ZHUAN FALUN
(Volumul II)
LI HONGZHI
Publicat pentru prima dată în 1996
Beijing, China
Traducerea în limba Română
(septembrie 2016)
Vastitatea universului și enormitatea corpurilor cosmice nu pot fi înțelese niciodată de oameni prin explorare. Amănunțimea materiei nu poate fi niciodată detectată de către oameni. Corpul omenesc este atât de misterios încât depășește cunoașterea umană, care poate doar atinge suprafața. Viața este atât de abundentă și de complexă încât va rămâne veșnic o enigmă pentru omenire.
24 septembrie 1995
O persoană rea este născută din invidie. Din egoism și furie ea se plânge de nedreptate față de ea însăși.
O persoană bună are întotdeauna o inimă de compasiune. Fără nemulțumire sau ură, ea primește greutatea ca pe o bucurie.
O persoană iluminată nu are niciun atașament. Ea observă în tăcere oamenii lumii pierduți în iluzie.
25 septembrie 1995
Nepăsător
față de durerile și bucuriile umane
Este un cultivator.
Neatașat
față de câștigurile și pierderile lumești
Este un Arhat
Mai 1995
Cuprins
- Predând Fa pe insula Lantau
- Lecții din budism
- Declinul rasei umane și apariția ființelor iluminate
- Erudiția și cultivarea sunt două lucruri diferite
- Natura de Buddha
- În Tao fără a cultiva Tao
- Povestea creării omului din lut
- Limitele științei moderne și vastitatea și profunzimea Buddha Fa
- "Toate practicile revin la una"
- Budismul Zen merge în extremă
- Niveluri în cursul cultivării
- Budism și Taoism
- Fără demonstrații în timpul salvării oamenilor și predării Legii
- Ceea ce face un Buddha este să salveze oameni, nu să binecuvânteze și să protejeze
- Declinul omenirii și noțiunile periculoase
- Omenirea în perioada Kalpei finale
- Cultivare adevărată
- Fiți cu mintea clară și folosiți bunul simț
- Discernământ
- De ce nu vede cineva
- Studiind Fa
- Cum să oferiți asistență
- Ce este "vidul"?
- Fiți statornici
- Învățăturile budismului reprezintă partea cea mai mică și mai plăpândă a Buddha Fa
- Ce este "înțelepciunea"?
- A aștepta pensionarea pentru a cultiva
Predând Fa pe insula Lantau
Unii oameni nu reușesc în cultivare pe parcursul vieții lor, nici nu fac un legământ pentru a continua să cultive în viețile lor următoare și, astfel, sunt predispuși să se reîncarneze ca oameni obișnuiți și să nu mai aibă în continuare șansa de a cultiva. În acest caz, ceea ce au cultivat în viețile lor precedente se transformă în binecuvântări. De exemplu, mulți oficiali de rang înalt sunt reîncarnări ale călugărilor. Ei au îndurat suferințe mari în timpul cultivării și au acumulat unele binecuvântări; totuși, neîncheindu-și cu succes cultivarea, au devenit oficiali de rang înalt sau împărați.
În cazul în care ar face un legământ că ar urma să cultive din nou în viața lor viitoare, dacă ar fi să nu reușească în cultivare în această viață, această hotărâre ar ajuta la formarea unei relații predestinate în viața lor viitoare. S-ar putea probabil ca ei să-și continue cultivarea în aceeași disciplină în viața viitoare, iar acest lucru ar putea conduce la o relație predestinată pentru cultivare. Dacă o persoană face un asemenea legământ, ea nu se va afla în grija zeităților pământești de la niveluri coborâte după ce se reîncarnează. Maestrul său va avea grijă de ea, urmărind-o și supraveghind-o în timp ce se reîncarnează, asigurându-se că se naște într-o familie care îi va înlesni cultivarea. Și astfel va avea din nou o șansă să cultive.
O mare parte dintre călugării din unele mânăstiri nu vor reuși să izbutească în cultivare. Principalele motive pentru care nu vor izbuti constau în faptul că multe atașamente nu sunt abandonate, [faptul că] ei nu știu cum să cultive și [deoarece] ei nu au obținut Fa. Unii oameni cred că pot cultiva cu succes statutul de Buddha recitând sutre, însă ei nu vor reuși dacă nu-și abandonează atașamentele umane. Totuși, la urma urmei, mintea lor este devotată lui Buddha, așa că, după ce mor, ei rătăcesc prin templu și-i urmăresc pe alții în timp ce cultivă. Așa stau lucrurile pentru ei. Nu-l puteți numi chiar fantomă, dar nu-l puteți numi nici călugăr, din moment ce nu este o ființă umană. În prezent, situația omenirii este destul de încurcată. O altă chestiune este că unele statui de Buddha nu au niciun Buddha pe ele, iar unii Buddha falși sunt rezultatul forțat al venerării practicate de unii oameni. În zilele noastre, unii oameni vor lega o fâșie de pânză roșie de un copac și îl vor venera, sau venerează un munte sau o stâncă. Ei vor venera o statuie de Buddha după ce a fost fabricată, cu toate că aceasta n-a trecut prin consacrare. O asemenea venerare a dat naștere falșilor Buddha. [Acești Buddha falși] arată exact la fel ca adevărații Buddha, dar sunt falși și vor comite fărădelegi sub înfățișarea unor Buddha. Acest lucru se întâmplă destul de frecvent.
Cerul stabilește cerințe stricte pentru obținerea rangului suprem [sau Fructului Dreptei Realizări] al unei persoane (zheng-guo), contrar celor imaginate de oameni. În realitate, budismul a încetat să fie eficient odată cu venirea timpurilor moderne. Mulți oameni nu mai știu cum să cultive, iar acum cultivarea este greu de realizat. O multitudine de interpretări ale sutrelor budiste se găsesc acum în budism. Un călugăr va da o explicație, în timp ce următorul se va întoarce și va oferi o alta. Dar explicații de felul acesta pot conduce oamenii pe căi greșite și toate servesc la subminarea Buddha Fa. Oamenii pot ajunge la înțelegeri noi doar pornind de la cuvintele și semnificațiile originale, prezente în sutrele budiste, și doar în acest fel pot ei ajunge la o oarecare înțelegere cât de mică. Însă, chiar dacă ceea ce au înțeles este doar o mică fărâmă de adevăr, cu aceasta, ei s-au îmbunătățit. Și citind din nou, vor înțelege un alt adevăr și, din nou, se vor fi îmbunătățit. La niveluri diferite vor ajunge la înțelegeri diferite. Unii călugări au încercat să definească înțelesul sutrelor budiste, iar unii chiar au scris cărți ce încearcă să explice Buddha Fa, stabilind interpretări rigide, susținând că acest enunț înseamnă cutare și cutare, că celălalt înseamnă asta sau cealaltă, iar următorul... Însă, enunțurile rostite inițial de un Buddha au conotații diferite la niveluri diferite, extinzându-se până la tărâmul de Tathagata. Între timp, călugărul care face asta se află la un nivel coborât de cultivare și nu a ajuns să înțeleagă adevărurile unei Bodhisattva, sau ale unui Buddha. Cu toate acestea, el încearcă să clarifice sensul sutrelor budiste, când, de fapt, aceea nu este mai mult decât propria sa înțelegere de la nivelul său. Cuvintele lui nu conțin semnificații mai înalte și doar îi vor conduce pe ceilalți către un nivel coborât de înțelegere, blocându-i acolo. De fapt, el a îndrumat oamenii pe o cale strâmbă. Când spune: "Ceea ce a vrut să spună Buddha este că...", oamenii vor fi limitați de afirmația sa. Oamenii vor interpreta lucrurile în felul acela și niciunul nu va putea să cultive către niveluri mai înalte.
Interpretări de acest fel au proliferat de-a lungul generațiilor. Când oamenii vorbesc de Tripitaka [cele "Trei Coșuri"] --- sutre, reguli, și tratate --- sutrele trebuie privite diferit; nici regulile monastice, nici tratatele filozofice nu pot fi considerate ca fiind pe același plan cu sutrele. Tratatele, în special, sunt pline de comentarii aleatorii despre Buddha Fa și diminuează semnificațiile pe care le-a avut inițial Buddha Fa. Călugării de astăzi folosesc terminologia laică pentru a explica sutrele budiste, dar ei au eșuat în totalitate. Sensul inițial al celor predate de Buddha Shakyamuni este doar cel evident, și orice interpretare ar fi o deviație. Acesta este unul dintre motivele pentru care este dificil pentru călugării de astăzi să reușească în cultivare. Totuși, călugării nu știu asta, iar când nu pot să înțeleagă textele originale ale sutrelor budiste --- ceea ce se întâmplă datorită faptului că acestea au fost redactate în gramatica clasică veche --- ei caută lucrări de referință. Dar acele lucrări de referință sunt pline de interpretări iresponsabile, pe care autorii le-au făcut bazându-se pe propriile lor înțelegeri derizorii. Această problemă a existat pe tot parcursul istoriei. Situația era aceeași și în vremurile de demult, așa că nu credeți orbește în cărțile scrise acum mult timp. Ele nu fac excepție și au servit, de fapt, la subminarea Buddha Fa. Buddha Shakyamuni a spus că Dharma sa nu va mai folosi la nimic după un anumit număr de ani și că, atunci când Perioada de Sfârșit a Legii va fi sosit, vor veni demoni pentru a aduce prejudicii Dharmei. Acesta este unul dintre motive.
Budismul a dispărut în India, iar asta se datorează faptelor iresponsabile ale călugărilor de acolo. O persoană interpreta [sutra] într-un fel, iar următoarea persoană în alt fel, îndreptându-se spre un talmeș-balmeș de interpretări diferite. Oricare ar fi fost interpretarea la care se ajungea, nu acela era sensul pe care Buddha Shakyamuni îl avusese în vedere; sensul original fusese pierdut. De aceea budismul nu mai există în India.
Este în regulă să discutați împreună cu ceilalți înțelegerile la care ați ajuns, întrucât în acest caz sunteți voi cei care vorbiți despre propriile experiențe și înțelegeri ale sutrelor unui Buddha. Nu este nimic greșit în asta și nu va avea niciun fel de consecințe negative. Cel mai rău lucru este folosirea propriilor cuvinte pentru a stabili înțelesul pasajelor din sutrele unui Buddha. Fiecare enunț original nu este limitat doar la înțelegerea care se înfățișează la un anumit nivel. Vi s-ar putea părea că un principiu formulat acolo este atât de corect și de bun, însă, când vă elevați și vă îmbunătățiți mai mult, veți descoperi că aceeași frază conține un adevăr chiar mai înalt.
Buddha Shakyamuni a petrecut 49 de ani transmițându-și Dharma. La început, el nu era la nivelul de Tathagata, iar o parte din Legea (Fa) predată de el fusese predată cu mulți ani înainte. Dar el a predat continuu și ceea ce a predat în ultimii ani, înainte de nirvana sa, era cu mult diferit de ceea ce predase anterior. Asta deoarece el însuși a parcurs un proces care îl purta continuu spre noi înțelegeri și spre noi îmbunătățiri, și pentru că el însuși continua să cultive. Dar adevărul este că el nu a lăsat omenirii principiile universului; oamenii de astăzi sunt cei care le numesc Fa, sau sutra. Când Buddha Shakyamuni era în viață nu existau sutre. Conținutul lor a fost opera oamenilor de mai târziu care și-au amintit cuvintele lui Buddha Shakyamuni, iar în procesul de compilare au existat erori. Adevăratul sens al unora dintre spusele lui Buddha Shakyamuni a fost modificat, dar oricum oamenilor de atunci le era permis să știe doar atât de mult. Nimic din toate acestea nu era întâmplător; mai degrabă era destinat să fie așa. Aceasta pentru că, în trecut, nimeni nu îndrăznea să scrie lucruri de cultivare în termeni foarte clari și să le lase ființelor umane. Oamenii trebuiau să își dea singuri seama de toate. Ființele umane se află în iluzie și nu știu nimic. Pentru ele este pur și simplu foarte dificil să pătrundă esența lucrurilor.
Ceea ce a lăsat Buddha Shakyamuni oamenilor, în timpul vieții sale, au fost în primul rând preceptele monastice. Când Buddha Shakyamuni s-a apropiat, în final, de nirvana, unul dintre discipolii săi l-a întrebat: "Acum că maestrul nostru pleacă, pe cine ar trebui să luăm drept maestrul nostru?" Răspunsul lui Buddha Shakyamuni a fost: "Luați preceptele drept maestrul vostru." Și, de fapt, preceptele pe care el le-a lăsat puteau îndruma cultivatorii până la Desăvârșire (yuan-man). Preceptele au fost stabilite în timp ce el era încă în viață, în timp ce generațiile următoare au păstrat cu sfințenie drept sutra lucruri pe care ele le-au scris ulterior, bazându-se pe ceea ce spusese el în trecut. Eu sunt primul care a oferit cu adevărat lucruri de cultivare ființelor umane; acest lucru nu a mai fost făcut niciodată înainte. Eu am făcut ceva ce niciun predecesor nu a făcut vreodată și le-am dat oamenilor o scară către Cer.
Religiile există cu două scopuri, de fapt. În primul rând, ele dau cu adevărat posibilitatea de a obține Calea, celor care sunt buni și pot cultiva; în al doilea rând, ele pot asigura faptul că moralitatea societății umane rămâne la un nivel relativ înalt. Acestea sunt cele două lucruri pe care religiile trebuie să le facă. Totuși, ceea ce transmit eu nu are scopul de a fi o religie. Cu toate acestea, transmiterea cu adevărat a Legii (Fa) și salvarea oamenilor va avea același efect: și anume, de a permite într-adevăr oamenilor să descopere Calea și să cultive, de a vă oferi o cale; și de a permite numeroaselor persoane care au auzit Fa și au citit cartea să înțeleagă unele principii, iar ulterior, din acest motiv, deși s-ar putea să nu dorească să cultive, nu vor comite în mod deliberat lucruri rele sau dăunătoare. Așadar, rezultatul este același, moralitatea umană fiind menținută la un nivel relativ ridicat. Acest scop este atins de asemenea. Să transmiți cu adevărat o practică și să-i înveți pe oameni --- nu echivalează aceasta cu salvarea oamenilor?
În perioadele preistorice, unele civilizații umane au durat mai mult și unele mai puțin, unele având durate considerabile. În fiecare perioadă, calea de dezvoltare a științei pe care omenirea a luat-o a fost diferită. Oamenii de astăzi acționează în cadrul contextului dezvoltării științifice moderne și nu pot ști că există și alte mijloace prin care aceasta s-ar putea dezvolta. Adevărul este că știința Chinei antice era complet diferită de cea care a venit din Europa modernă. Cea din China antică își concentra cercetările direct asupra vieții umane și universului. Anticii îndrăzneau să exploreze lucruri care erau intangibile și invizibile, iar ei erau capabili să le confirme existența. Senzațiile pe care le are o persoană în timp ce stă în meditație devin din ce în ce mai puternice, până în punctul în care senzațiile nu devin doar accentuate, ba chiar ceva palpabil și vizibil. Astfel, ceva fără formă se transcende pe sine, pentru a deveni ceva cu formă. Deci, anticii au luat o cale distinctă, una de explorare a misterelor vieții și a conexiunilor dintre corpul uman și univers -- o cale complet diferită de științele empirice de astăzi.
În realitate, Luna a fost creată de omul preistoric, iar interiorul ei este gol. Omul preistoric era destul de evoluat. Oamenii de astăzi susțin că piramidele au fost construite de egipteni și au încercat să determine de unde au fost transportate pietrele. Însă nu este deloc în felul acesta. De fapt, piramidele aparțin unei culturi preistorice și au fost scufundate, la un moment dat, sub apele mării. Datorită schimbărilor ce au urmat pe Pământ -- și anume, dislocări multiple ale plăcilor continentale -- piramidele au ieșit din nou la iveală. Cu timpul, numărul persoanelor din acea regiune a crescut, iar noii locuitori au început treptat să înțeleagă funcțiunile [piramidelor] -- și anume, că puteau prezerva lucruri pentru perioade lungi de timp. Prin urmare, ei au amplasat corpuri umane neînsuflețite în interiorul lor. Dar aceste persoane nu au fost cele care au construit piramidele; egiptenii doar le-au descoperit și s-au servit de ele. Ulterior, egiptenii au construit versiuni mai mici ale piramidelor, bazându-se pe cele originale și, astfel, i-au derutat pe oamenii de știință.
Oamenii din ziua de astăzi pot să vadă lucrurile doar prin prisma cunoașterii actuale, rezultatul cel mai notabil fiind acela că nenumăratele formule și axiome definite de mulțimea oamenilor de știință aproape au sufocat omenirea. Darwin a spus că omul a evoluat din maimuța antropoidă, iar oamenii de pretutindeni cred că omul chiar a evoluat din maimuța antropoidă. În consecință, au început să deducă una sau alta din această teorie. Acum, știința a descoperit anumite lucruri care depășesc cu mult istoria civilizației moderne, totuși, oamenii nu îndrăznesc să admită astfel de lucruri ci, în schimb, le consideră ca fiind imposibile și continuă să formuleze explicații la întâmplare și fără sens. Într-o zi va apărea o știință a corpului uman. Fizica, chimia și alte discipline științifice din viitor ar putea foarte bine să fie dezvoltate pe o bază diferită, una care nu va fi neapărat aceea a Occidentului. Axiomele stabilite de știința empirică de astăzi sunt destul de înguste și admit doar ceea ce este tangibil și vizibil; orice nu este perceptibil prin intermediul ochiului sau atingerii nu este recunoscut. Axiomele sale științifice nu sunt nicidecum științifice, și au sigilat complet omul între limitele trasate de ele. Când o persoană descoperă prin mijloace științifice lucruri în mod normal invizibile și intangibile, nu este aceasta știință? Nu ar trebui considerată știință?
O înțelegere veritabilă a materiei se aseamănă prea puțin cu cea a savanților de astăzi. Când savanții de astăzi studiază lucruri precum neutronii și atomii, ei cred că este periculos, deoarece particulele emană radiații dacă nu sunt plasate într-un container de plumb. Aceasta este percepția lor, bazată pe teoriile existente, care se află în limitele posibilității lor de cercetare. Însă, acesta este doar puținul pe care ei îl pot cunoaște. În realitate, toate obiectele sunt vii. Buddha Shakyamuni a spus același lucru. Indiferent de dimensiune, materia aflată acolo există material și, în același timp, este vie. Neutrinii, atomii, razele gamma și materia de la niveluri încă și mai minuscule pot fi toate controlate, dar cineva trebuie să ajungă la nivelul necesar pentru a face asta. Gong-ul pe care îl dezvoltăm prin cultivare are, de fapt, o radiație puternică, pe care un cultivator este complet capabil să o controleze. Știința de astăzi explorează cum s-a format universul, oferind tot felul de teorii și încercând să îi determine compoziția. O înțelegere mai înaltă este aceea că universul este constituit din timp și spațiu. Dar, de fapt, la nivelul cel mai fundamental, universul este constituit din energie. Cu cât substanța este mai mică, cu atât radioactivitatea sa este mai mare, iar aceasta este esența a ceea ce se întâmplă la nivelul cel mai fundamental. Oamenii de știință de astăzi nu ar merge atât de departe încât să admită aceasta, deoarece cunoștințele lor nu se află în acel punct.
