În primul rând, permiteți-mi să profit de această ocazie pentru a ura tuturor un An Nou Chinezesc fericit!
Pentru că este Anul Nou, ar fi trebuit să spun câteva urări pe care toată lumea vrea să le audă, dar văd că pericolul se apropie din ce în ce mai mult de omenire. Din acest motiv, zeii si buddha m-au rugat să spun tuturor ființelor din lume câteva cuvinte pe care zeii doresc să le spună. Fiecare cuvânt dezvăluie secrete cerești și scopul este ca oamenii să știe adevărul și să li se ofere o altă oportunitate de a fi salvați.
De ce există omenirea? De la formare până la sfârșitul vremurilor, universul trece printr-un proces lung în patru etape: Formare, Stagnare, Degenerare și Distrugere. Odată ce universul ajunge la sfârșitul vremurilor în procesul final al "distrugerii", totul din tărâmul cosmic, inclusiv universul în care trăim, se va dezintegra în neexistență, într-o clipă! Toate viețile vor fi complet anihilate!
Atunci când o persoană moare, doar corpul fizic de la suprafață s-a degradat prin îmbătrânire, iar sufletul originar (sinele adevărat nu moare) se va reîncarna în viața următoare. Universul are Formare, Stagnare, Degenerare și Distrugere, iar fiinţele umane au naștere, bătrânețe, boală și moarte - acestea sunt legile universului. Chiar și zeii trec prin acest proces, doar că durează un timp foarte lung; zeii de nivel mai înalt trec printr-un proces chiar mai lung. Nașterea și moartea lor nu sunt dureroase și rămân conștienți de-a lungul întregului proces; este ca și cum ar îmbrăca o altă haină. Cu alte cuvinte, în situații normale, fiinţele nu vor muri. Dacă universul și tărâmul cosmic se dezintegrează în ultima fază de Formare-Stagnare-Degenerare-Distrugere, ființele nu se vor mai reîncarna, și toate viețile și materia vor înceta să mai existe, totul transformându-se în praf și revenind la starea de vid. În acest moment, lumea umană trece prin ultima etapă a "distrugerii' din procesul de formare, stagnare, degenerare și distrugere. Totul, la sfârșitul vremurilor, va degenera, astfel că distrugerea va surveni, și de aceea societatea umană se află într-un astfel de haos. Oamenii nu au gânduri binevoitoare, au un comportament promiscuu, au o minte perversă, există abuz de droguri necontrolat și o lipsă a credinţei în divinitate - fenomene haotice au apărut în masă. Acest lucru este inevitabil la sfârșitul vremurilor tărâmului cosmic - s-a ajuns într-un astfel de moment!
Creatorul prețuiește zeii și toate fiinţele care sunt binevoitoare și frumoase, precum și toate creațiile minunate din tărâmul cosmic, de aceea, la începutul etapei de "degenerare", a condus unii zei spre stratul cel mai exterior al tărâmului cosmic (numit, în general, "Dincolo de Tărâmul Legii") unde nu existau zei, și a creat Pământul. Pământul nu poate exista de unul singur și trebuie să se bazeze pe un sistem circulator de fiinţe și vietăți format într-o structură cosmică corespunzătoare. Prin urmare, Creatorul a creat o extindere mare în afara Pământului, pe care zeii o numesc cele Trei Tărâmuri. Înainte de a începe salvarea la sfârşitul vremurilor, zeii, indiferent cât de înalte sunt nivelurile lor, nu pot intra sau ieși după cum vor din cele Trei Tărâmuri, fără permisiunea Creatorului. În cadrul celor Trei Tărâmuri, sunt trei niveluri majore. "Tărâmul Dorinței" acoperă toate fiinţele, inclusiv oamenii, de pe Pământ; cel de-al doilea tărâm deasupra "Tărâmului Dorinței" este "Tărâmul Formei"; următorul nivel mai sus este al treilea tărâm, numit "Tărâmul Fără Formă". Fiecare tărâm este la un nivel mai înalt și mai bun decât cel anterior, dar niciunul nu se poate compara cu regatele cerești din tărâmul Legii și dincolo de tărâmul Legii. Cerul la care oamenii adesea se referă este cerul din Tărâmul Formei, precum și din Tărâmul Fără Formă, din cadrul celor Trei Tărâmuri. Deoarece fiecare tărâm are câte zece niveluri ale cerului, în Cele Trei Tărâmuri sunt în total 33 de niveluri ale cerului, incluzând cele trei tărâmuri în sine. Ființele umane se află în Tărâmul Dorinţei, iar acesta este cel mai de jos nivel unde mediul este cel mai ostil. Viețile umane sunt dureros de scurte; cel mai îngrozitor lucru este că lumea umană nu are principii drepte; principiile umane în univers sunt inversate (cu excepția principiilor Legii pe care zeii le-au lăsat oamenilor). De exemplu, cei victorioşi devin regi, puterea este obţinută prin războaie, cei puternici sunt eroi şi aşa mai departe. În ochii divinităţii, niciunul dintre acestea nu reprezintă principii drepte, deoarece puterea este obţinută prin omor şi jaf. Universul şi zeii nu sunt astfel, dar, în lumea umană, ele sunt necesare şi practice, deoarece acestea sunt principiile din tărâmul uman, care sunt "principii inversate" atunci când sunt comparate cu principiile din univers. Prin urmare, pentru ca cineva să se întoarcă în cer, trebuie să urmeze principiile drepte pentru a-și "cultiva" sinele. Unii oameni duc o viaţă puţin mai bună decât alţii şi se simt destul de bine în această privinţă. Vorbim de oameni care se compară cu alţi oameni în acest tărâm, când, de fapt, trăiesc în groapa de gunoi a cosmosului - nimic mai mult. Cele Trei Tărâmuri sunt construite în stratul cel mai de suprafaţă al universului în tărâmul cosmic, şi sunt alcătuite din cele mai joase, grosiere şi murdare particule, cum sunt cele ale moleculelor şi atomilor. În ochii zeilor, acesta este locul din univers în care se aruncă gunoiul. Acesta este motivul pentru care zeii consideră stratul particulelor moleculare ca fiind țărână sau noroi, şi acesta este cel mai coborât nivel. Acesta este sensul original al expresiei religioase "Dumnezeu a creat omul din lut". De fapt, acest strat de materie altcătuit din molecule a fost folosit pentru a crea fiinţele umane.
