris.

Totul în univers a devenit impur în timpul etapelor de Formare, Stagnare și Degenerare, până la un nivel inferior față de momentul în care a început creația. Și acesta este motivul pentru care lucrurile se îndreaptă spre Distrugere. Cu alte cuvinte, totul în marele univers a devenit rău, viețile creației nu mai sunt la fel de bune ca la început, nu mai sunt pure și toate au acumulat karma și păcate. Iar acest lucru explică apariția Distrugerii. Acest tip de păcat este ceea ce a fost denumit în contexte religioase păcatul originar. Pentru ca universul să poată fi salvat, Creatorul a cerut unei multitudini de ființe superioare și regi divini să coboare pe pământ și să ia formă umană în acest cadru, unde vor suferi, se vor înălța, își vor ispăși păcatele și se vor rectifica -- înălțându-se din nou astfel în ceruri. (Creatorul a rectificat universul în același timp cu salvarea omenirii). Noul univers este perfect pur și glorios. Dacă, într-un astfel de cadru dificil, o persoană își poate păstra gândurile virtuoase, dacă poate să reziste în fața asaltului valorilor și viziunilor moderne și să le urmeze pe cele tradiționale, și dacă mai crede în divinitate în fața asalturilor din partea grupărilor ateiste și evoluționiste, atunci acea persoană își va îndeplini menirea: să obțină salvarea și să se întoarcă în cer. Toată nebunia care se desfășoară acum în lume a fost planificată ca atare, pentru faza finală, de către ființe divine. Scopul lor a fost să testeze viețile de aici și să vadă dacă sunt demne de a fi salvate și să le dea o șansă ca, în acest proces, să-și plătească păcatele și karma în timp ce trec prin lucruri dificile. Și toate acestea au fost făcute pentru ca oamenii să poată fi salvați și să obțină izbăvirea înapoi în cer.

Asta înseamnă că scopul vieții oamenilor pe acest pământ nu este acela de a realiza ceva în lume. Toate eforturile intense și tentativele pe care oamenii le fac în viață, precum și dorința de a obține ceea ce își doresc, care poate implica chiar și recurgerea la mijloace lipsite de scrupule, doar îi fac pe oameni imorali, în cele din urmă. Motivul pentru care oamenii au venit pe această lume și au devenit ființe umane a fost acela de a-și ispăși păcatele și karma și de a face progrese spirituale semnificative. Oamenii au venit în această lume pentru a obține salvarea. Au venit și au luat formă umană pentru a aștepta Creatorul și salvarea sa înapoi în împărăția lor cerească. Și, în timp ce așteptau, au acumulat merite de-a lungul numeroaselor vieți anterioare; și acesta a fost scopul renașterii oamenilor. Natura tulbure a acestei lumi este menită să creeze ceva măreț din aceste vieți. Desigur, există unii oameni care, atunci când au căutat ajutor divin în vremuri de restriște, nu au fost mulțumiți de rezultat și au început să Îl urască pe Dumnezeu - chiar întorcându-se împotriva Lui ca rezultat. Unii chiar au trecut de partea demonică, întunecată, și au comis și mai multe păcate și au făcut și mai multă karma. Cei cărora li se aplică acest lucru ar fi bine să revină repede și să Îi ceară iertare lui Dumnezeu, dacă vor să mai aibă o șansă de a se întoarce în siguranță. Tot ceea ce se întâmplă în viața cuiva - fie că pare justificat sau nu - este, în realitate, consecința karmică a ceea ce a făcut cineva în viețile sale anterioare, fie că a fost bun sau rău. Cantitatea de binecuvântări și de virtute pe care cineva le-a acumulat în viețile anterioare determină ce avere îi este rezervată în această viață, sau poate în următoarea. Dacă cineva trăiește o viață binecuvântată și virtuoasă acum, poate că acest lucru se va traduce în viața următoare printr-o poziție și un salariu ridicat, sau s-ar putea traduce în diferite tipuri de bogăție și avere. Iar acest lucru ar include, de asemenea, dacă cineva are o familie fericită, sau chiar cum ajung copiii săi, și așa mai departe. Acesta este motivul fundamental pentru care unii oameni sunt bogați și alții săraci, pentru care unii ocupă poziții de rang înalt, în timp ce alții sunt săraci și fără adăpost. Nu seamănă deloc cu prostiile diabolice pe care le debitează sinistrul comunism despre egalitatea între bogați și săraci. Universul este echitabil. Cei care fac bine sunt binecuvântați pentru asta, în timp ce aceia care fac lucruri greșite vor suporta consecințele - dacă nu în această viață, atunci în următoarea. Căci aceasta este o lege imuabilă a universului! Cerul, Pământul, Divinul și Creatorul deopotrivă au compasiune față de toate viețile. Cerul și Pământul, la fel ca și omul, au fost făcute de Creator, și nu se întâmplă niciodată ca El să favorizeze unele vieți și să le nedreptățească pe altele. Motivul pentru care unii oameni duc o viață fericită, iar alții nu, se reduce tot la recompensele și retribuțiile pentru faptele din trecut.

Atunci când vezi oameni care câștigă sau pierd în viață, pare că acest lucru se întâmplă într-un mod normal din cauza lucrurilor din această lume. Dar, în esență, este vorba de consecințele karmice ale faptelor din trecut ale acelor oameni. Dacă oamenii au sau nu ceva, sau dacă pierd sau câștigă în viață, se va întâmpla prin mijloace în acord cu această lume. Așadar, indiferent dacă sunteți bogați sau săraci în viață, ar trebui să vă asigurați că faceți bine, să vă abțineți de la a face lucruri greșite, să rămâneți buni și amabili, să fiți spirituali și devotați, și să găsiți fericirea în a-i ajuta pe ceilalți. Făcând astfel, veți acumula binecuvântări și virtute, și veți culege roadele în viața următoare. În trecut, generația mai în vârstă din China vorbea adesea despre lucruri precum faptul de a nu-ți deplânge soarta în viață atunci când lucrurile sunt dificile și despre dobândirea unei vieți viitoare mai bune, câștigând virtute prin fapte bune. Și ideea era că este inutil să te rogi lui Dumnezeu pentru ajutor dacă nu ai făcut lucruri bune în viața ta anterioară și nu ai câștigat binecuvântări. Universul are legile sale și chiar și ființele superioare trebuie să se supună acestora. Chiar și ele vor fi pedepsite dacă fac lucruri pe care nu ar trebui să le facă. Așadar, lucrurile nu sunt atât de simple pe cât le consideră oamenii. Ar trebui ca oamenii să se aștepte ca ființele superioare să le ofere toate lucrurile pentru care se roagă? Condiția prealabilă este că trebuie să fi acumulat binecuvântările și virtutea pentru aceste lucruri în viețile anterioare. Și astfel, lucrurile pe care le primești sunt pe seama binecuvântărilor și a virtuții pe care le ai! Asta este ceea ce dictează legile universului. Dar, vorbind la un nivel fundamental, a obține ceea ce îți dorești nu este scopul final al acumulării de binecuvântări și virtute. Adevăratul scop al acumulării acestora este acela de a-ți pava drumul de întoarcere în cer. Și acest lucru este cel mai important, nu scurta perioadă de fericire pe care acestea ți-o pot aduce în această viață!

Învățătorul Hongzhi Li
În a 29-a zi a lunii a 12-a din anul Renyin
20 ianuarie 2023

(Tradus din engleză, după traducerea echipei galbene,
și verificat cu originalul în limba chineză.
Data ultimei actualizări: 2023-02-03)