Materia dintr-un plan extrem de microscopic -- într-o stare care este ultra-minusculă -- constituie o materie originară care, de fapt, nu este vie. Este o formă de materie originară care nu poate fi concepută folosind modul de gândire al unei ființe umane obișnuite. Această materie originară este terifiantă, întrucât orice obiect care ar cădea în ea ar fi dizolvat și dezintegrat. Materia originară, strict vorbind, nu poate fi numită materie. Universul are o caracteristică specială numită Zhen Shan Ren. De ce particulele minuscule ale obiectelor conțin toate Zhen Shan Ren? După cum reiese, Zhen Shan Ren este, de fapt, capabilă să asambleze și să mențină închegată materia cea mai originară --- acea entitate cea mai originară, care nu poate fi numită tocmai materie --- și, astfel, asamblează și menține închegat lucrul cel mai originar, formând cel mai minuscul tip de materie primitivă. După formarea acesteia, diferite tipuri de particule de materie extrem de mici sunt asamblate pe baza acesteia, iar aceste particule minuscule sunt, la rândul lor, regrupate pentru a forma solul, pietrele, metalul, lumina și timpul, ce se întâlnesc în diferite dimensiuni --- materialele de bază ale universului. Acestea generează și produc, mai departe, forme mai mari de materie, rezultând miriade de obiecte. Așadar, când toate lucrurile și obiectele sunt create din această caracteristică specială a universului, au în ele, în mod firesc, calitatea restrictivă a Fa a universului. Astfel, toată materia are natură de Buddha --- și anume Zhen Shan Ren, elementul care constituie universul. Și aceasta este Buddha Fa, cunoscută, de asemenea, ca Tao.
Toate lucrurile sunt vii și conțin natură de Buddha; doar că acestea sunt expuse epuizării. Cu excepția caracteristicii speciale Zhen Shan Ren, orice formă de materie derivată se confruntă cu un pericol serios atunci când începe procesul de epuizare --- de exemplu alterarea și descompunerea unui lucru material. Cu alte cuvinte, obiectele se dezintegrează. Vorbind în sens larg, când obiectele se dezintegrează înseamnă că nivelurile inferioare ale universului se deteriorează, că Fa încetează să mai funcționeze. Când legea din inimile oamenilor încetează să funcționeze, ființele umane devin infame, nemaifiind constrânse de valori morale. Când moralitatea umană este menținută într-o stare normală, Fa poate să rămână constantă și stabilă; acest lucru este realizabil atât timp cât inima umană nu devine infamă. Dar nereușind asta, o ființă umană trebuie să treacă prin transmigrație și, deci, indiferent ce devine în ciclul reîncarnării --- fie o plantă, un animal, un obiect material, ciment, sau nisip --- orice ar fi, tot își va purta karma după ea. Și astfel, privind lucrurile din această perspectivă, atunci când omenirea degenerează, nu este doar societatea umană cea care degenerează, ci, mai degrabă, toate lucrurile. În Perioada de Sfârșit a Legii, Pământul, anumite dimensiuni ale universului, florile, iarba și copacii, toate au karma.
Odată ce exisă transmigrația, este posibil ca o ființă umană să se nască om într-o viață și animal în următoarea. Transmigrația nu este, de fapt, limitată la reîncarnarea într-una dintre cele șase categorii de vieți [cum se credea în mod tradițional]. Cele șase sunt doar ceea ce a descris Buddha Shakyamuni. O viață se poate reîncarna ca ființă umană, ființă celestă, sau demon asura, la fel de bine cum se poate reîncarna în ceva precum un animal sălbatic, un animal domestic, sau un obiect material.
Dacă știința umană ar fi să se dezvolte până la un anumit nivel, în primul și în primul rând trebuie să se înalțe standardul moralității umane, altminteri s-ar declanșa ceva precum un război cosmic. Ființele umane nu vor fi niciodată capabile să ajungă la tărâmurile Buddha prin intermediul tehnologiei. De ce este astfel? Ceea ce Buddha și ființele celeste stăpânesc sunt științe și tehnologii mai înalte decât cele ale omenirii. Altfel spus, dacă ființele umane vor să aspire la astfel de înălțimi, ele nu pot face asta doar prin intermediul științei și tehnologiei. Dacă resursele științifice și tehnologice ar fi oferit, în fapt, capacitatea unui asemenea salt înainte, s-ar fi produs cu adevărat dezastre naturale. Aceasta pentru că, dacă ființele umane ar fi să ajungă la un tărâm atât de înalt prin tehnologie și ar obține puteri divine de o asemenea magnitudine, dar mințile lor ar fi încă pline de combativitate, lăcomie, dorință sexuală, diverse dorințe, invidie și tot felul de atașamente, inclusiv pentru renume și câștig --- dacă ele ar aduce acolo atașamente de toate felurile --- haosul s-ar abate asupra cerurilor. Deci, un astfel de scenariu în mod absolut nu este permis.
Singura cale prin care ființele umane pot atinge asemenea înălțimi este cea a cultivării. Doar scăpând de atașamente și de dorințe prin cultivare asiduă și prin asimilarea la caracteristica specială a universului --- Zhen Shan Ren --- este posibil să atingă un nivel atât de înalt. Ce este știința, până la urmă? Ceea ce Buddha și Zeii stăpânesc este știința cea mai înaltă. Înțelegerea lor asupra materiei este supremă, iar la niveluri microcosmice ei pot percepe materia până la un anumit grad microcosmic, precum și forme mai mari ale materiei care există în univers. Potrivit concepțiilor actuale ale ființelor umane există acest lucru material aici, apoi există molecule, iar mai în profunzime există atomi etc... Cât despre materia care este deasupra, ele cred că planetele sunt cele mai mari. Dar, planetele nu sunt cea mai mare formă de materie; există altele chiar mai mari. Buddha sunt capabili să vadă forme semnificativ de mari ale materiei, precum și pe cele semnificativ de minuscule de la nivelul microcosmic. Chiar și cu astfel de abilități, Buddha, inclusiv Tathagata, tot nu pot să vadă originea materiei; nici Tathagata nu pot să vadă cât de mare este, până la urmă, universul.
Ființele din ceruri spun că este foarte greu să cultivi, că este aproape imposibilă cultivarea. Și de ce spun ele asta? Pentru că Buddha nu au nicio suferință de îndurat. Buddha din ceruri nu au nicio suferință. Tot ceea ce au sunt lucruri plăcute, lucruri pline de bucurie și ei pot avea orice își doresc --- o viață de maxim confort. Gândiți-vă atunci: având puteri divine colosale și nicio adversitate, cum ar putea ei cultiva? Este cu adevărat greu pentru ei să se îmbunătățească. Pentru ființele umane este mai ușor să cultive, dar dacă nu au capacitatea de a înțelege acel nivel mai înalt, niciuna nu poate urca acolo. Este asemenea unei sticle pline cu murdărie, care nu se poate ridica la suprafața apei. Este clar că o persoană nu poate urca acolo fără a se purifica pe sine.
Marea înțelepciune a unui Buddha se referă la marea înțelepciune din cadrul tărâmului său. Un Buddha al cărui nivel este de două ori mai înalt decât cel al unui Tathagata înțelege adevărul universului la un nivel mult mai înalt. Când el vorbește despre trei mii de chiliocosms, nu vrea să spună că se găsesc în fiecare grăunte de nisip. Marii iluminați au descoperit că ele există în unele nisipuri și roci. Dar unele pietre nu le au. De exemplu în granit nu există. În cazul unor pietre, când culegi una dintre ele, vezi o lume extrem de vastă, iar [ființele prezente acolo] arată ca ființele umane. Ele nu simt vibrație, chiar dacă arunci [piatra], pentru că ele există doar în felul acela; dacă o așezi undeva, sau chiar dacă este scufundată în apă, niciun pic de apă nu poate intra în dimensiunea ei.
Este o lume vastă. Felul în care ființele umane văd dimensiunile obiectelor este, de fapt, greșit. Nu există conceptul de "mare și mic" în modul cum îl înțeleg oamenii obișnuiți. Voi vedeți că așa este un obiect, dar acela este doar felul în care el se arată oamenilor obișnuiți. Fie că este o bucată de hârtie, o pictură, sau o foaie foarte subțire de hârtie --- oricare dintre ele poate avea Corpuri ale Legii (Fa-shen) pe ea. Ființele umane obișnuite găsesc asta de neconceput, dar sunt doar oameni obișnuiți.
De fapt, în dimensiunea noastră fizică de pe Pământ, omul nu este singurul tip de umanoid. Există umanoizi care locuiesc în mări. În trecut, unii oameni au făcut acest lucru public, dar societatea obișnuită nu a putut să îl accepte, și l-au etichetat drept mit. Dar, de fapt, ceea ce s-a spus era adevărat. Când plăcile continentale încep să se deplaseze, multe pături marine se ridică la suprafață. Există umanoizi pe fundul oceanului, mai multe feluri. Unii dintre ei seamănă cu noi, iar alții sunt destul de diferiți. Unii au branhii, în timp ce unii sunt umani de la talie în sus și pești de la talie în jos; alții au picioare umane iar părțile superioare ale corpului sunt de pește.
Lecții din budism
În zilele noastre, unii călugări au scris multe cărți. Dar ce au scris ei? Qi-ul negru impregnează fiecare cuvânt și rând. Aceste persoane nu își pot da seama singure de asta; lucrurile pe care le conțin sunt confuze și haotice. Fenomene precum acesta sunt scăpate de sub control în Perioada de Sfârșit a Legii.
Dharma lui Buddha Shakyamuni a luat ființă în India, deci cum se face că a dispărut acolo? În timp ce Buddha Shakyamuni era în viață, lucrurile pe care el le preda și le cerea oamenilor erau urmate cu fidelitate. Când Buddha Shakyamuni preda Dharma sa, dacă cineva nu o înțelegea, îl putea întreba. Și dacă ar fi făcut ceva greșit, Buddha Shakyamuni l-ar fi putut corecta. După plecarea lui Buddha Shakyamuni din această lume, mulți călugări au dat explicații defectuoase, bazate pe propriile lor interpretări ale cuvintelor lui Buddha Shakyamuni. Să presupunem că Buddha Shakyamuni a cultivat până la un nivel de înălțimea unei case, iar călugărul obișnuit a reușit să cultive numai până la înălțimea de 30 de centimetri, ar putea acel călugăr să înțeleagă în întregime adevăratul sens fundamental al Dharmei de la diferitele niveluri, până la rangul celest (guo-wei) de Tathagata? Cuvintele lui Buddha Shakyamuni, la fiecare nivel, conțin metoda de cultivare de la acel nivel. Acesta este motivul pentru care un cultivator poate cultiva ascendent pe baza înțelegerilor la care ajunge la diferite niveluri. Când cultivă spre un nou nivel, va exista întotdeauna Fa a acelui nivel ca să îl îndrume. Și, din acest motiv, el ajunge la o nouă înțelegere a aceleiași propoziții din Fa de fiecare dată când atinge un nou nivel. Cu textul original al sutrelor budiste ați obține o nouă înțelegere la fiecare lectură. Când v-ați îmbunătățit mai departe și citiți sutra din nou, urmează să obțineți iarăși noi înțelegeri. Chiar așa, în timp ce continuați să învățați, să vă schimbați și să vă îmbunătățiți înțelegerea, nivelul vostru de cultivare se va fi înălțat.
De îndată ce unii călugări au dezbătut sutrele budiste prin prisma propriilor interpretări, și au făcut asta folosind cuvintele oamenilor obișnuiți sau au scris cărți de acest fel, imediat i-au târât pe oameni după ei, între propriile lor limite. Ei au răspândit interpretări ale unei sutre budiste. Cuvintele lui Buddha Shakyamuni erau de un nivel foarte înalt și conțineau înțelesuri cu mult mai profunde. Cu toate acestea, acei călugări nu se iluminaseră la niciunul dintre ele. Asta deoarece nivelurile lor de cultivare erau coborâte! Astfel, cuvintele lor, atunci când sunt luate în sens literal de către budiști, îi călăuzesc și limitează pe oameni la contextul cognitiv al acelui călugăr. Pare că făceau un lucru bun, pentru că aparent ei încurajau oamenii să studieze budismul. Dar de fapt, nu subminau ei Buddha Fa? Subminarea Buddha Fa poate lua diferite forme. Unii sabotori o elogiază și o subminează în același timp. Un astfel de prejudiciu este cel mai greu de identificat și descoperit și este cel mai dăunător. Dharma lui Buddha Shakyamuni a dispărut în India exact din această cauză.
Mulți oameni încearcă să explice învățăturile lui Buddha Shakyamuni afirmând că ce a vrut el să spună este asta și cealaltă. Dar asta este numai ce au ajuns să înțeleagă acele persoane la propriile lor niveluri. Ochiul celest (tian-mu) al unor oameni este deschis și ei au văzut niște adevăruri de la diferite niveluri. Dar acestea nu sunt atât de înalte și profunde comparativ cu cele văzute de Buddha Shakyamuni la nivelul de Tathagata, iar dimensiunile la care aceștia au răzbătut nu sunt atât de vaste. Așadar, oamenii al căror ochi celest este deschis la niveluri foarte coborâte pot vedea doar câteva dimensiuni, iar acelea pe care le văd sunt la niveluri foarte coborâte. Există diferite adevăruri în diferite dimensiuni, așa că, atunci când ei spun că ceva este în felul acesta sau celălalt, lucrurile nu stau neapărat așa. Cei care interpretează Fa în mod iresponsabil, îi conduc pe oameni în interiorul granițelor propriilor lor înțelegeri. Așa că spuneți-mi: protejează ei Buddha Fa sau o subminează? Acesta este motivul pentru care nimănui nu îi este permis să schimbe un singur cuvânt în sutre! Iluminați-vă și cultivați doar pe baza învățăturilor originale ale sutrelor! Nimănui nu îi este permis să interpreteze în mod arbitrar nici măcar un singur cuvânt din sutrele lui Buddha. În schimb, este în regulă să se vorbească despre propriile înțelegeri individuale. Oamenii pot schimba păreri între ei, spunând: "Am ajuns să înțeleg ceva... acum am ajuns să remarc următoarea semnificație...", "Simt că acest lucru denotă faptul că nu am gestionat ceva corect, deci ar trebui să mă îmbunătățesc în anumite aspecte..." sau "Această frază se referă la mine, sugerând că nu am făcut bine. Asta e minunat." Când acea persoană se îmbunătățește și o citește din nou, va descoperi că aceeași propoziție oferă noi înțelegeri. Astfel se îmbunătățește o persoană, și aceasta este maniera în care oamenii se iluminează la lucruri și le înțeleg.
În zilele noastre există călugări și budiști laici care au scris o mulțime de lucruri, și care consideră ceea ce au scris drept sutra. Dar doar Fa predată de un Buddha este sutra! Cum ar putea să se califice drept sutra acele lucruri pe care le scriu ei?! Și cu toate acestea ei le numesc sutre. Chiar mai rău, mulți budiști laici și călugări caută faima și câștigul material și ei iubesc ostentația. Sunt încântați de ei înșiși când alții îi laudă. Un cultivator ar trebui să își pună în practică cultivarea. Adevărata cultivare este despre a scăpa de atașamentele umane. Lucruri precum urmărirea faimei și câștigului printre oamenii obișnuiți, a fi combativ sau lăudăros, a avea un caracter invidios - toate dorințele umane și atașamentele trebuie să fie eliminate. Deci atunci când vine vorba de cei care au o dorință puternică să o ia înaintea tuturor și să-și expună renumele și bogăția în lumea seculară, vă puteți imagina câte atașamente vor etala. Adevăraților cultivatori le este foarte greu să privească asemenea oameni. Mai sunt și aceia care cultivă Buddha și totuși au o dorință fierbinte pentru bani și bogăție. Ei nu o spun cu voce tare, dar în clipa în care inima sau mintea lor se clintește, oamenii de la niveluri înalte de cultivare sau Buddha o știu.
Aici, accentul cade pe cei care cultivă full-time [ca monahi sau clerici], dar același lucru se aplică de fapt multora care studiază budismul. Învață cu adevărat acești oameni budismul? Ce cultivă cultivatorii până la urmă? Cultivarea nu este nimic altceva decât eliminarea atașamentelor. Trebuie acordată foarte, foarte puțină importanță dorințelor oamenilor obișnuiți. De ce mulți oameni care au obținut Tao s-au retras în creierul munților și nu sunt dispuși să stea în mânăstiri în Perioada de Sfârșit a Legii? Motivul pentru care s-au retras în adâncul munților și pădurilor îndepărtate este acela că au constatat că mulți dintre cei ce sălășluiesc în mânăstiri nu făceau cultivare adevărată. Mulți dintre călugării de acolo aveau atașamente pe care nu voiau să le abandoneze, ei complotau unii împotriva celorlalți, și acelea nu mai erau locuri ale purității sau cultivării adevărate. Așadar, acei cultivatori au evitat acest lucru, plecând foarte departe.
Apoi cu siguranță există unele culte și practici demonice care fac rău în mod vădit. Acestea sunt ușor de identificat, și dintr-o singură privire cineva își poate da seama că sunt rele. Cu toate astea, răul făcut în numele budismului este cel mai grav. De ce a spus Buddha Shakyamuni că Dharma sa nu va mai putea să salveze oamenii în Perioada de Sfârșit a Legii? Acum este Perioada de Sfârșit a Legii. Călugării de-abia se pot salva pe ei înșiși, ca să nu mai vorbim de ceilalți! Eu am descris lucrurile care se întâmplă în Perioada de Sfârșit a Legii, și unii oamenii au înțeles pe loc adevărul. Schimbările în societatea de astăzi sunt terifiante. Aruncați doar o privire și veți vedea că tot felul de lucruri false, imorale, rele și haotice au ieșit la iveală!
Aici am expus aceste adevăruri, dar nu am nominalizat nicio persoană anume. Mulți călugări au scris cărți, iar la suprafață acestea par menite să promoveze Buddha Fa. Dar în esența lor este vorba de faimă și câștig personal. Oamenii mă întreabă: "Ce ziceți de cutare și cutare?" [Întrebare] la care eu am răspuns: "În ciuda faimei sale imense, el a interpretat în mod nesăbuit sutrele Budiste și s-a lansat pe piață. De fapt, el este deja de mult timp condamnat să meargă în Iad."
Sutre, reguli și tratate - cu excepția sutrelor, acestea ajută la subminarea înțelesului original al Buddha Fa. În zilele noastre există oameni care vorbesc despre "Cele Trei Coșuri." Dar în realitate nu există trei coșuri: există numai sutrele, iar o sutră este o sutră. Celelalte nu pot fi puse la același nivel cu sutrele.
Declinul rasei umane și apariția ființelor iluminate
Declinul omului nu a început în timpul Evei, așa cum a indicat Iisus. Acest Pământ a trecut prin mai mult de o civilizație și o perioadă primitivă; au existat civilizații preistorice care au fost distruse. În câteva cazuri, Pământul a fost complet distrus sau înlocuit, fiind creat unul pe de-a-ntregul nou. Nu a vorbit omenirea despre catastrofele care distrug lumea? De fapt, religiile au fost cele care au vorbit despre asta. După ce trece o anumită perioadă de timp are loc o catastrofă mare, și după câtva timp are loc o catastrofă mică. Într-o catastrofă mică oamenii sunt exterminați la scară locală; când o anumită zonă a devenit foarte rea, ea este distrusă. Există cutremure, subducția plăcilor continentale, răspândirea furtunilor de nisip, sau foamete și războaie. O catastrofă mică este limitată, în timp ce o catastrofă mare afectează majoritatea omenirii. O catastrofă mare are loc numai după trecerea multor ani. Schimbările care au loc pe Pământ, precum mișcarea materiei, urmează anumite tipare. Marea catastrofă, din succesiunea schimbărilor sale, este ceea ce duce la anihilarea omenirii. Cu toate acestea, există un număr mic de oameni care supraviețuiesc și moștenesc o parte din cultura precedentă; ei trăiesc o viață similară cu cea din Epoca de Piatră. De vreme ce toate uneltele de producție vor fi fost distruse, generația următoare va avea o situație chiar mai dificilă, pentru că multe vor fi fost uitate. Astfel populația începe să se dezvolte de la un stadiu primitiv, iar de-a lungul timpului, civilizația și tehnologia avansată vor apărea din nou. Când rasa umană degenerează din nou, au loc din nou catastrofe. Există o astfel de schimbare ciclică în cadrul căreia există perioade de formare, stagnare și degenerare.