Zeii au creat fiinţele umane la dorinţa Creatorului. Zei diferiţi au creat oameni cu înfăţişări diferite, conform propriilor imagini, astfel că sunt oameni de rasă albă, rasă galbenă, rasă neagră şi aşa mai departe. Singura diferenţă constă în forma exterioară, pe când viaţa lor interioară a fost dată în întregime de către Creator. De aceea ei împărtăşesc valori comune. Creatorul a cerut zeilor să creeze oamenii pentru ca apoi să-i folosească la sfârşitul vremurilor pentru a salva toate fiinţele din cosmos, inclusiv ființele cerești.
Atunci, de ce i-a pus Creatorul pe zei să creeze fiinţe umane într-un mediu aşa coborât? Pentru că acesta este nivelul cel mai coborât din univers, este locul cu cea mai multă suferinţă. Suferinţa îi permite cuiva să cultive; suferinţa îi permite cuiva să plătească pentru păcatele sale şi karma. În mijlocul suferinţei, dacă cineva poate să rămână binevoitor, să fie recunoscător şi să fie o persoană bună, acesta se va eleva. În plus, salvarea este un proces ascendent, trebuie să înceapă din cel mai coborât loc. Fiinţele suferă în acest loc; există conflicte interpersonale în privinţa intereselor, condiţiile mediului natural sunt dure, iar oamenii trebuie să-şi trudească mintea şi trupul pentru a supravieţui, şi aşa mai departe. Toate acestea oferă fiinţelor oportunitatea de a se eleva şi a elimina karma. Suferinţa poate reduce karma, asta este sigur. În mijlocul suferinţei şi a conflictelor, dacă oamenii pot încă să rămână binevoitori, vor acumula merite şi virtuţi şi vieţile lor vor fi elevate.
Odată ce s-a ajuns în timpurile moderne, când Creatorul era pe cale să folosească corpul uman pentru a salva fiinţele din univers, viețile originare din corpurile umane au fost înlocuite, în mare parte, de către oameni încarnați din "zei". Acest lucru se datorează faptului că trupurile umane pot elimina karma prin suferinţă, în timp ce oamenii pot, într-un mediu lipsit de principii drepte, să se țină de principiile drepte predate de Dumnezeu și ființe sfinte și pot să rămână binevoitori - prin urmare, își pot eleva nivelul ființelor lor. Sfârșitul vremurilor a sosit, porțile cerului din cele Trei Tărâmuri s-au deschis, iar Creatorul alege astfel de ființe pentru a fi salvate.
Totul în tărâmul cosmic și în univers a devenit impur în procesul de formare, stagnare și degenerare, și nu mai este la fel de bun ca atunci când a fost creat, astfel că totul se îndreaptă spre "distrugere". Altfel spus, totul în tărâmul cosmic este corupt și nicio ființă nu mai este la fel de bună ca la început. Nicio ființă nu mai este pură, toate au karma, astfel că vor fi distruse. În religie, acest tip de păcat este numit "păcat originar". Pentru a salva cosmosul, Creatorul a cerut unei multitudini de zei și domni să coboare în lume și să devină oameni, să sufere, să se îmbunătățească, să-și diminueze păcatele și să se rectifice în acest mediu, pentru a se putea întoarce în ceruri. (Pentru că în timp ce salvează fiinţele, Creatorul rectifică, de asemenea, universul.) Noul univers este complet pur și magnific. Dacă cineva poate să rămână binevoitor în acest mediu dur, respectă valorile traditionale în timp ce se confruntă cu atacul noțiunilor moderne, și încă își menține credința în divinitate în mijlocul asaltului doctrinelor ateiste și evoluționiste - astfel de oameni își vor îndeplini destinul de a fi salvați și de a se întoarce în regatele cerești. Toate fenomenele haotice sunt aranjamentele finale ale zeilor cu scopul de a testa dacă fiinţele pot fi salvate. În același timp, suferinţa poate, de asemenea, reduce karma, totul fiind făcut pentru a salva oamenii înapoi în paradisurile cerești.
Alfel spus, scopul vieții în această lume nu este pentru a avea așa numitele realizări în societate. Oamenii fac eforturi în viață, se străduiesc din greu și se luptă pentru lucruri prin orice mijloace posibile, iar acest lucru nu face decât să îi corupă. Descinderea în lume pentru a deveni om este pentru a elimina păcatele și karma și pentru a se cultiva bine. Fiinţele umane au venit în lume pentru a fi salvate, și au venit pentru a fi oameni ca să-l aștepte pe Creator să îi salveze înapoi în regatele cerești. În timp ce așteptau, au acumulat merite și virtute viață după viață, și acesta este scopul reîncarnării. Lumea este haotică pentru ca toate ființele să se poată desăvârși. Totuși, în mijlocul dificultăților, unii oameni au căutat ajutorul zeilor, dar nu au primit ceea ce au cerut, astfel că au început să aibă resentimente față de zei. După aceea au mers mai departe și s-au opus zeilor, iar unii chiar au urmat o cale demonică și au atras asupra lor o nouă karma. Astfel de oameni trebuie să se întoarcă rapid, să ceară iertare de la zei și să se căiască pentru a li se da o șansă. De fapt, totul în viață, dacă cineva ar trebui sau nu să primească ceva, este rezultatul consecințelor karmice ale lucrurilor bune și rele pe care le-a făcut în viața anterioară. Numărul binecuvântărilor și cantitatea de virtute acumulate în viața anterioară determină cantitatea de noroc în viața aceasta sau în viața viitoare. Cu mai multe binecuvântări și virtute, cineva ar putea să le schimbe în viața viitoare pentru poziții înalte și salarii mari, sau pentru diferite tipuri de averi și binecuvântări, inclusiv dacă cineva are parte de o familie fericită sau cât de bine se vor descurca în viață copiii săi. Acesta este motivul fundamental pentru care unii sunt bogați, alții săraci, unii dețin funcții înalte, iar alții nu au case în care să se întoarcă; nu este precum retorica demonică a egalitarismului propagată de Partidul Comunist. Universul este drept. Ființele sunt recompensate cu binecuvântări pentru faptele bune și vor trebui să plătească pentru faptele greșite, dacă nu în această viață, atunci în următoarea. Acesta este principiul absolut în univers! Cerul, Pământul, zeii și Creatorul au compasiune față de fiinţele simțitoare. Cerul, Pământul, oamenii și zeii sunt toți creați de către Creator, care în mod absolut nu va trata bine unele ființe și pe altele rău. Relațiile cauzale și retribuția karmică, acestea sunt adevăratele motive pentru care oamenii sunt sau nu binecuvântați în viață.
Câștigul și pierderea par în realitate fenomene normale în societate, dar, în mod fundamental, acestea sunt un rezultat al înseși ființelor, roade ale propriilor semințe. Cu toate acestea, dacă cineva are sau nu ceva, câștigă sau pierde, se va manifesta în societatea umană în acord cu condițiile societății umane. Drept urmare, indiferent dacă ești sărac sau bogat în viață, ar trebui să faci fapte bune, să nu faci lucruri greșite, să rămâi binevoitor, să respecți cerul și zeii, și să te bucuri în timp ce-i ajuți pe ceilalți. În acest mod vei acumula binecuvântări și virtute, și vei fi recompensat în viața viitoare. În trecut, generația mai în vârstă din China spunea adesea că cineva nu ar trebui să se plângă dacă suferă puțin în această viață, și că ar trebui să facă mai multe fapte bune și să acumuleze mai multă virtute, pentru ca lucrurile să fie mai bune în viața viitoare. Cu alte cuvinte, dacă nu ai făcut lucruri bune sau nu ai acumulat binecuvântări și virtute în viața anterioară, nu are niciun rost dacă ceri ajutorul zeilor. Universul are propriile principii, iar zeii trebuie, de asemenea, să le respecte. Dacă zeii fac ceea ce nu ar trebui să facă, ei vor fi, de asemenea, pedepsiți. Nu este așa simplu cum cred oamenii. Crezi că zeii trebuie să îți dea ceea ce dorești? Cerința este că trebuie să fi acumulat binecuvântări și virtute din viața anterioară; trebuie să dai la schimb binecuvântări și virtute pentru [a obține] lucruri. Acest aspect este determinat de principiul Legii universului. Dar, vorbind la un nivel fundamental, acesta nu este adevăratul scop al acumulării de binecuvântări și virtute. Pentru oameni a acumula binecuvântări și virtute în viață este pentru a construi și a pregăti calea pentru întoarcerea în cer, acesta fiind aspectul esențial; nu este pentru a le schimba pe fericirea de moment dintr-o viață umană!
Maestrul Li Hongzhi
În a 29-a zi a lunii a 12-a din anul Renyin
20 ianuarie 2023