Cu alte cuvinte, degenerarea omului este inevitabilă. Dar în fiecare epocă, atunci când apare civilizația, invariabil există divinități care trimit mari ființe iluminate în lumea umană pentru a salva oameni. Scopul este de a preveni degenerarea disproporționată a minții umane în raport cu substanțele și materia de pe Pământ. Toată materia care formează Pământul acestui univers are o caracteristică specială. Numai cu această caracteristică specială este posibil să se modeleze din substanțe amorfe, rudimentare, o materie care are formă și viață. Dar este interzis ca mintea umană să degenereze înaintea materiei. De aceea, de fiecare dată când se înfiripă o civilizație sau o cultură printre ființele umane, acolo apar mari ființe iluminate. În toate perioadele preistoriei au apărut mari ființe iluminate. În civilizația actuală, ființe precum Iisus, Sakyamuni și Lao Zi au venit să le spună lucruri oamenilor. În zonele civilizate, în diverse perioade, au existat diferite ființe iluminate care aveau responsabilitatea să-i învețe pe oameni cum să se întoarcă la propriul sine original adevărat. Ei le-au dat posibilitatea, celor care puteau obține Tao, să atingă Desăvârșirea; le-au arătat oamenilor obișnuiți cum să prețuiască virtutea; și au pretins ca omenirea să își mențină moralitatea la un nivel relativ stabil, asigurând-se astfel că mintea umană nu va degenera atât de ușor. În cele din urmă, când toată materia din univers avea să degenereze, atunci lucrurile nu ar mai fi fost în grija lor. Dar acela este un proces extrem de lung.
În aceste perioade, ceea ce încearcă să facă ființele iluminate este să prevină degenerarea omului și, în acest sens, le oferă celor care pot progresa în cultivare, posibilitatea să atingă cu adevărat Tao prin cultivare. Omul nu a evoluat din maimuță, așa cum a pretins Darwin. Aceea este o situație prin care omul se umilește pe sine însuși. Ființele umane au căzut toate aici din numeroasele dimensiuni ale universului. Ele nu mai corespundeau cerințelor Fa de la nivelurile lor stabilite din univers și de aceea au trebuit să cadă. Exact cum am spus mai înainte: cu cât sunt mai grele atașamentele umane ale cuiva, cu atât mai jos va cădea, coborârea continuând până când ajunge la starea ființelor umane obișnuite. În ochii ființelor mai înalte, scopul vieții unei ființe umane nu este ca voi să fiți doar ființe umane, ci mai degrabă pentru a vă face să vă treziți rapid în timp ce vă aflați pe Pământ, acest ambient iluzoriu, și să vă întoarceți. Asta este ceea ce au ei cu adevărat în minte; ei deschid o ușă pentru voi. Cei care nu reușesc să se întoarcă nu vor avea altă opțiune decât să se reîncarneze, asta continuând până când ei acumulează o cantitate enormă de karma și sunt distruși. Acesta este motivul pentru care Pământul a suferit multe catastrofe.
Totuși, dintr-o altă perspectivă, Pământul este doar coșul de gunoi al universului. Există nenumărate galaxii și planete în nenumărate universuri vaste, iar pe fiecare planetă există ființe. Ființele umane neagă existența altor dimensiuni, așa că nu sunt în stare să vadă acele ființe. Ele există în alte dimensiuni ale acelorași planete [pe care noi le vedem], nu în dimensiunea noastră, și de aceea oamenii obișnuiți nu le pot vedea. Este similar cu faptul că ființele umane spun că Marte din această dimensiune este fierbinte, însă, dacă cineva ar trece dincolo de această dimensiune, s-ar dovedi a fi oarecum rece, acolo de cealaltă parte. Mulți oameni cu capacități supranaturale se uită îndelung la Soare, și după ce fac asta pentru un timp constată că nu mai este fierbinte. Și după ce îl privesc îndelung din nou, ei constată că este întunecat. Privind din nou, este văzut ca fiind o lume rece și reînvigorată. În această dimensiune materială se manifestă într-un fel, în timp ce în altă dimensiune materială se manifestă altfel. Deci există ființe vii peste tot, inclusiv ființe umane. Iar când ele nu sunt la standardul unui anumit nivel, cad puțin câte puțin. Este similar cu [situația] unui elev care nu reușește să promoveze într-o clasă superioară, doar că în acest caz ele cad, în cele din urmă, până la gradul de a se afla printre ființele umane obișnuite. Ființele umane din univers care sunt rele alunecă în jos, prăbușindu-se chiar în centrul universului - Pământul.
O persoană care sălășluiește în lumea umană trece prin reîncarnare și nu există nicio garanție că va renaște ca ființă umană. S-ar putea reîncarna în orice, dintr-o serie de diferite lucruri materiale, diferite plante, diferite animale, sau chiar microorganisme. Și, pe tot parcursul reîncarnărilor sale, poartă mereu cu ea răul pe care îl face și asta este karma. Ceea ce o ființă poate lua cu sine sunt, cu alte cuvinte, virtutea și karma, și acestea o însoțesc întotdeauna. Dacă cineva a cărui karma este mare se reîncarnează într-un copac, acel copac va avea karma. Iar dacă se reîncarnează într-un animal, acel animal va avea karma. Cărămizile, solul, pietrele, animalele și plantele de pe Pământ, toate pot avea karma. De ce medicamentele administrate sau injectate pacienților în Perioada de Sfârșit a Legii nu mai sunt atât de eficiente cum erau în trecut? Din cauză că ființele umane de astăzi, care au generat o cantitate enormă de karma, poartă cu ele o karma consistentă și astfel, eficacitatea inițială a medicamentului a dispărut și acesta nu mai este câtuși de puțin capabil să trateze acea afecțiune. Totuși, dacă ar fi administrată o doză mai mare de medicament, pacientul ar fi otrăvit. Astăzi, multe boli sunt incurabile. Aceasta este starea întregii planete; de fapt totul a degenerat într-o foarte gravă măsură. Iisus a putut să îndure păcatele omului, iar Buddha Shakyamuni a petrecut 49 de ani salvând oameni, trudind extraordinar. Nu au pornit ei să salveze ființe simțitoare pe scară largă? Atunci de ce nu i-au trimis ei, pur și simplu, pe toți, direct în paradis? Pentru că oamenii nu corespundeau standardelor nivelurilor mai înalte; din acest motiv ei nu puteau merge acolo. Fiecare nivel are standardul său. Dacă nu sunteți pregătiți pentru a fi un student la universitate, puteți merge la universitate? Motivul pentru care nu vă puteți duce [în paradis] este acela că există mult prea multe lucruri la care nu puteți renunța, iar corpul vostru este prea împovărat. Nivelul la care se află standardul vostru moral este cel la care vă aflați și voi. Singurul mod [de a vă înălța] este asemănător mersului la școală: dacă reușiți să treceți în clasa sau în anul următor, atunci veți merge acolo. Restul vor deveni din ce în ce mai degenerați și vor fi distruși. Când gunoiul devine putred nu ar trebui să i se permită să contamineze universul. Așadar trebuie distrus.
Salvarea pe scară largă a ființelor conștiente este ceea ce propovăduiesc și pun în practică Buddha. Sau, mai precis, este nivelul de Tathagata cel la care salvarea ființelor conștiente reprezintă o preocupare. Buddha al căror nivel este de două ori mai înalt decât cel de Tathagata nu se ocupă de treburile ființelor umane obișnuite. Dacă ar face asta, rostirea unei singure fraze de-a lor ar provoca schimbări printre oamenii obișnuiți. Așa că nu se pot ocupa de ei, pentru că puterea lor este prea mare. Pentru un Buddha și mai mare, Pământul nu este suficient de mare nici măcar pentru degetul lui de la picior; iar pentru un Buddha chiar mai mare, Pământul este prea mic chiar și pentru un singur fir de păr de-al său. Cuvintele pe care le rostește un Buddha sunt Fa și, când sunt rostite, provoacă schimbări imediate. Din acest motiv ei nu se implică niciodată în treburile de pe Pământ. Singurii care au obiceiul să salveze pe scară largă ființele conștiente sunt Tathagata și Bodhisattva.
Buddha Tathagata numesc ființele umane drept ființe obișnuite, însă ființele divine chiar mai înalte, de la niveluri foarte înalte, atunci când ating acel nivel și privesc înapoi, îi consideră pe Tathagata drept ființe obișnuite. În ochii unei ființe divine de la un nivel atât de înalt, ființele umane nu contează nici măcar cât microorganismele. Aruncând o privire [ele ar spune]: "Un loc atât de putred, demolați-l! Distrugeți-l!" Pământul este un astfel de loc. Cei care manifestă compasiune față de ființele umane sunt Buddha din imediata apropiere a ființelor umane. Iisus era la nivelul de Tathagata, la fel era și Lao Zi. Celor de la niveluri mai înalte nu le pasă de treburile umane. Dacă ființele umane le invocă, ele nu pot auzi. Simpla invocare a numelor lor de către o ființă umană echivalează cu insultarea lor. Este ca și cum un sunet care vă invocă numele se aude dintr-o grămadă de fecale.
Erudiția și cultivarea sunt două lucruri diferite
Iisus, asemenea altora, era la nivelul de Tathagata. În trecut, Tathagata era rangul cel mai coborât printre Buddha. Se obișnuia ca cei aflați sub rangul de Tathagata să nu fie numiți Buddha; aceștia erau numiți "Bodhisattva" sau "Arhat." Fiecare Tathagata are propriul său regat ceresc (tian-guo). Există peste o sută de Tathagata în Calea noastră Lactee. Aceasta înseamnă că există peste o sută de regate cerești ale Buddha. Fiecare regat ceresc este condus de un Tathagata. Tathagata din fiecare regat ceresc are propriul său set de metode de cultivare, propriul său set de metode de a salva oameni. Alcătuirea lumii cuiva este legată în mod direct de propria sa cultivare. Crearea lumii cuiva este rodul cultivării. Dar aceste lumi nu sunt ceva ce omul modern poate crea prin cultivare. Ele au luat ființă cu nenumărați eoni în urmă.
Aici este o problemă. Ca oameni obișnuiți, am putea gândi că în timp ce cultivăm este bine să ne îmbogățim mințile prin învățarea mai multor metode de cultivare și ajungând să cunoaștem mai mult din ceea ce se predă în diferite religii. Iar oamenii consideră astfel de lucruri ca fiind înțelepciunea și cunoașterea lor de oameni obișnuiți. De fapt, acestea nu sunt cunoștințe în sensul obișnuit și nu puteți privi aceste lucruri cu noțiuni obișnuite. De ce trebuie ca o ființă umană să se concentreze pe cultivarea xinxing-ului său în cultivare și de ce practicile taoiste pun accentul pe virtute? Pentru că acest univers are o Fa, o caracteristică specială. Această caracteristică specială a universului are cerințe diferite pentru ființe diferite la niveluri diferite. Ființele umane sunt la acest nivel al ființelor obișnuite, așa că ele trebuie să corespundă standardului moral stabilit pentru ființele umane obișnuite. De ce nu pot face ele progrese [în cultivare] decât dacă dau importanță virtuții? Deoarece nivelurile de deasupra ființelor umane obișnuite au standarde pentru ființe cerești și dacă nu ajungeți la nivelul lor, nu veți putea să mergeți acolo. De ce pot ființele divine din ceruri să cadă? De ce poate un Arhat să cadă atunci când nu reușește să cultive bine? Motivul este că ele nu mai corespund standardelor de la nivelurile respective.
Deci, există peste o sută de regate cerești în această Cale Lactee, și fiecare regat ceresc are un Tathagata care îl conduce. Caracteristicile și compoziția regatului său ceresc sunt modelate de metoda sa de cultivare. Am constatat că, atât în practicile religioase cât și în alte căi de cultivare, mișcările, la suprafață, sunt destul de simple - o meditație cu mâinile unite (jie-yin) va fi de ajuns. Chiar și în cazul școlii taoiste, care necesită mai multe mișcări, sunt numai câteva și sunt simple. Atunci cum se face că astfel de practici reușesc să ajungă la nivelurile foarte înalte ale Buddha, Bodhisattvelor și Arhaților? Reușesc pentru că adevărata dezvoltare și transformare a gong-ului este extrem de complexă. Chiar și celulele persoanei trebuie dezvoltate și transformate, o gamă întreagă de puteri divine trebuie dezvoltate, și există mult mai multe lucruri care sunt încă necunoscute omului --- lucruri care sunt adecvate doar pentru anumite niveluri --- și acestea trebuie de asemenea dezvoltate. Pentru a folosi o analogie, ele sunt mai complexe chiar și decât cele mai complicate instrumente de precizie cunoscute lumii umane și sunt pur și simplu dincolo de capacitatea de înțelegere a omului. De aceea există o zicală în lumea cultivării care spune: "Cultivarea depinde de voi înșivă, pe când gong-ul depinde de maestru." Cu alte cuvinte, o metodă de cultivare adevărată... Chiar dacă oamenii din școala taoistă au dezbătut metodele de cultivare, acestea reprezintă doar principii de la nivelul de suprafață și o aspirație. Ele sunt doar conceptuale. Dacă cineva aspiră într-adevăr să cultive gong autentic, care este compus din materie de energie înaltă, el trebuie să aibă această aspirație de bunăvoie și dorința de a face asta. Dar adevărata metamorfoză care are loc în alte dimensiuni este extraordinar de complexă și depășește posibilitățile ființelor umane. Aceasta este realizată în întregime de maestrul persoanei.
Apoi, există o chestiune aici. Dacă amestecați lucruri din alte practici în cultivarea voastră, vor apărea probleme. În trecut, călugărilor nu le era permis să intre în contact cu alte practici, și timp de generații mănăstirile au interzis cu strictețe călugărilor să citească scrierile altor practici. Călugării de astăzi sunt un dezastru. În trecut, călugării nu puteau deține niciun fel de bunuri lumești, și le era absolut interzis să citească scrierile altor școli. Motivul fiind acela că este esențial să îl determini să rămână alături de o singură metodă de cultivare, să se conformeze întocmai unei singure discipline de cultivare. Doar atunci când mintea și gândurile sale sunt saturate cu conținutul unei practici, va putea el să cultive cu fermitate tot mai sus, înaintând în sus pe o singură cale. Altfel, dacă amesteci lucruri din alte practici, este ca și cum ai pune o piesă dintr-un aparat de fotografiat într-un televizor --- se va strica imediat. Doar ilustrez ideea. Dacă o persoană amestecă lucruri în cultivarea sa, toată practica sa va fi dată peste cap și ea nu va mai progresa. Mai mult decât atât, este dificil să se deosebească lucrurile adevărate de cele false și dacă adăugați lucruri imorale și false, probabil veți ajunge să fi cultivat complet în van. Nici măcar maestrul vostru nu ar avea vreun remediu, deoarece ar fi o problemă a xinxing-ului vostru.
[Procesul] elaborării și metamorfozării gong-ului este extrem de complicat, dar oamenii l-au tratat ca și cum ar fi vreo teorie umană obișnuită. "Voi învăța puțin din creștinism, puțin din budism, puțin din taoism, și puțin din confucianism." Ei se pot referi la asta ca la "mai multe învățături sub același acoperiș", dar de fapt este un nonsens. Aceasta este cea mai mare problemă care a apărut în Perioada de Sfârșit a Legii. Fiecare ființă umană are natură de Buddha, are dorința de a cultiva și vrea să fie bună. Cu toate astea, oamenii au tratat aceste lucruri ca pe o teorie umană obișnuită. S-ar putea ca, în cazul abilităților umane obișnuite, cu cât știi mai multe cu atât să fie mai bine. Dar o persoană [care adaugă alte practici] doar adâncește dezordinea iminentă. Ea nu va mai avea cum să cultive și nu va avea nicio urmă de gong.
Natura de Buddha
O noțiune, odată formată, vă va controla pe toată durata vieții, influențându-vă gândirea și chiar toată gama de emoții, precum fericirea, furia, tristețea și bucuria. Ea este formată postnatal. Dacă acest lucru persistă pentru un timp, va deveni o parte integrantă din gândirea persoanei, fuzionând cu creierul sinelui adevărat al acelei persoane, moment în care îi va configura temperamentul.
Noțiunile care sunt dezvoltate vor obstrucționa și controla o persoană pentru tot restul vieții sale. O noțiune umană este de obicei egoistă --- sau mai rău --- și astfel generează karma gândurilor care, la rândul ei, controlează persoana. O ființă umană trebuie să fie guvernată de spiritul său principal (zhu yuan-shen). Când spiritul vostru principal nu este vigilent și este înlocuit de noțiuni, voi v-ați predat necondiționat, și viața voastră se află acum sub controlul lor.
Sinele vostru este sinele înnăscut și acesta nu se schimbă. Dar o ființă umană are tendința să dezvolte cu ușurință noțiuni atunci când percepe lucrurile, iar acea noțiune nu sunteți voi. Dacă reușiți să nu dezvoltați nicio noțiune, când veți privi ceva, veți avea discernământul propriei voastre naturi înnăscute binevoitoare --- modul sinelui vostru adevărat de a privi lucrurile --- și veți privi chestiunea cu mărinimie. Cu cât iese mai mult în prim plan adevăratul vostru sine, cu atât este mai înalt nivelul vostru de gândire și cu atât sunt mai aproape de a fi Adevărate gândurile voastre, și astfel cu atât este mai mare măsura în care gândurile voastre întruchipează tărâmul naturii voastre înnăscute binevoitoare. Particulele extrem, extrem de microscopice care compun corpul uman formează natura unei ființe umane, ceva care nu se schimbă niciodată. Când limitele care îngrădesc gândirea unei persoane sunt înlăturate, firea, temperamentul, caracterul și trăsăturile binevoitoare ale omului devin evidente, iar acela este adevăratul vostru sine.
Spiritul principal nu se va schimba din cauza faptului că persoana a dezvoltat o noțiune. Spiritul principal nu își va schimba calitățile intrinseci din cauza noțiunii pe care a dezvoltat-o persoana. Ar putea fi totuși cazul ca, datorită diferitelor noțiuni umane și formelor de karma, natura înnăscută a persoanei să fie îngropată, acoperită, complet învelită și incapabilă să transpară. Dar ea nu se va schimba. Asta deoarece karma nu are o materie atât de rafinată sau de subtilă ca aceea din ea. Karma este produsă printre oamenii obișnuiți, deci este o substanță a omului obișnuit. Nu este posibil ca această substanță să fie atât de microcosmică, în schimb, atunci când este creată viața unei ființe umane, sunt folosite substanțe extrem de microcosmice. De aceea karma nu o poate penetra. Doar că natura originală a persoanei a fost îngropată. Natura originală a cuiva are modul ei propriu de a privi lucrurile. Dacă puteți elimina cu adevărat noțiunile dezvoltate după naștere și recupera discernământul naturii voastre originale, acela va fi locul de unde veniți, cea mai timpurie noțiune pe care ați dezvoltat-o --- adică, noțiunea pe care ați avut-o la locul unde ați fost creați întâia dată. Dar este foarte greu să învingeți gândirea și noțiunile dobândite după naștere, pentru că asta este tot ceea ce înseamnă cultivarea.
Fa are manifestări diferite la niveluri diferite. La un anumit nivel, are manifestările sale la acel nivel. Dacă ești o ființă născută la acel nivel, gândirea ta va reflecta noțiunile Legii (Fa) de la acel nivel. Când natura ta originală adevărată revine, acela va fi nivelul la care vei înțelege lucrurile, iar acel standard ești tu, tu însuți.
Karma nu are standardul Zhen Shan Ren; ea evaluează lucrurile în funcție de standardul existent în momentul în care au fost formate noțiunile. Ea poate transforma o persoană în ceea ce oamenii obișnuiți numesc "un tip viclean" sau o persoană "versată". Asta se întâmplă în cazul în care diferite forme de karma gândurilor, generate în timp ce o persoană cultivă, ies la iveală, iar acestea vor împiedica cultivarea. Dacă oamenii nu ar fi fost împiedicați de karma, cultivarea ar fi fost ușoară. Acest tip de karma a fost formată în circumstanțe speciale și în contextul standardelor morale din ultimii câțiva ani, așa că evaluează lucrurile prin prisma acelor standarde. Dacă sunt generate cantități mari din această materie, persoana va fi sub stăpânirea sa pentru tot restul vieții sale. Când noțiunea care a fost dezvoltată consideră că ceva este bun sau rău, acea persoană va crede și ea la fel și va gândi că lucrurile ar trebui făcute în mod corespunzător. Dar sinele său adevărat nu mai există. Sinele său adevărat este complet învelit și sufocat de noțiunile sale dobândite, lipsite de bunăvoință. El nu mai are propriul său standard adevărat pentru a diferenția binele de rău.
O noțiune este formată în interiorul gândurilor creierului, iar karma gândurilor generată de o noțiune este un nor de karma care prinde formă deasupra capului unei persoane. Atunci ce se întâmplă cu un gând binevoitor (shan nian)? Școala lui Shakyamuni a predat că simpla tresărire a unui gând înseamnă karma. Și, de fapt, ceea ce este numit drept un "gând binevoitor", este considerat a fi de altă categorie dacă este evaluat cu un standard mai înalt, sau cu exigențele standardului mai înalt Zhen Shan Ren.
Asta înseamnă că o persoană obișnuită care trăiește în această lume nu se poate descoperi pe sine însăși. Și o astfel de noțiune nu controlează o persoană doar pe durata unei vieți, ci va continua [să o facă] pentru totdeauna. Doar atunci când are loc o schimbare, [doar atunci] va fi ea eliminată. În caz de nereușită, ea va continua să își exercite controlul. Atunci când noțiunea devine din ce în ce mai puternică, sinele adevărat al persoanei va înceta cu adevărat să existe. Se spune că acum karma s-a acumulat strat peste strat. Și a ajuns într-adevăr în acel punct. Ia uitați-vă la oamenii obișnuiți! Ei nu știu cum își petrec zilele, nici pentru ce trăiesc!
Oamenii au calități înnăscute (gen-ji) diferite și capacități diferite de înțelegere a esenței lucrurilor (wu-xing). Asta este ideea. Unele persoane pot ajunge să înțeleagă aceste lucruri, ceea ce înseamnă că natura de Buddha a persoanei poate fi recuperată și mai există încă speranță pentru ea. Totuși, unele persoane nu le pot înțelege, iar asta înseamnă că sunt îngropate prea adânc în modurile de gândire dobândite. În acest caz, pentru ele nu mai există speranță.
În Tao fără a cultiva Tao
Cultivarea este numită astfel pentru că oferă o metodă de cultivare a sinelui, o cale de urmat. Exista o zicală în trecut care spunea: "Această persoană nu cultivă Tao și totuși este în Tao." În timp ce urmează o cale minoră, ea prețuiește "nimicul" sau "vidul." Ea își trăiește viața în această lume urmând cursul destinului. Ea este împăcată cu lumea. Aceasta gândește: "Dați-mi ceea ce este destinat să-mi aparțină, iar dacă nu-mi este [destinat], nu-l vreau." Ea nu urmează formele tipice de cultivare. Nici măcar nu știe ce este "cultivarea". Totuși există maeștri care au grijă de asemenea oameni. Iar această persoană se implică rareori în certuri cu ceilalți. Asta este ceea ce oamenii obișnuiau să numească "În Tao fără a cultiva Tao." Oamenii obișnuiți pot de asemenea, ca și ei, să reușească să se abțină de la a căuta lucruri, dar în final ei nu vor dobândi un rang ceresc. O astfel de persoană nu va dobândi gong, și poate numai să acumuleze virtute nelimitată, o mare cantitate. Și mulți oameni îi vor face rău, pentru că o persoană bună nu are o viață ușoară. Dar asta are ca rezultat doar o mare cantitate de virtute. Dacă această persoană se apucă de o practică, această [virtute] se va transforma, în mod firesc, într-o cantitate mare de gong. Dacă nu se apucă de o practică, probabil va fi binecuvântat în viața sa următoare, devenind un oficial de rang înalt sau făcând avere. În contrast, majoritatea oamenilor care sunt în Tao fără a o cultiva, au bineînțeles origini speciale și există persoane care au grijă de ei. El se află în ipostaza de a nu cultiva Tao și cu toate acestea gândurile sale, tărâmul său sunt în Tao, astfel că în viitor el se va întoarce la locul său de origine. Fără a cultiva Tao, el o cultivă --- cineva transformă gong pentru el, deși el nu știe acest lucru. Viața lui este plină de adversități, și el suferă și își plătește karma. Xinxing-ul său se îmbunătățește discret pe parcursul vieții sale și starea sa este mereu astfel. Aceștia sunt oameni cu origini speciale. Este greu pentru o persoană obișnuită să facă asta.
Confucius a lăsat omului un cod de conduită corespunzător unei ființe umane --- Doctrina Căii de Mijloc. Lao Zi a predat o metodă de cultivare. Dar, după cum se constată, chinezii au combinat ideile confucianiste cu cele ale școlii taoiste. Și, începând din dinastia Song, au început să se strecoare și ideile budiste. În consecință, gândirea budistă a devenit astfel de nerecunoscut. Iar după dinastia Song, budismul a încorporat lucruri din confucianismul chinez, cum ar fi pietatea filială și altele asemenea --- mult conținut de acest gen. Dar școala budistă nu conține de fapt nimic de felul acesta. Școala budistă ia ușor chestiunile umane și, în viziunea sa, cine știe câți părinți a avut o persoană de-a lungul numeroaselor sale vieți. Doar atunci când abandonați toate aceste atașamente și cultivați cu o minte liniștită și calmă, puteți avea succes. Acestea sunt atașamente. Așadar, după ce gândirea confucianistă a fost introdusă [în budism], a apărut atașamentul de afecțiune familială.
Povestea creării omului din lut
Ființele umane există aici, la cel mai coborât dintre niveluri, iar deasupra există straturi peste straturi de ceruri. Un Tathagata se află la acest nivel. Iisus a aparținut nivelului de Tathagata, la fel și Lao Zi. Ceea ce puteau ei să vadă la acel nivel, era limitat la ceea ce se afla acolo și mai jos de ei. Ei puteau să vadă foarte puțin din ceea ce se afla deasupra lor, fără să mai menționăm cele aflate cu mult mai sus. Aceasta se datora faptului că nivelurile lor dictau cu cât de multă înțelepciune erau înzestrați.
Apoi, în ceea ce privește ideea creării omului din lut, de care știa Iisus, aceasta era o expresie pe care o folosea el și care venea de la ființa pe care o considera drept Domn --- "Dumnezeu a creat omul din lut." Se referea el la lutul pe care îl cunosc oamenii obișnuiți? Nu. Nu era lut așa cum îl știu oamenii obișnuiți. Mai degrabă, în dimensiunile mai înalte, toată materia, inclusiv lutul, este materie de energie înaltă, a unui nivel mai microcosmic. Atunci, în ce moment a fost creat "omul" descris de el? A fost făcut înainte de începuturile civilizației pe Pământ, sau într-un alt moment? Exista de fapt o relatare în acest sens inclusă într-o legendă îndepărtată, și el a spus-o oamenilor --- și anume că Dumnezeu a creat omul din lut.
Dar în realitate, nu este vorba despre lutul care se află de această parte umană. Lutul din partea cealaltă are putere, iar lucrurile care compun cealaltă parte, dacă sunt aduse aici, sunt asemănătoare gong-ului. Ceea ce voia el să spună era că [omul] a fost creat în cealaltă parte. Ființele cerești au pielea mai fină și mai delicată decât a noastră de aici. Aceasta se datorează faptului că a lor nu are celule compuse din același strat de substanțe din care sunt compuse ale noastre; ale lor sunt compuse din substanțe mai fine și mai minuscule. Când au fost împinse în această dimensiune a omului obișnuit, s-a dovedit că erau la fel ca oamenii. Doar că arătau extraordinar de frumos, având o înfățișare deosebit de delicată. Asta însemna că un strat trupesc mai grosolan, de materie celulară trebuia adăugat pentru om. Și de aceea ființele umane au aspectul pe care îl au.
Oamenii din ceruri au de asemenea corpuri și arată la fel ca noi atunci când zboară aici. Sub munții mari ai Chinei sunt îngropate corpurile ființelor cerești. Când au murit, corpurile lor au fost îngropate sub munți. Acești oameni arată aproape la fel ca ființele umane, contrar celor descrise în scripturi. Când Iisus se afla în lume, el nu a lăsat de fapt oamenilor nicio scriptură. De fapt au fost oamenii de după el, adepții lui, cei care le-au scris, și au făcut asta în concordanță cu timpurile lor. Nici Buddha Shakyamuni nu a lăsat în urmă vreo scriptură; au fost de asemenea adepții săi cei care le-au scris. Deci a fost o situație de genul ăsta: adepții lor au auzit ce s-a spus, dar nu au reușit să înțeleagă care era semnificația originală, la ce fel de persoane se refereau, sau în ce context istoric s-au petrecut lucrurile descrise.
[Iisus] a spus că omul a fost creat din lut, lucru care i-a lăsat nedumeriți pe oamenii obișnuiți, ei gândind: "Corpurile noastre nu sunt din lut." Ideea este că lutul de la niveluri extrem de înalte este superior materiei corpurilor noastre de carne. Cu cât nivelul este mai înalt, cu atât acesta este mai bun.
Într-o perioadă foarte îndepărtată, anterioară existenței omului de nivel coborât, ființele din cer au creat omul în alte dimensiuni. În momentul în care aș spune, într-o dimensiune, că ceva trebuie să se formeze, acesta ar prinde formă imediat. Și orice obiect ar putea fi creat la simpla gândire a lui --- faci un semn cu degetul prin aer și se va forma, cu toate că [se întâmplă] în alte dimensiuni. Cu alte cuvinte, ceea ce s-a spus în trecut despre crearea lumii, despre crearea unui nivel al cerurilor, sau ceea ce au spus scripturile budiste în privința creării universului --- acele lucruri erau toate manifestări ale puterii avute de Buddha. Asta ne spune că, karma pozitivă, karma bună și karma rea, toate erau definite de ei prin termenul general de "karma." Deci acele lucruri au fost create de Buddha.
Un Buddha de o mare putere poate într-adevăr crea instantaneu un nivel al cerurilor, și cu cât este mai înalt nivelul unui Buddha, cu atât este mai magnific cerul pe care îl creează. Și mai mult decât atât, el nu are nevoie să-și folosească mâinile; este suficient doar să deschidă gura și să o spună. Iar pentru un Buddha chiar mai înalt, un singur gând este de-ajuns --- cu doar un gând, este înfăptuit. De aceea Buddha ale căror niveluri sunt mai înalte decât cel de Tathagata nu pot gestiona treburile oamenilor obișnuiți; la formarea unui singur gând, lucrurile de pe Pământ s-ar schimba imediat. Dar nici măcar un Buddha Tathagata nu se ocupă în mod direct de lucruri aici. Mai degrabă, el doar oferă îndrumare, iar Bodhisattvele pun lucrurile în mișcare.
Limitele științei moderne și vastitatea și profunzimea Buddha Fa
Chiar și în cazul Dharmei transmise de Buddha Shakyamuni, ființele umane au fost capabile să perceapă vastitatea Buddha Fa. Dar Fa este pur și simplu enormă -- într-adevăr este așa. Ceea ce a predat Buddha Shakyamuni, dat fiind nivelul său, era Tathagata Fa. Și chiar și aceea părea foarte elevată pentru oamenii obișnuiți. În trecut, numai un Tathagata putea fi numit Buddha. Nicio Bodhisattva și niciun Arhat nu erau Buddha; niciunul dintre ei nu atinsese tărâmul unui Buddha. Așa că, pe vremuri, ori de câte ori cineva menționa termenul "Buddha", se referea la un Tathagata. Dar Tathagata nu este cel mai înalt rang din univers; ci mai degrabă, este cel mai coborât nivel de Buddha. Iar dintre Buddha, doar cei de la nivelul cel mai coborât au grijă de treburile oamenilor obișnuiți. Buddha de la un nivel prea înalt nu pot face asta pentru că, în momentul în care și-ar deschide gura, ar avea loc schimbări pe Pământ. Cum ar putea fi permis acest lucru? Ei nu se pot implica câtuși de puțin. Astfel că Tathagata sunt singurii care supraveghează lucrurile umane. Cu toate acestea, Tathagata nu se ocupă personal de lucruri. Bodhisattvele sunt cele care fac lucruri pentru a salva oamenii. Deci, chiar simplul fapt de a atinge nivelul de Tathagata este extraordinar.
La nivel microscopic [un Tathagata] poate percepe trei mii de chiliocosms într-un singur grăunte de nisip. În învățăturile lui Buddha Shakyamuni există teoria celor trei mii de chiliocosms. El a spus că în Calea Lactee există trei mii de planete asemănătoare cu cea a omului, conținând vieți identice cu ființele umane. Există de fapt mai mult de trei mii. El a spus de asemenea că există trei mii de chiliocosms într-un grăunte de nisip. Adică, în doar un singur grăunte de nisip există trei mii de lumi ca aceasta pe care o locuiește omul, ceva inimaginabil. Când ochiul celest este deschis, se pot vedea lucrurile ca și cum ar fi mărite, și se pot vedea lucruri minuscule precum cele de la nivelul microcosmic. Dar încercați să vă imaginați. Există trei mii de chiliocosms într-un singur grăunte de nisip. Atunci, cele trei mii de chiliocosms din acel grăunte de nisip au mări și râuri în ele, nu-i așa? Atunci, există alte trei mii de chiliocosms în nisipul acestor râuri? Așa că, nici măcar Buddha Shakyamuni nu văzuse originea materiei. Astfel că a zis: "Este într-o asemenea măsură de mic încât nu există interior", însemnând că este atât de mic, încât originea materiei este imperceptibilă.
Azi fizica poate descifra doar că o moleculă este compusă din atomi și că un atom este compus dintr-un nucleu și electroni. Mai adânc în microcosmos există quarci și neutrino. Și cam până aici poate ajunge, asta-i tot. Atunci, coborând mai mult în jos, care este originea materiei? Nici măcar microscoapele nu pot detecta quarcii și neutrino. Existența lor este cunoscută numai prin intermediul ajutorului oferit de alte instrumente. Iar pentru a răspunde [la întrebarea] ce se află mai în profunzime, tehnologia umană este teribil de necorespunzătoare. În ceea ce privește lucrurile de mari dimensiuni, omul crede că planetele sunt cele mai mari obiecte. Dar Buddha Shakyamuni nu vedea lucrurile în felul acesta. Ceea ce a văzut Buddha Shakyamuni era de fapt mult mai mare. El a descoperit că planetele nu erau cele mai mari. Cercetând mai departe, spre partea superioară, el nu a putut totuși să vadă apogeul. De aceea el a spus în final: "Este într-o asemenea măsură de mare încât nu există exterior." Așadar afirmația lui că: "Este într-o asemenea măsură de mare încât nu există exterior; este într-o asemenea măsură de mic încât nu există interior", însemna că este de dimensiuni atât de mari încât nu are limită și atât de mic încât nu i se poate vedea miezul.
Ființele sunt complexe și structura universului este extrem de complexă. Cunoașterea posedată de omul de astăzi a ajuns la punctul său culminant. Ajungând la punctul culminant, a devenit ceva care limitează dezvoltarea științei umane. De exemplu, mulți oameni de știință iluștri au formulat axiome în domeniul fizicii și chimiei. În cadrul limitelor acestor axiome, ceea ce spun ei este într-adevăr valabil. Și este în regulă să construiești pe baza acestora. Cu toate acestea, adevărul este un lucru multi-stratificat. Când veți depăși axiomele lor, veți constata că axiomele au folosit de fapt la limitarea oamenilor.
Lucrurile nu sunt diferite pentru știința din timpurile recente. Niște oameni au formulat o definiție a științei și astfel, ceva este considerat "știință" numai dacă se conformează acelei definiții. Și când vă încadrați în limitele sale, toată lumea crede că este știință. Când treceți dincolo de definiția sa, descoperiți că aceasta a servit la limitarea progresului omenirii. Niciun lucru care este intangibil sau invizibil nu este luat în considerare acolo, deci limitările pe care le impune sunt semnificative. Buddha, divinitățile taoiste și Zeii despre care vorbim există în alte dimensiuni pe care omul nu le poate atinge sau vedea. Atunci, dacă acele ființe ar fi descoperite folosind metodele științei de astăzi, nu le-ar face acest lucru să fie demonstrate științific? Ba da! Dar Occidentul a formulat o definiție a științei și tot ceea ce știința modernă este incapabilă să explice este clasificat drept teologie sau religie, fără excepție. Nu îndrăznește să accepte astfel de lucruri.
Știința occidentală a ajuns într-o extremă. Școala budistă susține că totul trece prin fazele de formare, stagnare și degenerare. Formarea înseamnă materializare, în timp ce stagnarea înseamnă a se menține într-o anumită fază. Știința din Europa, limitată de contextul întemeiat de ea, este acum incapabilă să mai avanseze. Dacă ar fi să se continue cercetarea în profunzime, ceea ce s-ar putea descoperi ar fi ceva care depășește limitele științei sale. Așadar cataloghează aceste lucruri laolaltă, drept religie sau teologie. Dar, dacă cineva descoperă lucruri care nu există în baza actuală de cunoștințe științifice și face asta prin intermediul științei și tehnologiei moderne a omului, sau descoperă lucruri care sunt intangibile și invizibile și le studiază cu metoda științifică din zilele noastre, nu este asta științific? Problema este că definiția științei a fost de mult bătută în cuie, și orice depășește limitele sale este categoric negat. Astfel că nu se lasă loc pentru progres ulterior.
Și există unii oameni de știință, personalități care sunt considerate "ilustre" în anumite domenii, care au formulat un număr mare de axiome. Acești oameni de știință, precum Newton și Einstein, erau foarte străluciți potrivit standardelor oamenilor obișnuiți și puteau observa mult mai multe decât o persoană de rând. Iar axiomele pe care le-au formulat, precum și moștenirea lor științifică, dăinuie ca o comoară de cunoștințe prețioase. Dar acestea fiind spuse, orice cercetare care are loc, sau înțelegere la care se ajunge lucrând în cadrul limitelor gândirii lor, este sortită să respecte anumite tipare. Dacă aceia care vin după ei lucrează în întregime pe baza ipotezelor teoretice ale acestor oameni de știință, posteritatea nu le va depăși niciodată și nici nu va experimenta noi salturi înainte.
Când descoperirea sau invenția cuiva va depăși limitele axiomelor apărate anterior, se va înțelege că axiomele formulate restricționau oamenii. Asta pentru că la niveluri mai înalte există forme mai înalte de cunoaștere și adevăruri mai înalte. Un bun exemplu este cunoașterea noastră despre materie. În trecut, cea mai mică particulă a materiei, cunoscută de om, era nucleul atomic. Însă, acesta nu mai este cazul, pentru că acum există quarci și apoi neutrino. Ideea este că ființele umane au descoperit mereu tot mai mult despre astfel de lucruri. Dar o nouă axiomă, atunci când se descoperă ceva nou, va funcționa la rândul ei ca încă o altă restricție. Așa stau lucrurile. Adevărul este că astfel de axiome servesc de obicei la limitarea oamenilor.
Einstein nu era o persoană obișnuită. El a descoperit că ceea ce au predat religiile, și chiar teologia, este adevărat. Înțelegerea lumii fizice de către om este limitată la cunoașterea ființelor umane, foarte asemănător cu [situația] axiomelor științifice care au fost formulate. Dacă cercetarea oamenilor ar sonda cu adevărat mai în profunzime, și demersurile lor ar progresa mai mult, ei ar descoperi că ceea ce a predat religia este adevărat. Viețile care există pe un plan cu un nivel mai înalt decât omul reprezintă deci o știință și tehnologie cu un nivel mai înalt, iar înțelegerea lor despre lume, prin intermediul științei și tehnologiei pe care o stăpânesc, o depășește pe cea a ființelor umane obișnuite. De aceea, Einstein, atingând culmea științei și tehnologiei umane și apoi cercetând mai în profunzime în munca lui, a descoperit că ceea ce a predat religia era în întregime real. În ultima vreme, mulți oameni de știință și filozofi s-au îndreptat în cele din urmă spre religie --- iar acestea sunt persoane cu destul de multe realizări. În contrast, aceia care în prezent sunt paralizați de limitările formulate de știința contemporană și de credința lor oarbă în ea, etichetează în mod categoric aceste lucruri [care depășesc capacitatea de înțelegere a științei] drept "pseudoștiință"¹.
"Toate practicile revin la una"
Zicala că "toate practicile revin la una" este ceva predat de obicei în contextul unei căi de cultivare distincte. Școala taoistă susține că există 3.600 de practici, și fiecare dintre ele poate să călăuzească spre Tao. Școala budistă susține că are 84.000 de practici prin care cineva poate cultiva statutul de Buddha. Totuși, dacă cineva încearcă să combine câteva religii diferite și să le practice împreună în același timp, asta este ceva cu totul diferit [față de lucrul la care se referă zicala]. Cum ar putea ființele umane să cunoască chestiunile divine? Ceea ce încearcă ei să facă este complet absurd.
În China veche exista un grup cunoscut drept "Calea Unității" (Yiguandao). Grupul, care a luat naștere spre sfârșitul dinastiei Qing, promova integrarea a cinci religii. Era o sectă eretică și, din momentul în care a apărut în perioada Qing, oamenii au căutat să o răpună; împărații Marelui Qing au căutat să o distrugă. La începuturile perioadei Republicane, Partidul Naționalist (KMT) a căutat de asemenea să o distrugă, executându-i membrii în masă. Când Partidul Comunist a preluat puterea în urma revoluției, i-a ucis, în mod similar, pe membrii grupului cu zecile. De ce s-a întâmplat asta? Nimic din societatea umană obișnuită nu este de fapt la întâmplare. Desfășurarea [evenimentelor] istoriei doar ține pasul cu schimbările celeste. Așadar, orice se întâmplă în societatea umană nu este pur și simplu rezultatul unui lucru făcut de cineva într-un imbold de moment. Cu alte cuvinte, nu erau oamenii obișnuiți cei care doreau să o zdrobească; mai degrabă era voința Cerului. Ființele mai înalte o voiau distrusă și nu permiteau existența sa. Acea absurditate despre "integrarea a cinci religii" a fost un caz grav de subminare a Fa. A fost un caz în care demonii s-au manifestat printre oameni.
Nici măcar Veneratul Celest al Începutului Primordial sau Buddha Shakyamuni nu au fost atât de îndrăzneți încât să sugereze unificarea sau fuzionarea budismului și taoismului. Cum s-ar putea întâmpla asta! Chiar în cadrul budismului însuși, se predă că două căi de cultivare nu pot fi amestecate împreună. Cei care practică Tărâmul Pur nu pot practica Zen, de exemplu. Cele două nu pot fi amestecate. Iar cei care cultivă Zen nu pot practica Tiantai sau Huayan. Pur și simplu nu puteți combina diferite căi laolaltă atunci când cultivați. Și de ce este așa? Pentru că dezvoltarea gongului este ceva extrem de complex. Aveți doar un singur corp, și [procesul] este similar cu introducerea unui tip de material brut într-o mașinărie. Gongul vostru este produs în acea mașinărie. Totul trebuie să fie aranjat meticulos pentru voi -- fie că este vorba de metoda folosită pentru a vă salva, de fiecare pas care este de urmat, de forma în care fiecare tip de gong este dezvoltat, etc. Dar dacă la jumătatea călătoriei voastre ați fi puși într-o mașinărie diferită, care ar fi consecința? Ați mai putea să cultivați? Să-mi spuneți voi. Ați fi într-o confuzie totală. Ați deveni un morman de fier vechi.
Multe persoane nu au reușit să avanseze în practica lor tocmai din cauză că au cultivat în acest mod iresponsabil. Ceea ce a vrut să spună cu adevărat Buddha Shakyamuni prin: "fără o a doua cale de cultivare" (bu er fa-men), era că nu pot să existe amestecuri în cultivare. Mai târziu zicala "fără o a doua cale de cultivare" a fost înțelesă greșit, și interpretată ca însemnând altceva. Dar amestecarea practicilor este strict interzisă. Calea Unității preda despre "unirea a cinci religii" -- ceva ce Legile Cerului interzic. Cu toate acestea, grupul a reapărut acum în Taiwan. În Perioada de Sfârșit a Legii, nimeni nu va interveni, și asta pentru că în această perioadă nu gestionează nimeni chestiunile umane. Omul a devenit tot mai rău, așa că toate [ființele divine] au dat drumul frâielor și nu mai au grijă de lucruri. Nici nu mai salvează oameni. Cei care afișează o credință în Buddha sau îl venerează nu sunt interesați de cultivarea riguroasă. Mai degrabă ei vor doar bogăție sau să scape de greutăți. Este chiar atât de rău.
Totuși, oamenii încă gândesc că ceea ce predă [Calea Unității] are sens. Gândurile din mintea unui cultivator, precum și cele ale unei persoane cu convingeri religioase, sunt relativ cruciale. Unele căi de cultivare depind complet de credință și nu includ nicio tehnică, așa că, atunci când în mintea voastră se amestecă alte lucruri, asta va da peste cap ceea ce ați cultivat în practica voastră. Ea nu a fost niciodată menită să includă vreo astfel de mișcare fizică. În afară de asta, demonii pătrund acum în lumea umană și aduc cu ei ruina omenirii. Nu este toată lumea înzestrată cu gânduri bune (shan nian)? Asta este exact ceea ce demonii caută să distrugă, făcând în așa fel încât să eșuați în cultivare.
Budismul Zen merge în extremă
Există două tipuri de oameni, și anume: cei care merg în extremă și cei care iau calea de mijloc. Încă de la început, budismul Zen a mers în extremă, și el nu este echivalent cu un sistem de cultivare. Zen a fost întotdeauna înconjurat de controverse. Deși oamenii au cultivat conform metodelor Zen, ei au fost de fapt în grija lui Buddha Shakyamuni, ca urmare a intenției lor de a cultiva statutul de Buddha și de a căuta bunătatea. Zen nu constituie un sistem. Bodhidharma nu are propriul său regat ceresc și prin urmare nu poate să asigure salvare oamenilor. Adevărul este că însuși Bodhidharma, la vremea lui, l-a considerat pe Buddha Shakyamuni ca fiind maestrul fondator. Deși este numit patriarhul [budismului] Zen, el a fost de fapt discipolul lui Buddha Shakyamuni - un discipol din a douăzeci și opta generație, și unul care îl venera foarte mult pe Buddha Shakyamuni. Plecând de la teoriile lui Buddha Shakyamuni, și-a focalizat iluminarea pe "nimic", iar acest lucru nu se depărta de dogmele lui Shakyamuni. Cu trecerea timpului, Zen a intrat în declin. Generațiile ulterioare au ajuns să considere abordarea lui Bodhidharma drept o cale de cultivare în sine și au socotit-o a fi supremă. Cu toate acestea, [calea] lui nu era supremă. Zen de fapt mergea în declin cu fiecare generație succesivă, iar Bodhidharma a spus-o el însuși: învățăturile sale urmau să se transmită doar timp de șase generații.
Bodhidharma a acordat o importanță relativ mare "nimicului" predat de Buddha Shakyamuni, și avea un mare respect pentru Buddha Shakyamuni; el era cunoscut drept discipolul lui din cea de-a douăzeci și opta generație. Dar generațiile care au urmat au fost complet prinse în această extremă. Și odată ce situația a devenit astfel, s-a ajuns în stadiul degenerării, în care Bodhidharma și Shakyamuni erau considerați aproape egali. Oamenii au început să-l venereze pe Bodhidharma și au considerat teoriile lui Bodhidharma ca fiind singurul adevăr budist. Asta a echivalat în principiu cu a o apuca pe căi greșite.
Asta pentru că Bodhidharma a cultivat la un nivel coborât și a atins doar rangul celest de Arhat --- adică el era doar un Arhat. Cât de multe ar fi putut el să cunoască, de fapt? În cele din urmă, el nu a atins nivelul de Tathagata. Decalajul dintre nivelul său și cel al lui Buddha Shakyamuni era extraordinar! Iar din această cauză, învățăturile sale sunt cele mai apropiate de filozofia oamenilor obișnuiți și teoriile sale sunt cel mai ușor de acceptat de către oamenii obișnuiți --- în mod special de către cei care tratează religia ca pe o formă de filozofie sau ideologie. Cei care adoptă o abordare academică și studiază budismul ca pe o filozofie, tind să accepte teoria lui cel mai mult. Aceasta se aseamănă foarte mult cu filozofia obișnuită.
Buddha pot fi întâlniți la toate nivelurile, indiferent cât de sus ar merge cineva. [Dar conform Zen] cultivați și cultivați, și apoi, după cum se presupune, nu există nimic. În cultivarea lor ei nu recunosc nici măcar existența ființelor umane. Ființe umane vii, vizibile sunt chiar aici în fața noastră și totuși ei nu le acceptă ca fiind reale. Este chiar mai rău decât în cazul acelor persoane obișnuite cu calitate de iluminare scăzută care spun: "Voi crede dacă o voi vedea, altminteri nu voi crede." Acești oameni nu acceptă ca adevărat nici măcar ceea ce văd. Atunci, de ce să mai trăiești? De ce să te mai deranjezi să-ți deschizi ochii? Închide ochii, nu te culca, nu sta în picioare... Nu există nimic, corect? Ei au mers la extreme. Bodhidharma a spus că Dharma sa putea fi transmisă doar la șase generații. Este o nebunie cum oamenii de azi încă se agață strâns de această doctrină care nu a fost niciodată valabilă, nici măcar la început. Au mers pe un drum înfundat. Ei nu se acceptă pe ei înșiși, nu acceptă Buddha, iar despre planeta Pământ ce ar mai fi de zis? Dacă ei nu confirmă nici măcar propria lor existență, atunci care este sensul de a avea un nume? Sau ce sens are să mănânci? Ai putea chiar să stai nemâncat toată ziua, să nu te uiți la ceas și să blochezi toate sunetele...
Și după toate acestea, nu mai există nimic. Deci, nu îl discreditează această afirmație pe Buddha Shakyamuni? Dacă Buddha Shakyamuni nu a predat nimic, ce a făcut el timp de patruzeci și nouă de ani? Știu ei care este adevărata semnificație a "vidului" în învățăturile lui Buddha Shakyamuni? Când Buddha Shakyamuni [a spus că el] nu a lăsat în urma sa nicio Fa, el spunea că nu a predat cu adevărat metoda de cultivare sau Fa a universului. Cele despre care a vorbit erau doar lucruri de la nivelul său de cultivare, și ceea ce a lăsat el oamenilor obișnuiți era Tathagata Fa - în special experiențe de cultivare și lecții învățate. Dharma pe care a transmis-o efectiv Shakyamuni când se afla în această lume au fost preceptele (jie-lü), și a dezbătut anumite înțelegeri de la diferite niveluri, aceasta fiind Fa de la un anumit nivel. Dar Buddha Shakyamuni nu a vrut ca oamenii să rămână prinși la nivelul său, și de aceea a spus: "Nu am predat nicio Dharma în viața mea." El a spus asta pentru că știa că Dharma pe care a predat-o nu era cea mai înaltă. Un Tathagata este un Buddha, dar nu unul de cel mai înalt nivel. Buddha Fa este nemărginită. Un cultivator nu ar trebui să fie limitat de Dharma lui. O persoană cu o mare calitate înnăscută (da gen-ji) poate cultiva chiar mai sus, unde o așteaptă atât înțelegeri mai înalte și mai profunde, cât și manifestări corespunzătoare ale Fa.
Niveluri în cursul cultivării
Nivelul propriu de cultivare este mai degrabă ceva ce [doar] unii cultivatori ajung să cunoască în timpul cultivării, și nu ceva ce vor cunoaște în mod inevitabil toți cei care cultivă. Cei mai mulți cultivatori îl vor cunoaște doar după ce vor fi atins o formă de iluminare sau după ce vor fi atins niveluri înalte care depășesc Legea-din-Lumea-Triplă. Cei care își cunosc [nivelul] își pot distinge nivelurile după culorile gongului care iese la iveală din corpurile lor. Se poate distinge după coloana de gong sau după însuși corpul persoanei. În cultivarea Legii-din-Lumea-Triplă gongul care apare primul este roșu, iar când nivelul persoanei se ridică, devine portocaliu, apoi galben, apoi verde, etc., fiind în total nouă culori -- adică roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet, colorat și incolor. Pentru a vedea la ce nivel vă aflați, o privire va fi de-ajuns. Dacă ați ajuns la un corp translucid și continuați să cultivați ascendent, aceea va fi cultivare în Legea-de-Deasupra-Lumii-Triple. Veți fi dobândit un rang celest (guo-wei, Fruct al Realizării) și veți fi început faza inițială a cultivării Legii (Fa) de Arhat. Cultivarea în Legea-de-Deasupra-Lumii-Triple înseamnă că ați depășit Cele Trei Tărâmuri și nu mai sunteți supuși reîncarnării. Dacă vă terminați cultivarea la acest stadiu, sunteți un Arhat. Dacă continuați să cultivați mai departe, veți cultiva la rangul eminent de Arhat cu Fructul Dreptei Realizări, iar acest nivel are de asemenea culori. Totuși, culorile roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet de aici sunt diferite de cele din Legea-din-Lumea-Triplă. Culorile din cultivarea în Legea-din-Lumea-Triplă sunt dense, asemănătoare cu cele ale ființelor umane. Dar la acest nivel [de Arhat], ele sunt nuanțe translucide de roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet, colorat și incolor. Pe măsură ce se cultivă mai mult, sunt mai multe seturi de nouă culori, diferența fiind că acestea sunt mai translucide, mai rafinate, și mai frumoase. Se repetă în acest fel iar și iar. Astfel se poate distinge la ce nivel se află o persoană în cultivare.
Dar oamenilor nu le este permis să vadă asta, și lucrurile nu sunt atât de evidente pentru oamenii obișnuiți, deoarece există chestiunea iluminării (wu). Dacă cele cultivate de corp ar fi etalate fățiș, ce ar mai rămâne pentru iluminare? Toată lumea ar cultiva, toată lumea ar face-o. Cine n-ar face-o? Totul ar fi atât de real. Chiar și oameni cu păcate de neiertat, oricât de incorigibili ar fi, ar veni să o învețe. Nu s-ar mai pune problema iluminării. Și dacă așa ar sta lucrurile, cultivarea ar fi imposibilă. Unii oameni spun: "Voi ține ochii deschiși, și dacă pot vedea lucrurile clar, o voi învăța." Dar asta nu va funcționa. Dacă o astfel de persoană ar putea vedea toate lucrurile, totul fiind limpede precum cristalul, acesta ar fi sfârșitul șanselor sale de a cultiva. Nu i s-ar permite să cultive. Motivul este că, o persoană trebuie să iasă din iluzie prin intermediul iluminării, și doar asta poate fi socotită drept cultivare. Dacă o persoană a obținut iluminarea totală și ar putea vedea totul, nu i s-ar permite să cultive. Și de ce este așa? Deoarece nu ar mai conta drept cultivare, pentru că el ar fi văzut că tot [ce ține de cultivare] e real. El ar fi văzut angrenajele cauzale ale conflictelor dintre oameni, și că cei care profită de alții le dau acestora virtute. Dacă realitatea ar fi expusă în întregime în fața sa, bineînțeles că s-ar apuca de cultivare. Dar ar fi asta socotită drept cultivare? Ar echivala cu a înșfăca ceva ce se află acolo pentru a fi luat. În felul acesta atașamentele umane nu ar fi eliminate.
O persoană trebuie să ajungă la propriile înțelegeri în timp ce își elimină atașamentele umane în mijlocul unui conflict. Dacă ar putea să vadă totul ca printr-un cristal limpede, asta nu ar fi cultivare. De ce îi este greu unui Buddha să-și ridice nivelul? Deoarece nu are conflicte și vede totul clar. Cum poate el să cultive? Pentru el e mai greu să cultive. Și acesta este motivul pentru care ei vor să meargă printre oamenii obișnuiți să cultive. Doar când cineva cultivă în iluzie este posibilă o elevare rapidă. Este totuși posibil ca unii oameni să vadă un pic în timp ce cultivă. Dar detaliile nu vor fi dezvăluite, desigur, niciunei ființe umane.
Când o persoană cultivă, chestiunea iluminării acționează pe tot parcursul [cultivării], de la început până la sfârșit, și ea trebuie să cultive în mijlocul iluziei. În Occident se pune preț pe credință, și acest lucru este scos în evidență de la început până la sfârșit. Fără credință, orice altceva iese din discuție. Atâta timp cât aveți credință, va exista un răspuns [de la Dumnezeu]. Atunci când unii oameni s-au căit în fața imaginii lui Isus, mintea lor a perceput cu adevărat faptul că Isus asculta și că era cineva care le răspundea la întrebări. Acestea sunt mijloacele de cultivare în Occident. Credința religioasă este o formă de cultivare. Când Isus era pregătit să-și primească adepții în regatul său ceresc, dacă corpul persoanei era lipsit de gong sau de energie, persoana nu putea intra în Rai. Și pe deasupra, gândurile rele pe care persoana le-a dezvoltat printre ființele umane și karma de pe corpul său ar fi condus la restricționarea sa de către caracteristica specială a universului de la niveluri înalte; iar în cazul în care cineva era realmente rău, atât corpul cât și sufletul său s-ar fi dezintegrat [dacă s-ar fi dus acolo], nemairămânând cu nimic. Acest scenariu este nesustenabil. Așadar fără gong nu va funcționa. Prin urmare gongul este dezvoltat pentru persoană, în partea cealaltă, pe măsură ce credința sa crește, în timp ce trece prin spovedanie, și pe măsură ce se străduiește în mod continuu să se îmbunătățească și să fie o persoană bună. Deși dezvoltă gong, nu i se spune despre acesta, deoarece [în Occident] au predat doar despre a fi o persoană bună; nu au predat despre gong. Același lucru este valabil și pentru călugării budiști. Ei nu fac niciun fel de exerciții [de tipul qigong-ului], deci cum dezvoltă gong? Gongul lor crește chiar dacă nu li se spune că au gong.
Budism și Taoism
Școala taoistă practică cultivarea solitară; religia taoistă nu ar trebui să existe. Religia taoistă este de fapt rezultatul reformelor care au avut loc în perioada recentă. În nicio epocă preistorică nu a existat vreodată un astfel de lucru precum religia taoistă. Motivul este că școala taoistă nu aspiră să ofere salvare tuturor ființelor simțitoare; în schimb, ea predă cultivarea solitară și practicarea liniștii. Deci cultivă iluminarea la Zhen. Dintre Zhen, Shan și Ren, își concentrează cultivarea pe iluminarea la ceea ce este Adevărat, educă natura înnăscută a cuiva prin cultivarea Zhen, și aspiră să se întoarcă la propriul sine original adevărat. Tao dictează cultivarea în liniște, deci [școala taoistă] nu are de fapt absolut nicio dorință să salveze ființe conștiente pe scară largă. Când un taoist și-a terminat cultivarea, va fi o zeitate sau un nemuritor rătăcitor. În ceruri există munți și ape exact ca aici și el va sta pe un astfel de munte. Religia taoistă s-a născut de fapt din atașamentele oamenilor obișnuiți. Oamenilor le place să se coalizeze și să constituie un fel de bază de sprijin politic, deoarece râvnesc la faimă și câștig personal. Așa că lucruri de genul acesta au tendința să apară.
În realitate religia taoistă nu există. Un taoist își învață discipolul să cultive în izolare. Deși religia taoistă a fost creată și are mulți discipoli, nu toți primesc învățătura adevărată. Dacă un maestru găsește un discipol bun, îl va învăța lucrurile adevărate. Iar dacă nu există discipoli buni, va opta pentru o viață ușoară și fără griji, făcând orice i-ar place. [El poate face asta] pentru că a atins Tao și adevărata libertate care vine odată cu asta.
Budismul e Budism și Taoismul e Taoism. Amestecarea învățăturilor celor două școli este absolut imposibilă. Totuși, ceea ce practicăm noi este cu adevărat enorm. Practica noastră este bazată pe Universul însuși, și totul este inclus. Temelia noastră se află în școala budistă, și ceea ce avem noi, fie că vorbim de teoriile noastre principale sau de caracteristicile noastre, toate fac parte din Budism. Dar această Fa transcende atât Budismul cât și Taoismul. Înțelegeri diferite se găsesc la niveluri diferite, și manifestări diferite apar la niveluri diferite. Cei din Paradisul Falun au cunoașterea lor, în timp ce peste Paradisul Falun există cunoaștere mai înaltă, iar în continuare, tot mai sus în înalt, există forme chiar mai înalte de cunoaștere.
Mai există o altă temă de discuție, și anume cea referitoare la zeii primari. Totuși, nu are rost să discut cu cultivatorii de azi despre asta, deoarece e de neimaginat pentru ei, depășind capacitatea lor de înțelegere. De aceea vorbesc doar despre cele două școli: budistă și taoistă. Exprimarea la un nivel prea ridicat nu funcționează; oamenii nu pot accepta astfel de lucruri. Nu le este permis să le cunoască.
Fără demonstrații în timpul salvării oamenilor și predării Legii
Predarea adevăratei Fa oamenilor obișnuiți care cultivă ca și călugări - călugări care nu s-au iluminat - este inutilă, pentru că ei nu știu nimic. Călugării care s-au iluminat nu pot fi întâlniți în lumea seculară; ei au plecat în adâncul munților și pădurilor. Ei știu despre mine. Doar oamenii obișnuiți sunt cei care nu știu. Mulți cultivatori realizați știu despre mine. Uneori ei s-au apropiat discret, au aruncat o privire și apoi au plecat. Au existat de asemenea câțiva care au venit și au spus câteva lucruri. În ciuda faptului că au cultivat în munți și păduri timp de sute sau mii de ani, nivelurile lor de cultivare nu sunt înalte. Asta deoarece calea pe care o apucă este anevoioasă și nu este Marea Cale de cultivare. Ei cultivă pe căi minore și din acest motiv nu și-au atins rangul suprem (Fructul Dreptei Realizări) deși au cultivat pentru o perioadă lungă de timp. Totuși, ei nu se amestecă cu lumea seculară, așadar capacitățile lor supranaturale nu sunt încuiate și sunt capabili să-și manifeste în totalitate puterile divine. Majoritatea marilor capacități ale celor care cultivă în lumea seculară sunt de obicei încuiate. Dacă nu ar fi așa, un simplu gând ar putea muta o clădire într-un alt loc - ceva inadmisibil. Perturbarea chestiunilor umane este absolut interzisă. Oamenii ar crede că nivelul unei astfel de persoane este înalt. O persoană obișnuită crede că, oricine poate să-și demonstreze capacitățile se află la un nivel înalt. Ceea ce prezintă maeștrii de qigong în reprezentații publice sunt doar capacități și abilități minore, lucruri atât de slabe încât sunt demne de milă. Acele lucruri sunt efectiv nimic. Totuși oamenii obișnuiți cred că ele sunt de nivel înalt.
Mă abțin să fac demonstrații când predau Fa în special pentru că am explicat deja foarte clar scopul ieșirii mele în public. Dacă ar fi să fac demonstrații în timp ce predau Fa, asta ar echivala cu transmiterea unei căi malefice. În acest caz, oamenii ar veni să învețe tehnicile, nu Fa. Buddha Shakyamuni, pe vremea sa, a evitat în mod similar această abordare. Să faci vindecări este în regulă din moment ce, la urma urmei, modul în care sunt făcute nu poate fi văzut. Singurul lucru evident este că persoana se simte mai bine. Cum s-a produs vindecarea? Depinde de voi să credeți toată treaba sau nu. Persoana este mai bine acum, dar voi credeți că este? Un privitor nu poate ști dacă persoana are în continuare dureri sau nu. Întrucât calitatea de iluminare a cuiva este în continuare implicată, a face vindecări este în regulă. Cândva Iisus și Buddha Shakyamuni au făcut la fel. Lao Zi a fost excepția. Lao Zi știa că lumea umană este prea periculoasă. A scris în grabă tratatul său de cinci mii de cuvinte [despre Tao] și a plecat spre vest, prin trecătoare.
Lumea umană este extrem de complexă. Doar privind o persoană aici pe Pământ, nu se poate stabili din ce dimensiune provine. Divinitatea din acea dimensiune vrea în continuare să aibă control asupra acestei persoane. Totul depinde de capacitatea de a se ilumina a acestei persoane; dacă se poate ilumina, atunci va putea să se întoarcă [de unde a venit]. Dar ea [acea divinitate] poate să știe că această ființă umană nu mai este la înălțimea sarcinii, așa că nu mai poate face nimic pentru ea. Totuși, nu vrea să o abandoneze. În trecut când Iisus a venit să salveze oameni, [aceste divinități] au crezut că el se amestecă în treburile lor. "Această persoană este a mea, și ar trebui să fie salvată în locul care îmi aparține. De ce ai încălcat domeniul nostru?" Ele nu au putut tolera asta. Din cauza unei astfel de mentalități [au acționat cum au acționat]. Dacă vă gândiți la asta, acest lucru nu este corect. Iisus nu a ținut cont de cine aparținea cui. Scopul venirii sale a fost de a salva oameni. El a văzut că toate ființele sufereau și a dorit să le ofere salvare, să le permită să se înalțe. Așa s-a făcut că Iisus a tulburat multe divinități dintr-o multitudine de dimensiuni. În cele din urmă neînțelegerile lor s-au intensificat într-o măsură atât de colosală încât s-au manifestat în lumea umană, la fel ca și conflictele umane, și tot greul conflictului a căzut pe umerii lui Iisus. Iisus nu s-a putut elibera din această situație, singura opțiune fiind moartea - prin urmare a fost crucificat, dizolvând astfel vrajba care exista între ele. Odată ce corpul de muritor de rând al lui Iisus s-a dus, nu a mai existat niciun Iisus acolo cu care [ele] să se dușmănească, și asta a pus capăt nenumăratelor sale necazuri. De aceea se spune că Iisus și-a dat viața pentru întreaga umanitate. Aceasta este ideea.
Buddha Shakyamuni a trecut de asemenea prin mari greutăți predându-și Dharma. S-a luptat constant cu cele șapte religii care existau atunci în India. La acea vreme, Brahmanismul de început era puternic. În final, Buddha Shakyamuni a plecat fără să-și atingă adevăratul scop pe care își propusese să-l atingă.
Lao Zi a plecat după ce și-a scris cartea de cinci mii de cuvinte, lăsând posterității sarcini de îndeplinit. În acest fel trebuiau făcute lucrurile, și era voia Cerului. Asta pentru că școala taoistă nu trebuia să devină o religie; formarea religiei taoiste a fost o greșeală. Un taoist predă cultivarea solitară, cultivarea Zhen, și cultivarea în tăcere, așa că lucrurile sunt transmise unui discipol ales. Se face în felul acesta pentru că el își selectează discipolul, și va învăța doar pe cineva care este bun. Nu poate oferi salvare pe scară largă, și nu are dorința să facă asta. El cultivă Zhen. Deși puteți vedea un grup de discipoli într-un templu taoist, doar unul a fost ales, și doar el va primi învățătura. Restul servesc doar ca personaje antitetice. Așadar n-ar trebui să existe o religie în școala taoistă. În trecut, ei au făcut întotdeauna cultivare solitară în munți.
Ceea ce a predat Confucius erau principii de conduită personală, nu cultivare. Învățăturile sale au adus totuși beneficii poporului chinez. Doctrina Căii de Mijloc poate permite cuiva să obțină o poziție invincibilă. Lucrurile merg în direcția opusă după ce ating o extremă, și de aceea ceva sau cineva ar putea foarte bine să cadă după ce a atins apogeul. Acesta este scopul căutării "mijlocului" - de a rămâne mereu în zona de mijloc. Când o persoană nu urmărește să fie cea mai importantă și se află confortabil mai sus decât cei de dedesubt, acea persoană nu va eșua niciodată. Orice lucru, când e dus la o extremă, își va inversa traiectoria. Asta se referă la oamenii obișnuiți.
Există mulți cultivatori în adâncul munților și pădurilor care au văzut evenimente ce au avut loc în trecut sau care se vor petrece în viitor. Totuși niciunul dintre ei nu s-a implicat în acele probleme, și nici nu au dorit s-o facă. Indiferența lor provine din cunoașterea faptului că acele evenimente sunt rezultatul schimbărilor celeste. [Ei știu] că așa trebuie să fie lucrurile.
Oricine sfidează voința Cerului va înfrunta consecințele, și de aceea oamenii nu îndrăznesc să o facă. Toată lumea îl ridică în slăvi pe Yue Fei, totuși de ce nu a putut el să salveze dinastia Song de Sud? Nu era familia Yue atât de puternică? Aceasta era voia Cerului. Yue Fei a făcut tot posibilul să mențină dinastia Song, dar el pur și simplu nu putea să izbutească pentru că, de fapt, acționa împotriva voinței Cerului. Dinastia Song era menită să se sfârșească, dar el a insistat să se opună, și astfel a acționat împotriva voinței Cerului. Doar ilustrez o idee aici. "Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg", după cum se spune. Nu spun că Yue Fei era rău. Doar explicam ideea.
Ceea ce o persoană, din punctul său de vedere uman, consideră că este corect, ar putea să nu fie neapărat corect. Fie că e vorba de primul împărat al [dinastiei] Qin sau de Împăratul Wu al dinastiei Han, de oricare împărat ar fi vorba sau orice ar face el, cei care urmează după o asemenea personalitate vor emite o judecată în privința lor. Oamenii obișnuiți văd lucrurile din propria lor perspectivă personală și prin lentilele propriilor lor noțiuni, iar ceea ce ei cred că este bun sau rău nu este neapărat așa. De asemenea, criteriile prin care o persoană determină dacă cineva sau ceva este bun sau rău gravitează în jurul său: "Dacă el este bun cu mine, atunci spun că este bun. Dacă ceea ce face este în beneficiul meu, atunci voi spune că este bun." Deci, acea persoană pe care el o aprobă poate să fie cu adevărat bună sau nu. Singurul criteriu cu care se judecă ce este bun și ce este rău este caracteristica universului, Fa. Aceasta nu se va schimba niciodată, ea este adevărul universului și este singurul criteriu prin care binele și răul trebuie identificate. Primul Împărat al [dinastiei] Qin a ucis mulți oameni în timpul unificării Chinei. A omorât conducătorii multor state, și toată lumea îl blestema. Conducătorii și popoarele diferitelor state au fost aduși sub comanda sa, și de aceea toată lumea îl ura și îl blestema. Cu toții îl judecau din propria lor perspectivă. Unificarea Chinei de către el era inevitabilă. Era rezultatul schimbărilor celeste. Dacă nu ar fi acționat în conformitate cu voința Cerului, el nu ar fi avut succes și unificarea ar fi eșuat. Astfel că treburile umane nu sunt decât atât. Ca și cultivatori, noi nu comentăm niciodată despre ele. Un cultivator nu este preocupat de politică, altfel ar fi un politician, nu un cultivator.
Când omenirea ajunge într-un anumit moment din timp, karma sa este enormă și este de nesalvat. O astfel de karma imensă este ceva ce omul nu poate plăti niciodată integral. El acumulează, de-a lungul multor vieți, o karma atât de uriașă încât este imposibil de plătit integral, și de aceea acești oameni sunt sortiți să fie distruși. Ce vrea să însemne "să fie distruși"? Se petrec mici dezastre care distrug oameni. Războiul este calea cea mai expeditivă, și de aceea istoria este cea care este.
Împăratul fondator al fiecărei epoci avea anumite entități războinice care se încarnau alături de el, protejându-l și ajutându-l să poarte războaie. Exact asta era menirea acestor entități războinice. Așadar eforturile lor nu le aduceau nicio virtute (De), dar nici nu generau karma - își îndeplineau doar sarcina. Câți oameni, chiar în decursul lung al istoriei, au văzut aceste lucruri drept ceea ce sunt?
Ceea ce face un Buddha este să salveze oameni, nu să binecuvânteze și să protejeze
Școala budistă nu are de-a face câtuși de puțin cu a-i ajuta pe oameni să se îmbogățească. Boala este cauzată de karma, așa că [școala] nu a arătat oamenilor nici cum să își recapete sănătatea. Când învățăturile lui Shakyamuni vorbeau despre "salvarea pe scară largă a ființelor conștiente", el făcea referire la eliberarea oamenilor de greutățile existenței obișnuite și conducerea lor către celălalt mal, nirvana. Asta este ceea ce a predat Buddha Shakyamuni. Avea legătură cu ascensiunea voastră spre un regat ceresc. Același lucru era valabil și în cazul învățăturilor lui Iisus, și nici unul dintre ei nu se afla mai sus decât celălalt. Doar că oamenii moderni nu înțeleg asta. Ei vorbesc despre felul în care Buddha poate binecuvânta și proteja oamenii, vă poate vindeca de boli, vă poate face bogați, și despre faptul că marii iluminați au putere nelimitată și pot salva oamenii. Oamenii obișnuiți confundă oferta unui Buddha, de salvare a ființelor conștiente, cu protecția, și apoi îi cer lui Buddha binecuvântări, protecție și bogăție, îi cer lui Buddha să îi vindece și așa mai departe. Dar de fapt, Buddha nu se implică deloc în astfel de lucruri. Aceasta este o idee perversă care ia naștere din denaturarea gândirii omului modern, și este degenerată. Inițial, sutrele Buddhiste nu sugerau nimic de acest gen. De aceea eu discut deseori despre această chestiune și spun: chiar dacă ați arde bețișoare parfumate și v-ați ruga lui Buddha în speranța îmbogățirii, lui Buddha nu ar putea să-i fie mai indiferent [de-atât] dacă vă îmbogățiți.
Voi vreți să vă rugați lui Buddha în acest mod, dar un Buddha nu este interesat de îmbogățirea voastră. Dimpotrivă, vă cere să puneți capăt lăcomiei voastre. Dacă într-adevăr întâmpinați greutăți în a vă descurca în viața de zi cu zi, atunci s-ar putea să vă furnizeze resurse materiale, dar doar atât cât să vă asigure strictul necesar. Nu vă va permite să vă îmbogățiți dacă acest lucru nu trebuie să vi se întâmple. Iar boala, în viziunea unui Buddha, este rezultatul karmei datorate din viața sau viețile anterioare ale cuiva. Când unii oameni se prosternează în fața unei statui a lui Buddha, în căutare de bani, ei obțin într-adevăr bani, drept rezultat. Dar ce fel de avere primesc de fapt? Nu se afla niciun Buddha pe acea statuie. Mai degrabă era un Buddha fals, care a luat ființă prin venerare. Sau ar putea fi o vulpe care s-a atașat acolo, sau un șarpe, o nevăstuică, etc. Te-a ajutat să faci bani pentru că, de fapt, ai venerat-o și i-ai cerut bani. Dar dacă te va ajuta să faci bani, are și condiții. Există un principiu în univers, și anume: fără pierdere nu există câștig. [Animalul] profită de acest principiu, deoarece dorește un corp uman. O persoană se ploconește în căutare de bani, așa că [animalul spune]: "Ține-o tot așa!" Dacă lucrurile pe care le poartă persoana nu sunt bune, o va ignora și aceasta nu va face niciun ban; venerarea persoanei va rămâne fără răspuns. Dacă determină că corpul vostru poartă lucruri bune, vă va permite să obțineți bani, pentru că atunci poate să ia acele lucruri bune de la voi. Dacă vreți bani, vi-i va da cu siguranță. Dar persoana în cauză nu este conștientă de toate acestea, și ceea ce pierde este predispus la a fi irevocabil pierdut. O persoană trăiește mai mult de o viață, și [după o astfel de venerare] este predispusă să ducă o viață și mai nefericită data viitoare.
Declinul omenirii și noțiunile periculoase
Dacă pe vremea Chinei antice cineva vorbea despre cultivarea Căii, oamenii ar fi spus că acea persoană avea un "fundament virtuos. Cei care vorbeau despre Buddha, divinități taoiste sau Zei erau considerați într-adevăr buni. Totuși, astăzi, discuțiile despre cultivarea statusului de Buddha sau Tao stârnesc râsul. Valorile morale ale omenirii au suferit schimbări enorme. Ele alunecă la vale cu o mie de mile pe zi, atât de rapid. Odată cu erodarea valorilor lor, actualmente oamenii au ajuns să creadă că anticii erau ignoranți și superstițioși. Gândirea omului s-a schimbat în mod dramatic, și este înspăimântător. Gândiți-vă că Buddha Shakyamuni a spus odată: schimbările în societatea din Perioada de Sfârșit a Legii vor fi într-adevăr îngrozitoare. Iată un exemplu: în societatea zilelor noastre oamenii nu au în inimă nicio lege (xin-fa) care să poată servi la înfrânare, mai ales în China. Acest lucru este valabil și în alte țări, deși ia alte forme. În China continentală, Revoluția Culturală a spulberat așa-numitele "idei și mentalități vechi" pe care le aveau oamenii, și a interzis oamenilor să creadă în învățăturile lui Confucius. Oamenii au rămas fără nicio constrângere morală sau cod moral, și nu aveau voie să aibă credințe religioase. Oamenii au ajuns să nu mai creadă că faptele rele vor conduce la retribuție karmică.
Atunci când oamenii nu mai au în minte legea interioară cu rol de înfrânare, nu vor îndrăzni ei să facă aproape orice? Aceasta este cea mai serioasă problemă cu care se confruntă omenirea acum. Unii străini nu îndrăznesc să meargă în China pentru afaceri, mai ales din cauza rapidității cu care unii tineri chinezi sunt dispuși să înjunghie sau să omoare pe cineva. Este groaznic. Acum în China este mai rău decât alte țări. Un factor major este faptul că atunci când filmele sau programele de televiziune străine, care descriu luptele dintre bande, ajung în China, spectatorii cred în mod greșit că Hong Kong-ul și alte țări sunt într-adevăr la fel de haotice precum sunt descrise. Totuși, ele nu sunt așa. Aceea este doar dramatizare cinematografică menită să atragă spectatorii amatori de senzații palpitante. Realitatea este că oamenii care locuiesc peste hotare au un caracter mult mai bun și sunt mai civilizați decât oamenii din China. Totuși tineretul chinez imită acele lucruri. Deoarece China a fost izolată o perioadă de timp, cetățenii ei cred în mod eronat, după ce văd dintr-o dată acele lucruri, că așa stau lucrurile peste hotare.
Gangsterii afaceriști prezentați în serialul de televiziune "The Bund" au fost imitați cu înflăcărare în China. Totuși [serialul] era doar o descriere a vechiului Shanghai al anilor 1930, și a avut nevoie de exagerări artistice pentru realizare. Viața reală nu era așa. Filmele și programele de televiziune cu gangsteri, din Hong Kong, au avut asupra Chinei continentale o influență îngrozitoare în ceea ce privește gândirea oamenilor. Valorile omenirii s-au schimbat, și în China vedem acum, de asemenea, homosexualitate, abuz de droguri, trafic de droguri, crimă organizată, promiscuitate sexuală și prostituție. Lucrurile au scăpat de sub control! Există o zicală despre faptul că, atunci când un bădăran sărac de la țară se îmbogățește, trebuie să fii cu băgare de seamă. El nu are niciun pic de autocontrol și va îndrăzni să facă orice. Nu este înfricoșător să vedem omenirea atingând acest punct? Ce se va alege de omenire când lucrurile vor merge chiar mai departe? Conceptele de bine și rău sunt acum inversate în mințile oamenilor. În zilele noastre oamenii îi admiră pe cei care sunt fără scrupule, pe cei care nu se vor da în lături de la nimic și pe aceia care vor omorî și vor mutila. Asta este ceea ce prețuiesc oamenii.
Drasticul declin moral al omului are loc în lumea întreagă. Noțiunile oamenilor s-au schimbat în mod dramatic. În zilele noastre, ceea ce este frumos nu este la fel de popular ca ceea ce este urât; ceea ce este bun este mai puțin binevenit decât ceea ce este rău; ceea ce este curat și îngrijit este mai puțin atrăgător decât ceea ce este neîngrijit. Să luăm în considerare un exemplu concret. În trecut, de exemplu, cântăreții profesioniști trebuiau să fie bine pregătiți în tehnici vocale și competențe muzicale. Pe când acum, cine altul este chemat la rampă decât unul care arată îngrozitor, cu păr lung și zbârlit care se revarsă înainte ... "Agghhh!" urlă el cât îl țin plămânii. Și apoi, cu puțină promovare la televiziune, devine un star. Dar sunetele pe care le scoate sunt îngrozitoare. Lucrurile hidoase au ajuns să fie văzute drept frumoase din cauza declinului valorilor oamenilor, iar oamenii aleargă fanatic după astfel de lucruri. Același lucru este valabil și pentru artele frumoase. Înmoaie coada unei pisici în cerneală și o lasă să alerge de colo până colo, iar rezultatul este ridicat la rangul de operă de artă. Și apoi mai sunt și lucrurile acelea abstracționiste și impresioniste --- ce mai sunt și astea? Pe vremuri, cu cât o pictură era mai frumoasă și plăcută privirii, cu atât mai mult ar fi admirat-o oamenii. Deci ce sunt mai exact acele lucruri?? Sunt produsul așa-numiților "artiști" care caută să elibereze natura umană. Natura umană, în absența unui cod moral, echivalează cu o etalare gigantică a naturii demonice. Ar putea oare să apară lucruri frumoase când oamenii sunt în acea stare? Noțiunile oamenilor se denaturează chiar în acest moment.
Ce urmăreau acei artiști? Ei vorbeau despre emanciparea naturii umane --- fără inhibiții sau restricții, și să facă fiecare orice își dorește. Budismul ne învață că, fără un cod moral, fără valori morale care să țină în frâu mintea omului, ceea ce vor etala oamenii este natura demonică. Aruncați doar o privire la operele de artă de astăzi! Oamenii obișnuiți nu au idee ce se află în spatele acestora. Aceste lucruri sunt doar o gigantică expunere a naturii demonice.
Luați ca exemplu jucăriile vândute în magazine. În trecut, oamenii ar fi cumpărat păpuși frumoase. În zilele noastre, cu cât ceva este mai urât, cu atât se vinde mai repede. Obiecte cu cranii, demoni, și chiar lucruri care sunt similare cu fecalele sunt vândute ca jucării --- și cu cât aspectul este mai oribil, cu atât mai repede se vând! Nu indică acest lucru faptul că noțiunile oamenilor se schimbă și se schimbă în rău?
Când discut despre ce s-a întâmplat cu societatea, oamenii înțeleg imediat, ceea ce indică faptul că natura înnăscută a omului nu s-a schimbat. Totuși, omenirea a alunecat până într-un punct extrem de periculos. Când am vorbit despre homosexualitate, în timp ce țineam cursuri în Occident, am spus: "Aceste practici sexuale desfrânate din Occident au ajuns aproape la fel de rele ca incestul." Atunci cineva a adus în discuție faptul că "homosexualitatea este protejată de către stat, prin lege." Binele și răul nu pot fi apreciate în funcție de asentimentul unor indivizi sau al unor comunități. Discernământul uman cu privire la bine și rău este bazat în totalitate pe noțiunile proprii ale oamenilor. Oamenii gândesc: "Cred că el este bun..." sau "El este bun cu mine, așa că aș spune că este bun." Sau el și-a format o noțiune fixă și, dacă potrivit noțiunii sale cineva este bun, el va spune că acea persoană este bună. Același lucru este valabil și pentru grupuri. Când ceva este în interesul grupului sau promovează un anumit scop, grupul va spune că acel lucru este bun și îl va încuviința. Dar acel lucru nu este neapărat bun cu adevărat. Adevărul universului, Buddha Fa, este singurul criteriu invariabil care măsoară ființele umane și tot ce există --- singurul criteriu care determină ce este bun sau rău. Le-am spus [studenților din Occident]: "Ca să fim cât se poate de clari, guvernul vostru poate să fie de acord, dar Domnul vostru nu este!" De fiecare dată când omenirea a ajuns în acest punct, ea s-a aflat de fapt în mare pericol și a fost scăpată de sub control. Acum că a devenit ceea ce a devenit, dacă o ține tot așa, cum va fi după aceea?! Buddha Shakyamuni a spus că în timpul Perioadei de Sfârșit a Legii o mulțime de demoni se vor reîncarna ca ființe umane și vor deveni călugări în mănăstiri, care discreditează Fa. Taiwan, în special, are acum mulți călugări renumiți și budiști laici care de fapt sunt demoni. Se auto-definesc drept fondatori de religii, dar nu reușesc să își dea seama că sunt demoni. Ei și-au aranjat întreaga viață înainte de a se reîncarna și a veni aici, și își petrec toată viața în concordanță cu daunele pe care le-au pus la cale. Lumea umană este înspăimântătoare. Mulți dintre bine-cunoscuții presupuși "maeștri" din India sunt posedați de pitoni gigantici. Un număr destul de mare de maeștri de qigong din China sunt posedați de vulpi și de nevăstuici, deși există și șerpi. Perioada de Sfârșit a Legii este o perioadă de haos. Conducătorul [sectei] Aum Shinrikyo din Japonia este încarnarea unui diavol din Iad care a venit în lumea umană pentru a instiga la haos. Ființele umane se află exact în mijlocul tuturor acestor lucruri și, fiind aici în lumea umană, ele nu au nicio șansă să se gândească la astfel de lucruri. Ele pot simți că ceva nu e în ordine cu lumea, dar nu au idee cât este de rău. Odată ce se explică în mod clar, oamenii sunt înfiorați.
Prin urmare nu am decis să transmit acestă Fa dintr-un simplu impuls oarecare. Și am întâlnit diverse tipuri de interferență pe parcurs. Când predai ceva moral, altcineva va propovădui ceva malefic, și unii se vor preface că sunt virtuoși și chiar vor îndemna oamenii să facă bine. Dar scopul lor nu este să promoveze cauza binelui. Mai degrabă ei au motive care nu ar suporta lumina zilei. Mișcarea qigong a început prin a fi bună, dar de atunci încoace a luat-o într-o direcție întunecată. Este greu să identifici un domeniu care este pur.
Omenirea în perioada Kalpei finale
Multe dintre religiile adevărate ale lumii nu mai pot salva oameni. Asta se datorează faptului că scripturile unora dintre aceste religii originale, autentice au fost modificate de generațiile ulterioare; dogmele lor au fost interpretate greșit de cei care au venit după, iar acum sunt privite drept un domeniu de cercetare. De exemplu, budismul este studiat ca și cum ar fi filozofie, iar orice aspecte ale sale care nu pot fi explicate prin intermediul științei moderne sunt elucidate drept închipuiri ale oamenilor din vechime sau drept legende și basme, roade ale înapoierii. Călugării și preoții citesc pur și simplu texte, dar nu se apucă în mod concret de cultivare. Templele și mânăstirile au devenit o mică societate, cu lupte interne și intrigi pentru obținerea de funcții. Unii călugări chiar profită de starea deplorabilă a budismului și fac un câștig din asta; atașamentele lor sunt atât de abundente încât ei nici măcar nu se ridică la nivelul oamenilor obișnuiți. Așa că, abia dacă se pot salva pe ei înșiși, ca să nu mai vorbim de alții! Și apoi mai sunt unii călugări budiști și preoți taoiști faimoși care conduc oamenii pe căi greșite scriind fără reținere cărți care interpretează sutrele budiste și sfintele scripturi, elaborate pe baza concepțiilor lor personale și pe infima lor cunoaștere a sutrelor. Cuvintele marilor iluminați conțin semnificații profunde și pot transmite îndrumarea [oferită de] Buddha Fa la fiecare nivel și tărâm prin care înaintează cultivatorii în timp ce se înalță neîncetat. Orice acțiune care modifică cuvintele originale ale marilor iluminați echivalează cu o subminare a Fa.
Acele explicații, care se presupune că ajută oamenii să înțeleagă sutrele și sfintele scripturi, se distanțează în mod fundamental de adevărata semnificație esențială a cuvintelor lui Buddha. Sunt două lucruri complet diferite. Puținul pe care l-au înțeles acei autori nu este decât propria lor înțelegere, abia un pic mai avansată decât cea a oamenilor obișnuiți, iar ei nu știu nimic despre semnificațiile adânci de la nivelurile mai înalte, din moment ce nu au cultivat până la acele înălțimi. Dacă nu au atins nivelul de Tathagata, cum ar putea ei să cunoască adevărata semnificație, de nivel înalt, a cuvintelor lui Tathagata? Scrierile lor servesc doar la subminarea Fa și nu pot salva oamenii. Cărțile precum acestea, scrise pentru faimă și câștig, îi conduc pe oamenii care cultivă discipline budiste, în interiorul limitelor mentale ale autorilor. Unii merg până într-acolo încât să susțină că religia trebuie să răspundă cerințelor dictate de societatea modernă, ceea ce schimbă esența religiei. Buddha Fa este Adevărul Divin imuabil și indestructibil ca diamantul. Cineva își poate imagina foarte bine cât de mari sunt păcatele și karma care se obțin atunci când oamenii încearcă să adapteze Buddha Fa la căile imorale ale omului, în loc să i se ceară omului să se înalțe urmând Buddha Fa. Cei care au scris cărți interpretând la întâmplare sutrele budiste au interferat grav cu Adevărata Fa, și de fapt sunt de mult condamnați la Iad.
Ființele umane au comis foarte multe lucruri rele viață după viață, acumulând cantități imense de karma. Acesta este un factor care contribuie la lipsa lor de credință dreaptă. Există unele persoane care au cultivat într-o viață precedentă, dar nu au cultivat bine și au eșuat în cultivare. Ei au fost incapabili să abandoneze diverse atașamente, dar au acumulat unele binecuvântări. Când se reîncarnează apoi ca ființe umane, au de obicei abilități "supranormale" și pot vedea cu ochiul lor celest, în alte dimensiuni, o brumă de lucruri de la un nivel coborât. Apoi, mânați de preocuparea umană pentru renume și profit, înființează diverse grupuri religioase. În aparență ei îi învață pe oameni să fie buni, dar cuibărită adânc în inimile lor există o dorință pentru renume și profit și alte motive indescriptibile. Marii iluminați au propriile lor regate cerești în care pot salva oamenii. Dar aceste personaje unde ar putea să trimită oamenii salvați? Același lucru este valabil și pentru falșii maeștri de qigong. Unii dintre ei și-au dorit să fie un Buddha, iar unii cred că au fost un Buddha într-o viață precedentă. Și apoi există persoane posedate de animale care îi copleșesc cu laude pe acești maeștri de qigong, numindu-i "mare maestru de generația cutare și cutare" și așa mai departe. La rândul lor, acești falși maeștri de qigong devin foarte mulțumiți de ei înșiși, dar totul este doar autoamăgire. Toate persoanele de acest gen sunt demoni întrupați care au venit pentru a provoca ravagii în lume.
Maleficul a transformat lumea umană într-o dezordine absolută. Religiile false, cultele și o mulțime de religii reformate circulă în lume de multe secole și este greu să distingi adevărul de minciună. Deși dogmele acelor practici eretice sau șamanice sunt malefice, există încă oameni care cred în ele și le venerează liderii. Nu ne spune aceasta că valorile oamenilor s-au pierdut? Și de ce se implică oamenii în acele practici demonice? Majoritatea unor astfel de oameni caută un mijloc de a le face rău altora, sunt puși pe făcut rău și nu se gândesc la ce se va întâmpla cu ei pe parcurs. Odată intrați în Perioada de Sfârșit a Legii, religiile drepte originale nu mai pot salva oameni. Miriade de demoni s-au abătut asupra lumii, unde subminează Fa și provoacă prăpăd. Ființele umane nu mai au în inimă o lege care să le constrângă, și nici standarde morale nu mai au. Instigate de hoarde de demoni, nu se opresc de la nimic rău. Standardele și valorile morale alunecă la vale pe cât de repede posibil. Chiar modul de gândire și noțiunile omului s-au schimbat. Frumosul este mai puțin atractiv decât urâtul; cel virtuos este mai puțin simpatizat decât cel păcătos; binele este mai puțin dezirabil decât răul; aspectul îngrijit este mai puțin apreciat decât cel neîngrijit; ce este nou este mai puțin preferat decât ceea ce este uzat; mirosul parfumat este mai puțin favorizat decât cel respingător. Bărbații poartă păr lung, în timp ce femeile și-l tund scurt - o reflectare a yin-ului în creștere și yang-ului în declin, o inversare a yin și yang. Operele de artă sunt lipsite de standarde morale și caută să elibereze natura umană, înlesnind o expunere gigantică a naturii demonice. Apoi sunt chestiile "impresioniste" și "abstracționiste", cu petele lor de culoare împrăștiate la întâmplare, care sunt acceptate drept artă de către oamenii moderni cu noțiunile lor pervertite. Doar aruncați o grămadă de gunoi undeva și ea devine opera unui "remarcabil" sculptor modernist. Iar în ceea ce privește muzica, vedeți acele chestii "tehno" și "rock-and-roll", cu oameni care urcă pe scenă în săli elegante și zbiară zgomotos. Cu puțină promovare la radio și televiziune, cântăreți orbi sau handicapați cu glasuri răgușite sau cei cu un aspect respingător devin vedete. Iar jucăriile copiilor, cu cât arată mai urât și mai sinistru cu atât se vând mai repede.
Omenirea, în această stare mentală lipsită de gânduri drepte, caută lucruri total diferite decât înainte. Pentru faimă și câștig, oamenii recurg la crime, incendieri premeditate și calomnie. Tot ceea ce contează pentru ei sunt banii, nu prietenii sau familia. Relațiile dintre oameni depind acum în totalitate de bani. Astfel că vedeți fapte imorale și lipsite de scrupule, de tot felul, comise pentru bani. Produse, obiecte promoționale și înregistrări audio și video care promovează promiscuitatea sexuală sunt peste tot. Pentru bani, oamenii fac rău altora fără ezitare și produc, distribuie și vând droguri. Acele persoane nenorocite, dependente de droguri, nu se vor opri de la nimic - furt, jaf și înșelarea celorlalți pentru bani - pentru a-și cumpăra acele droguri scumpe. Programele de televiziune, ziarele, revistele și operele literare sunt pline de relații sexuale întâmplătoare. Oamenii merg până acolo încât să comită incest între generații diferite. Dezgustătorul comportament homosexual denotă până una alta o stare de spirit deviată și murdară, căreia îi lipsește caracterul rațional. Crima organizată este atât de larg răspândită încât nu există niciun loc în care să nu fi ajuns, și totuși prezintă interes pentru tinerii care, conduși de latura lor demonică, tânjesc după violență. Capii mafiei au devenit obiecte de admirație, iar oamenii se îngrămădesc în jurul lor.
Mulți mari iluminați și profeți au prezis că, în această perioadă de timp, omenirea va trebui să-și facă griji cu privire la un dezastru uriaș. Omenirea de astăzi este chiar mai rău decât au prezis profeții, iar oamenii buni sunt din ce în ce mai puțini. Din cauza multitudinii de fapte rele comise de oameni în decursul multor vieți și a enormei karme pe care au acumulat-o astfel, oamenii întâlnesc necazuri din momentul în care ies pe ușă. Dar ei nu înțeleg că, acum, plătesc pentru răul pe care l-au făcut în viețile lor anterioare și elimină acea karma. Când alții îi tratează rău, ei nu dau dovadă de toleranță sau răbdare. Mai degrabă gândesc: "Mi-ai făcut rău, prin urmare eu îți voi face chiar mai mult rău. Nu mă voi lupta cu oamenii decât dacă sunt provocat, dar când asta se întâmplă le voi răspunde cu siguranță în același mod sau chiar mai rău" Astfel ei acumulează atunci karma nouă înainte să o achite pe cea veche, iar karma de pe corpurile lor crește într-o măsură terifiantă! Moralitatea omenirii alunecă rapid la vale și este pe marginea prăpastiei. Toată lumea, viață după viață, a adăugat de fapt gaz pe focul degenerării totale a moralității umane. De fiecare dată când lumea s-a confruntat cu dezastre, era o perioadă în care valorile morale umane dispăruseră. Asta este ceea ce se petrece în perioada finală a kalpei.
Cultivare adevărată
Discipoli ai mei care cultivați cu adevărat, ceea ce v-am predat este o Fa cu care cineva poate cultiva statusul de Buddha sau Tao. Cu toate acestea voi îmi transmiteți nemulțumirile voastre atunci când lucrurile pe care oamenii obișnuiți le consideră importante nu ies cum vreți voi, în loc să fiți îngrijorați de incapacitatea voastră de a renunța la atașamentele umane. Este asta cultivare? Abandonarea atașamentelor umane este un test fatal în calea voastră spre a deveni o ființă cu adevărat superioară. Fiecare discipol care cultivă cu adevărat trebuie să îl treacă, pentru că el reprezintă linia de demarcație între un cultivator și o persoană obișnuită.
Adevărul este că atunci când vă simțiți îndurerați din cauza faptelor care vă rănesc prestigiul (ming), interesele lumești (li), sau sentimentele (qing), chiar acest lucru indică faptul că atașamentele umane nu au fost abandonate. Aduceți-vă aminte de cuvintele mele: cultivarea în sine nu este dureroasă, mai degrabă, problema fundamentală este incapacitatea voastră de a renunța la atașamentele umane. Voi resimțiți durere doar atunci când trebuie să renunțați la reputație, interes personal și sentimente.
Ați căzut aici dintr-o lume care este sfântă și pură, un tărâm neasemuit de minunat, deoarece ați dezvoltat atașamente la acel nivel. Dar după ce ați căzut într-o lume care este, prin comparație, extrem de murdară, în loc să grăbiți pașii în timp ce cultivați pentru a vă întoarce înapoi, vă agățați de lucruri murdare în această lume murdară și refuzați să le dați drumul, și chiar agonizați pentru pierderi neînsemnate. Vă dați seama că, de dragul salvării voastre, odată, Buddha a cerut de pomană printre oamenii obișnuiți? Iar astăzi, eu deschid această mare ușă și predau Marea Lege pentru a vă salva. Nu am considerat niciodată nenumăratele încercări grele prin care am trecut drept greutăți. Deci ce anume ar putea fi posibil să aveți, care să nu poată fi abandonat? Puteți voi să duceți prin porțile paradisului acele lucruri la care nu puteți renunța?
Fiți cu mintea clară și folosiți bunul simț
Le-am spus odată unor studenți că prezența gândurilor prea extreme este cauzată de karma gândurilor, dar acum mulți studenți dau vina pe karma gândurilor pentru toate gândurile inadecvate care le apar în circumstanțe obișnuite. Asta nu este corect. Dacă nu ați mai fi avut niciun gând rău care să vă aparțină, ce v-ar mai fi rămas de cultivat? Dacă erați atât de puri, n-ați fi deja un Buddha? Avem de-a face cu o percepție greșită. Doar atunci când mintea voastră proiectează violent gânduri murdare sau înjură pe Maestru, Dafa, alți oameni, etc. Și voi nu puteți să scăpați de aceste gânduri sau să le reprimați este vorba de karma gândurilor. Există de asemenea o formă mai ușoară de karma a gândurilor, dar aceasta este diferită de gândurile și ideile obișnuite. Trebuie să fiți clari cu privire la această chestiune.
Discernământ
Noroioasă și tulbure este lumea umană; ochii de pește sunt confundați cu perlele. În liniște, neanunțat, trebuie să coboare în lume Tathagata. În timp ce el răspândește Fa, este sigur că practicile malefice vor interfera. Tao și căile demonice se răspândesc în paralel, ocupând pământul împreună. Discernământul (wu) este esențial când adevărul și minciuna sunt amestecate. Este nevoie de o ființă superioară pentru a le deosebi. Într-adevăr, există cei predestinați care, cu capacitatea lor de a discerne, vor veni constant, unul după celălalt, intrând în Cale și obținând Fa. Deosebind ceea ce este drept de ceea ce este malefic, ei vor obține scripturile adevărate, își vor despovăra corpurile, își vor spori înțelepciunea, își vor îndestula inimile, și vor naviga lin la bordul Corăbiei Fa. Cât de minunat! Sârguincioși, neprecupețind niciun efort, ei avansează direct către Desăvârșire.
Cei care sunt pierduți în lume, zbătându-se să discearnă, trăiesc pentru bani și mor pentru putere, bucurându-se sau îngrijorându-se pentru câștiguri neînsemnate; ei se întrec și se luptă cu încăpățânare toată viața, creând karma. Dacă o asemenea persoană ar fi să audă această Fa, în mod sigur ea va râde, iar cuvântul "absurditate" i se va rostogoli din gură; cu siguranță mintea ei o va găsi greu de înțeles sau de crezut. Așa este omul inferior; este greu de salvat. Atât de voluminoasă este karma lui încât îi învăluie corpul, îi sigilează înțelepciunea, și nu îi mai înapoiază natura originală.
De ce nu vede cineva
"Ce este văzut poate fi crezut; ce nu este văzut nu poate fi crezut." Acesta este punctul de vedere al omului inferior. Omul este pierdut în iluzie și creează karma din plin. Cu natura înnăscută pierdută, cum ar putea fi posibil ca el să vadă [invizibilul]? Întâi apare iluminarea, vederea urmează după. Cultivați mintea și eliminați karma, și apoi, odată ce natura voastră înnăscută iese la iveală, veți vedea. Dar, cu sau fără capacitatea de a vedea, omul superior poate atinge Desăvârșirea bazându-se doar pe iluminare. În rândul maselor, unii văd, în timp ce alții nu, acest lucru fiind determinat de nivelul și calitatea înnăscută a persoanei. Cultivatorii deseori nu văd din cauză că urmăresc acest lucru, ceea ce echivalează cu un atașament; așadar, fără eliminarea acestuia ei nu pot vedea. Deseori este din cauza karmei, a unui mediu nefavorabil, sau este dictat de metoda de cultivare; există o multitudine de motive, pentru că totul depinde de individ. Chiar și în cazul cuiva care poate vedea, vor exista lucruri care sunt neclare. Pentru că doar cu vederea încețoșată se poate ilumina la Cale. Atunci când o persoană poate vedea totul clar, ca și cum ar lua parte personal la scenă, ea a obținut eliberarea gongului. Ea nu mai poate cultiva în continuare, pentru că nu a mai rămas nimic de deslușit.
Studiind Fa
Când oamenii educați studiază Dafa ei ar trebui să fie atenți la o problemă extrem de proeminentă: ei studiază Dafa în maniera în care oamenii obișnuiți studiază ideologia politică, cum ar fi studiul prin selectarea unor citate relevante, aparținând unor persoane eminente, cu ajutorul cărora să își evalueze propria conduită. Asta va îngreuna progresul unui cultivator. Mai sunt și cei care, auzind că Dafa are semnificații lăuntrice profunde și conținut de nivel înalt care poate îndruma cultivarea la diferite niveluri, încearcă să studieze amănunțit absolut fiecare cuvânt, doar pentru a nu găsi nimic. Aceste obiceiuri, dezvoltate prin studierea doctrinelor politice pentru o perioadă îndelungată, sunt un factor care vă influențează cultivarea, pentru că vă conduc la o interpretare greșită a Fa.
În timp ce studiați Fa, ar trebui să evitați căutarea de părți relevante în mod precis pentru vreo chestiune anume. Aceasta este de fapt o altă formă de atașament (excepție făcând problemele urgente care necesită o soluție). Singurul mod de a studia Dafa bine este să o studiați fără niciun scop precis. Cu fiecare citire completă a Zhuan Falun, ați făcut progrese atâta timp cât ați dobândit înțelegeri. Chiar dacă ați ajuns doar la o singură înțelegere nouă după citirea ei, v-ați îmbunătățit cu adevărat.
În cultivare, evoluția ascendentă este de fapt ceva ce se obține puțin câte puțin și fără să știți. Rețineți: ceea ce obțineți ar trebui să vină în mod natural, fără căutare.
Cum să oferiți asistență
În diferite regiuni există mulți asistenți care au o înțelegere avansată a Dafa și care sunt capabili să ofere un bun exemplu prin conduita lor și să coordoneze bine locurile noastre de practică. Însă, mai există unii asistenți care nu s-au descurcat atât de bine, și acest lucru se manifestă mai ales în modul cum își fac treaba. Dacă ei, cu scopul de a-și duce treburile la bun sfârșit cu mai multă ușurință, conduc activitățile de la locurile de practică dând ordine, astfel încât studenții să se conformeze acestora, aceasta este o problemă. A învăța Fa este un act voluntar. Dacă persoana care studiază nu vrea să facă asta din adâncul inimii, atunci nicio problemă sau controversă nu va fi rezolvată, dar cu siguranță se vor ivi conflicte. Dacă abordarea nu este schimbată, ea va pricinui intensificarea conflictelor, având efectul de a compromite sever studiul Fa al oamenilor.
Ba chiar mai rău de-atât, deseori unii asistenți, pentru a-i face pe practicanți să se încreadă în ei și să le dea ascultare, răspândesc zvonuri sau lucruri senzaționale pentru a-și amplifica propria reputație, sau încearcă să se remarce prin ceva ieșit din comun. Toate aceste lucruri nu sunt permise. Asistenții noștri îi ajută pe ceilalți din proprie inițiativă, și ei nu sunt Maestrul. Cu atât mai puțin ar trebui ei să aibă un astfel de atașament.
Așadar, cum să facem bine munca de asistent? Mai întâi, ar trebui să vă considerați pe voi înșivă drept unul dintre studenți și nu să gândiți despre voi înșivă că sunteți deasupra lor. Dacă există ceva ce nu știți cum să faceți, atunci discutați cuviincios despre asta cu toți laolaltă. Iar dacă faceți ceva greșit, atunci spuneți-le cu sinceritate studenților: "Sunt un cultivator exact ca și voi și este greu să eviți greșelile când faci această muncă. Am tratat greșit această chestiune. Acum, hai să o facem corect." Dacă vă doriți cu sinceritate să vedeți pe toată lumea lucrând împreună pentru a face bine acel lucru, cum credeți că va merge? Nimeni nu va spune că sunteți inutili. Ba chiar din contră, oamenii vor gândi că ați învățat Legea (Fa) bine și că sunteți mărinimoși. Dafa este chiar aici cu noi și voi toți o studiați. Fiecare acțiune în parte a asistentului, bună sau rea, va fi evaluată de către studenți prin prisma Dafa și văzută drept ceea ce este. Odată ce aveți intenția de a vă lăuda singuri, studenții vor crede că este o problemă cu xinxing-ul vostru. Doar fiind modești puteți trata lucrurile bine. Valoarea cuiva este stabilită pe baza unei bune înțelegeri a Fa. Ar putea fi posibil ca un cultivator să fie lipsit de defecte?
Ce este "vidul"?
Ce este "vidul" (kong)? Absența oricărui atașament este adevărata stare de vid, nu vidul într-un sens material. Pe de altă parte, există Budismul Zen, a cărui Dharma s-a sfârșit și căruia nu i-a mai rămas nimic de transmis. În această perioadă finală, când Fa este în dezordine, Budismul Zen are încă studenți, care se agață cu încăpățânare de doctrina sa a vidului, acționând nebunește și irațional, ca și cum ar fi înțeles însăși esența adevărului filosofic. Totuși, însuși patriarhul său întemeietor, Bodhidharma, l-a proclamat odată a fi o Dharma de numai șase generații, după care nu va mai rămâne nimic de transmis. De ce nu se înțelege asta? Dacă se spune că totul este gol, că nu există nicio Fa, nu există niciun Buddha, nicio înfățișare exterioară, niciun sine și nu există nimic, atunci ce a fost Bodhidharma? Dacă nu există nicio Fa, atunci ce este doctrina Zen a vidului? Dacă nu există niciun Buddha și nicio înfățișare exterioară, atunci cine a fost Sakyamuni? Dacă nu aveți niciun nume, nicio înfățișare, niciun sine, nicio existență și totul este "vid", atunci care este motivul pentru care mâncați și beți? De ce să purtați haine? Lucrurile ar sta la fel dacă vi s-ar scoate ochii? Și totuși, uitați-vă cât de atașați sunteți de emoțiile și dorințele umane. Când un Tathagata vorbește despre "vid" se referă la absența totală a atașamentelor umane; a fi "liber de profan" este adevăratul înțeles al "vidului." Cosmosul este, în mod firesc, material în existența sa, în formarea și perpetuarea sa. Cum ar putea fi "gol"? O Fa transmisă de orice [ființă] inferioară unui Tathagata este condamnată la o viață scurtă; învățăturile sale vor dispare cu siguranță. Fa a unui Arhat nu este Buddha Fa. Iluminați-vă la asta! Iluminați-vă!
Fiți statornici
Sunteți plini de încredere atunci când Maestrul este prezent. Când Maestrul nu este prezent, nu vă interesează deloc cultivarea, de parcă ați cultiva pentru Maestru și v-ați apucat de asta dintr-un capriciu. Acesta este un defect major al omului de nivel mediu. Sakyamuni, Iisus, Lao Zi și Confucius sunt plecați de peste două mii de ani, cu toate acestea, discipolii lor n-au simțit niciodată că nu pot cultiva în absența Maestrului lor. Cultivarea este ceva ce vă revine de făcut vouă înșivă, și nimeni nu poate să o facă în locul vostru. Un maestru, cel puțin în aparență, poate doar să vă spună principiile Legii (Fa). E de datoria voastră să vă cultivați xinxing-ul și să rupeți mrejele dorinței, dobândind iluminarea înțelepciunii și eliminând toată îndoiala. Dacă ați apucat-o pe această cale dintr-un impuls, inima voastră sigur nu va fi statornică și vă veți pierde cu siguranță temeiul atunci când vă aventurați în lumea seculară. Dacă nu puteți să vă păstrați cu fermitate credința, în final nu vă veți alege cu nimic după o viață întreagă. Cine știe când va mai fi menită să apară încă o șansă. Sunt greu de întâlnit!
Învățăturile budismului reprezintă partea cea mai mică și mai plăpândă a Buddha Fa
Ființe conștiente! Nu folosiți budismul pentru a evalua Marea Fa a Zhen-Shan-Ren, pentru că acest lucru pur și simplu nu se poate face. Asta se întâmplă doar pentru că oamenii s-au obișnuit să numească sutrele budismului drept "Fa." Corpul cosmic este de fapt atât de vast, încât depășește cunoașterea unui Buddha despre univers. Teoria taoistă a Taiji-ului este, de asemenea, doar o înțelegere a universului la un nivel mai coborât și, la nivelul omului obișnuit, nu mai constituie o Fa veritabilă; mai degrabă, ea cuprinde doar câteva fenomene limitate, de la periferia universului, cu care oamenii pot cultiva. Din moment ce oamenii obișnuiți reprezintă cel mai coborât nivel al omului, lor nu li se permite să cunoască adevărata Buddha Fa. Dar oamenii au auzit că înțelepții au spus: "Venerarea lui Buddha poate sădi semințele karmice ale oportunității de a cultiva", "recitarea formulelor magice de către cultivatori poate invoca protecția ființelor superioare", "respectarea regulilor monastice vă poate permite să atingeți standardul pretins unui cultivator." De-a lungul istoriei, oamenii au cercetat și dezbătut mereu dacă spusele Celui Iluminat au în mod firesc aceeași valoare cu Buddha Fa. Învățăturile unui Tathagata sunt o personificare a naturii de Buddha și pot fi numite o manifestare a Fa. Dar nu sunt adevărata Fa a universului, deoarece, în trecut, oamenilor le era strict interzis să cunoască manifestarea reală a Buddha Fa. Ce este Buddha Fa, era ceva ce putea fi înțeles doar după ce se cultiva la un nivel mai înalt; de aceea cu atât mai puțin era cazul să li se permită ființelor umane să cunoască esența cultivării. Falun Dafa, pentru prima dată din toate timpurile, a dezvăluit ființelor umane caracteristica universului -- Buddha Fa. Asta echivalează cu a oferi omului o scară către cer. Privind din această perspectivă, cum ați putea evalua Marea Fa a universului cu lucruri din trecutul budismului?
Ce este "înțelepciunea"?
Oamenii privesc cu atâta admirație celebritățile, erudiții și diverșii experți din societatea umană. În realitate, ei sunt extrem de neînsemnați, pentru că ei sunt oameni obișnuiți. Cunoașterea lor reprezintă doar acea porțiune trivială, minusculă pe care știința modernă a societății umane a ajuns să o înțeleagă, și asta este tot. În imensul univers, privind de la nivelul cel mai macroscopic până la cel mai microscopic, societatea umană este situată exact la mijloc, în stratul cel mai din afară și chiar la suprafață. Iar viețile de acolo sunt cea mai joasă formă de existență, de aceea cunoașterea lor despre materie și spirit este foarte limitată, superficială și demnă de milă. Chiar dacă cineva ar deprinde întreaga cunoaștere a omenirii, el ar rămâne în continuare o persoană obișnuită.
A aștepta pensionarea pentru a cultiva
Există un anumit număr de studenți, cu o calitate înnăscută bună, care au participat la prelegerile mele și totuși, deoarece sunt ocupați cu slujbele lor, au încetat să mai practice. Ce păcat! Dacă ar fi oameni obișnuiți, de nivel mediu, nu aș mai spune nimic altceva și aș lăsa lucrurile așa. Însă aceștia sunt oameni cu potențial. Moralitatea umană se prăbușește cu fiecare zi ce trece, iar oamenii obișnuiți se lasă duși de val. Întoarcerea prin cultivare devine, pe măsură ce se îndepărtează tot mai mult de Tao, din ce în ce mai dificilă pentru ei. Cultivarea este de fapt o chestiune de cultivare a conștiinței (xinxing-ului), iar mediul complicat de la locul de muncă, în special, vă asigură exact o bună oportunitate de a vă eleva xinxing-ul. Odată ce vă pensionați, nu veți fi pierdut mediul ideal în care să cultivați? Fără nicio urmă de discordie la orizont, ce va mai fi acolo pentru voi cu care să cultivați? Cum vă veți îmbunătăți? Viața unei persoane este limitată, prin urmare, deși adesea ați putea avea planuri amănunțite, știți voi cu adevărat dacă în viitor [vă] va rămâne timp suficient [pentru a cultiva]? Cultivarea nu este o chestiune neînsemnată, ci, mai degrabă, este mai serioasă decât orice lucru din lumea umană; nu poate fi luată drept un lucru de la sine înțeles. Odată ce ratați ocazia, cine poate spune când veți obține din nou un corp uman în ciclul reîncarnării. Destinul se arată doar o dată. Odată ce amăgirea iluzorie de care vă agățați se va sfârși, veți înțelege ce ați pierdut.
[1] Sau, într-un sens mai literal, în contextul Chinei continentale, "superstiție feudală" (fengjian mixin).
[2] Adică Daodejing, deseori tradusă ca "(Textul, n.trad.) Clasic despre Cale și Virtute."
[Nota traducătorului: A fost tradus din limba engleză folosind ca referință această traducere. Data ultimei actualizări a traducerii este de 2016-09-15.]